​VIDEO Diavolu' cu trii dejti, colindatorii cu bât si aromanii Fârşeroţi / Du-te pasare si zboara, in Rusia te coboara

„Ne-am hotarat sa n-avem femei pe scena. Astea-s treburi barbatesti!”, a explicat Grigore Lese cu ocazia concertului sustinut sambata, la Sala Radio. I-a avut alaturi pe octogenarii aromani Fârşeroţi din Cogealac, pe Mihai Covaci (zis si „Diavolu’ care alunga dracii”) si pe colindatorii din comuna Râșca, ce au cantat colinde despre cerb, leu, delfini, zane, bufnita sau ciutulina. Hore, doine si colinde despre front si refugieri s-au mai putut auzi in seara in care au fost aduse pe scena „trei lumi, trei suflete ale romanilor” de la „periferia Occidentului si Orientului”.

„Am invitat in seara asta trei lumi: ei sunt la periferia Orientului”, i-a prezentat Grigore Lese pe aromanii Fârşeroţi din Cogealac, de peste 80 de ani fiecare, ce au reprezentat Romania la Expo 2010 de la Shanghai. „Fluiere din acestea nu mai avem. Tinerii de astazi tre’ sa imbatraneasca ca sa poata canta asa!”

„Incoace sunt tot la periferie, dar de data aceasta la periferia Occidentului”, a continuat Grigore Lese, aratandu-i pe Mihai Covaci („Diavolu’ cu trii dejti” sau „Diavolu’ care alunga dracii”) si pe colegii sai.

„Astea-s doua suflete si mai avem unul al nostru! Aicea, noi suntem centrali. Horile pe care vi le cantam astazi sunt ale noastre. Anul trecut, doina au fost declarata patrimoniu UNESCO. Si sufletul acesta este al nostru.

Cei din Râșca, din comuna, au adus colinde. Ce ciudate linii melodice! I-am invitat in acest concert special. Acestea sunt colindele! Despre cerb, despre leu, despre ciutulina…”, a precizat artistul din Tara Lăpușului, tinand sa explice costumatia colindatorilor din comuna Râșca.

Vezi un colind prezentat cu o zi inainte, la Institutul Cultural Roman, de catre colindatorii din Râșca

„Bâtul acesta, trebuie sa va spun, este bâtul colindatorilor. Asta-i sarpele, iar aceasta este coama leului. Colindele sunt mult inainte de Hristos. Vorbesc despre delfini, despre bufnita, despre cerb, despre zane. Aici sunt si semnele inganarii timpului. Este lupta luminii cu intunericul”.

Vezi un alt colind prezentat vineri, la ICR, de catre colindatorii din Râșca

„Cele doua periferii, cu noi asezati central aicea… noi am luat din toate cate ceva. Spune colindu-l: „Doi vulturi se batu / Noi i-am intrebatu / Di la ce se batu? / Si ei ne-au raspunsu: / „Pe un glob de aur!” / Noi li l-am luatu / Si gazdei l-am datu / Si l-am pus pe masa / Si-o sclipit in casa / Si l-am pus la grinda / Si-o sclipit in tinda„, a spus Grigore Lese, demonstrand astfel cat de castigat este poporul roman, aflat dintotdeauna la „periferie”.

„Cand eram tanar, ne adunam si ziceam: „Ba, Ion! Ne-adunam?” Zice: „Ne-adunam!” Noi ne intelegeam unul cu altul, dar nu stia nimeni de noi: ce vorbim, ce vrem sa colindam. Era o taina! Taina ne dadea forta!

Si pana n-ajungem la fereastra, nu stia nimeni ce vrem sa facem. Si acum ziceam asa: „Care-o zicem?” „Zicem aia cu…” Ce esti, fata? „Hai sa zicem aia la fata”. La fecior? „Zicem la fecior”. Daca nu era nici fecior, zicem „Hai sa zicem la gazda!” Si mai erau colinde despre facerea lumii. Dar mai erau niste colinde extraordinare ce vorbeau de front, de refugieri…”, a continuat artistul originar din Tara Lapusului si a prezentat un colind cu versuri ca „Du-te pasare si zboara / In Rusia te coboara / Deasupra de lagare / Unde stau catanele!”.

„Era mai mult a suparare, erau oameni dusi pe front. Si femeile cantau, singure, isi inchipuiau ca au sotul intre ele, sau fercioru’, cine era dus. Era un joc ras cu plans…”

Seara a beneficiat si de momente in care publicul a cantat alaturi de Grigore Lese (Cine-o zîs dorului dor), pentru ca finalul sa aduca un colind (O, moarte, ce ti-as plati) ce a fost cantat la inmormantarea lui Constantin Noica.

„Dar-ar Dumnezeu sa vad la fiecare concert la Sala Radio, la concertele de muzica populara atata public! Domnilor, am avut niste emotii inainte de a intra aici… zic astia-s oameni care vin pe bilete. Astia vin pentru mine! Sunt raspunzator!” Promisiunea pentru anul viitor: „Ne vom intalni dupa Paste, in Duminica Tomii, „daca vom trai zile cu pacate…”!”.

​