O singura medalie in proba olimpica

Sandra Izbasa a obtinut la individual compus prima medalie in proba olimpica a sportului romanesc in 2006! Nici nu mai e mult pina se incheie anul…

Viitorul suna rau. China a dominat mondialele de scrima, iar la gimnastica a aruncat o umbra peste restul lumii… In general, natiunile serioase se prezinta deja la competitiile majore cu loturile pe care vor miza la Beijing 2008.

Romania doarme linistita…

Federatia de atletism sta intr-un singur sportiv cu sanse: Marian Oprea, triplusalt. Iolanda le mai nominalizeaza pe Maria Cioncan si Ionela Tirlea.

Reporter: Dar cu restul atletilor ce se intampla?

Iolanda Balas: E dificil de spus. Nu cunosc exact. Singurul lucru pozitiv ar fi performantele inregistrate la competitiile de juniori, unde am luat si medalii. Tinerii pot fi o solutie pentru viitor, dar nu va fi usor ca ei sa atinga un nivel optim abordarii olimpiadei.

Reporter: E normala prabusirea brusca a acestui sport?

I. B.: Categoric nu, insa e o situatie cu care atletismul se confrunta, ce isi cere o rezolvare.

R: Este vinovata conducerea federatiei?

I. B.: Eu il cunosc pe Floroiu de cand era sportiv. Nu pot sa il acuz, dar opinez ca si-a ales prost colaboratorii.

R: Nu ar fi normal ca FRA sa gaseasca solutii pentru iesirea din pasa neagra?

I.B.: Cei de acolo nu pot rezolva singuri aceste probleme. Criza porneste de la cluburile scolare, care au aria de selectie redusa si serioase probleme financiare, ce nu le permit nici trimiterea copiilor la competitii.

Ca orice sport, si in atletism este nevoie de bani. Lipsa acestora a dus la disparitia multor cluburi scolare, a taberelor de pregatire a copiilor, iar parintii nu pot suporta financiar toate lucrurile.

R: Chiar atat de grava este situatia?

I.B.: Va spun ca la ultimele Campionate Nationale am avut la unele probe doar 4-5 sportivi, in conditiile in care anii trecuti era nevoie de 3-4 serii de atleti pana la finale.

R: Se vorbea de alocarea unor sume importante pentru pregatirea sportivilor. Ce s-a intamplat?

I.B.: Toate tarile ce aspira la rezultate au centre de pregatire. La noi, in zona Izvorani e catastrofa. Sunt 2-3 sapaturi si in rest pajiste, desi toti sportivii trebuiau sa se pregateasca acolo pentru Beijing.

R: Avand in vedere toate aceste lucruri, sa asteptam ceva la Beijing?

I.B.: Nu stiu, poate ca in China mai facem ceva, dar in 2012 de vor continua lucrurile tot asa, cred ca ne paste dezastrul.