Costinești, un paradis pierdut. Cândva un sat de o simplitate cuceritoare, azi cartier de vile ca-n București. Cum a devenit Epava simbolul stațiunii

Acum nu mai mult de 35 de ani, pe malul Mării Negre a existat un mic sat de pescari, cu aer mediteranean dat de case acoperite cu țiglă și ziduri din piatră, cu plopi și salcâmi bătrâni, cu umbră deasă în cele mai toride zile de august, cu grădini, curți pline de flori și șarete trase de măgari. Numele acestui mic sat e Costinești.

Aici, orășenii făceau cură de stavrid și de Beatles, roșiile aveau inimă mare, de bou, iar copiii se jucau de-a vacanța cât era vara de lungă. Pe-atunci, Marea Neagră era plină de pește – calcani, chefali, barbuni, hanoși, guvizi, zargani, stavrizi, hamsii și șiruri vesele de delfini. Un belșug ireal.

Pe coasta Costineștiului, imaginea misterioasă a epavei navei „Evanghelia, pe atunci neruginită și ruptă în două de furtuni, întregea tabloul unui loc de vacanță magic, nealterat nici măcar de comunism. Dimineața devreme, vedeai zeci de delfini care se jucau și veneau să se hrănească în jurul epavei înconjurată de adâncuri doldora de pește.

În fața Evangheliei, pe țărm, un stejar bătrân amplifica sunetul mării prin frunzele sale bătute de vânt.

Citește, pe B365.ro, povestea unui loc cândva armonios, acum desfigurat ireversibil, a cărui poveste e recreată de jurnalista Antoaneta Dohotariu.