Impozitul forfetar vazut de un mic antrepenor

Trebuie sa va spun din start ca acest articol este scris de un antreprenor, care are in familie 4 tipuri de business: SRL, II (intreprindere individuala), ferma agricola , investitii pe piata de capital. Ele produc banii din care traim, decent… fara a fi bogati, dar nici cu probleme financiare, (altele decat cele normale in micile afaceri)…nu suntem nicicare salariati la stat, si doar unul dintre noi (cel mai tanar, evident) are, pe langa firma, si un job. Altfel spus sunt un “adrisant” clar, care oricum va fi atins la punga, intr-un fel sau altul, de introducerea unui impozit forfetar, care poate sa produca efecte bune ..sau rele, depinde de modul de abordare si aplicare. Si nu ma refer doar la buzunarul propriu.

Asa ca ma consider indreptatit sa-mi “dau cu parerea”.

Impozitul forfetar…o noutate, sau o alta Marie? La prima vedere, mergand pe logica simplista..”standard” sa-i spunem, e ceva “fumat” in diferite variante:

1.impozitul pe venit, daca ai 1-9 angajati si venituri sub 100.000 euro..acea optiune de impozitare a IMM-urilor, cu 3% pe vanzari (veniturile la firmele mici sunt in cea mai mare parte din exploatare , cifra de afaceri .. nu sunt identice cu veniturile totale din CPP, simplific putin) si nu cu 16% pe profit. Nu este valabila pentru fermieri sau persoane fizice, sau platitorii de TVA.

2.impozitul Pogea..sau impozitul minim(ramane valabil 16%, dar se introduce un prag minim obligatoriu, nu mai poti fi pe zero sau pe minus), functie tot de cifra de afaceri..dar in trepte si nu proportional.

3. impozitul in baza normei de venit, aferenta unor coduri CAEN-uri, care pot sa opteze pentru un impozit fix (dar care se poate modifica de la un an la altul..ba chiar de la un trimestru la altul), idiferent de venituri.

Sa le luam pe rand.

1. Este avantajos pentru o firma sa opteze pentru impozitarea pe venit doar atunci cand marja neta de profit (profit net/ cifra de afaceri) este mai mare de 18.8%

Avand in vedere “paleta” restransa de aplicabilitate (ca pondere in cifra de afaceri nationala..stiut fiind ca cca 5% din firme fac undeva la 80% din CA nationala, care este in zona lui 1150 mld lei..aceste 5%, nu se incadreaza in categoria IMM , a celor care pot opta pentru impozit pe venit si nu pe profit) reducem din start la 20% nr de firme..bashca le mai scadem pe cele care au CA mai mare decat cea admisa , nr de angajati mai mare sau sunt platitori de TVA..etc. Daca mai vedem si ca 80% din firmele care sunt pe minus sunt IMM-uri, reducem si mai mult paleta celor care ar dori sa plateasca un 3%, fiind de fapt pe pierdere (aici e de discutat..cati sunt pe pierdere reala)

Altfel spus, pe langa faptul ca este doar o optiune (pe care o preferi doar in cazul in care este mai “ieftina” sau mai comoda decat impozitarea in sistem real)…nici nu se poate aplica la oricine.

Plus ca uneori s-a abuzat de ea, mai ales pe contractele de management sau consultanta, puteai sa te “faci” IMM, cu 1 salariat, de regula o secretara sau asistent manager,cu salariul minim pe economie, sa primesti onorariul sub forma de venit al IMM-ului, si sa te fofilezi de la plata CASS ( daca esti PFA baza de impozitare este onorariul intreg), platind doar impozitul pe dividend, contributiile aferente unui salariu minim pe economie , si acel 3%..care una peste alta sunt mult mai mici decat un 48,5% care este platit de un PFA sau II, sau un 47.5% platit de un SRL (sub forma de salariu). “Salariatul” putea fi chiar si o ruda sau un amic, care dorea sa figureze ca platitor de taxe, si care-ti da “salariul” inapoi..etc. S-a completat ulterior cum ca daca ai peste 50% activitati de consultanta sau management nu mai “intri” la optiune..dar inca se mai practica.

2.Ce “spunea” impozitul Pogea? Ca toate firmele trebuie sa plateasca 16% avand ca prag un impozit minim(cum e acum cu contributia la CASS sau CAS, platesti procentele standard, dar nu mai putin de o anumita suma, corelata cu..bla, bla), raportat la cateva trepte ,pe cifra de afaceri. Astfel cei cu CA 0-52.000 lei aveau de achitat minim 1467 lei (341 euro), cei cu CA 52.000-215.000 minim 2867 in 2009 , apoi se marea la 4300 in 2010..etc.

Asta in conditiile in care existau 109.000 firme cu CA sub 209 euro /luna..si care trebuiau sa plateasca minim 314 euro/an, adica 26 de euro/ luna…ceea ce raportat la CA era 12%. Altfel spus, optiunea aia cu 3% din CA, de la pct.1, devenea minim 12,4 %…si nu mai era optiune ci obligatie. ca sa nu mai spunem de cei care activau sezonier, cu vaduri slabe, sau cu probleme de lichiditate datorate “tunurilor” , falimentului clientilor rai platnici, etc Peste toate aceste belele se mai aduga si impozitul pe ..pierdere.

Desigur, daca se merge pe suspiciunea de vinovatie din start, exista o logica…exprimata, la modul unui liberalism de pestera, cam asa: “Dacă nu poţi plăti nici măcar 500 de euro la stat, închide!” Si au inchis…o buna parte chiar nu mai aveau activitate pe firma, datorita pierderilor, au “conservat” firma, in speranta unor vremuri mai bune.

Cum mai ramane cu codul fiscal, unde se prevede in mod expres ca pierderile dintr-un an fiscal se pot lua in considerare , prin posibilitataea deducerii din profitul viitor, in urmatorii 5 ani fiscali? Trebuia sa fii musai pe profit. Sa nu uitam ca vorbim de anul 2009, un an extrem de greu… la nivel mondial, nu doar in Romania. Anul in care indicii bursieri au ajuns la minim ( in Romania au scazut cu 90%), in care cresterile economice erau negative cam peste tot (exceptie notabila Polonia), in care trebuiau luate masuri anticilice, dar nu s-au luat… de usurare a poverii fiscale, financiare si a costurilor de productie..ce mai, un an rau de tot, moralul era la pamant. Urmat de un 2010 cu crestere de TVA si scadere de salarii la bugetari, scadere de consum..implict de “cifre de afaceri”..pe bune. Mai impozitul minim lipsea si eram fiii ploii.

3.Normele de venit au existat ca alternativa la impozitarea in sistem real, la PFA , II si AF, pe anumite coduri CAEN, in cazul in care doreai sa nu mai tii contabilitate, cu costurile aferente. Incepand cu 2012 este obligatorie si in acest caz completarea registrului jurnal de incasari si plati..asa ca mare branza dapdv nu mai este. Mai ales la cei care tin contabilitatea in partida simpla. Avantajul este ca nu te controleaza nimeni, pentru ca nu poti produce “gaura” la buget, platesti 16% din norma de venit si nu te mai doare capul. Teoretic.

Parea ceva simplu, si chiar am aplicat la una din firme pe acest model. O grava eroare…

Astfel, pana acum cativa ani normele erau calculate de fiecare directie judeteana, functie de niste criterii necunoscute,dar pe o dinamica predictibila… de regula se foloseau normele din anii trecuti la care se aplica un “coeficient”…cam dupa ureche, dar puteai sa estimezi cumva o dinamica, ascendenta cu inflatia sa zicem.

Existau diferente notabile intre un judet sau altul, si atunci cand iti deschideai businessul trebuia sa fii atent la ce valori sunt in judetul unde functionezi.

Era reciproc avantajos pentru ca nici normele nu erau exagerat de mari, si nici contributia la CASS, (deductibila in sistemul real dar fara nici relevanta in acest caz), nu avea un prag minim, rezultand un profit( venit net de fapt) acceptabil. Iar cei de la fisc aveau niste venituri regulate, predictibile.(cam ce vor ei si acum)

Ulterior lucrurile s-au schimbat radical, s-a introdus si pragul minim la CASS si CAS, care a marit cheltuielile si , implicit, a micsorat venitul net…ba chiar s-a introdus si un venit minim sub care normele nu puteau sa scada..ceea ce a dus la schimbarea radicala a situatiei. In unele cazuri venitul net realizat a scazut sub venitul prevazut in norma…

Colac peste pupaza fiecare directie judeteana interpreta altfel legea. Se specifica in mod expres, in normele de aplicare, cum ca valoarea normei de venit din tabel este data pentru municipii, si ca ele trebuie corectate cu niste coeficienti care depind de localitate( scad in orasele mici, comune sau sate) , de vad (scad la periferii fata de centru), de timpul alocat activitatii (daca mai ai si alte surse de venit consumatoare de timp, se aplica iarasi un anumit coeficient de corectie) Dar in lege nu se mentiona in mod expres acest lucru… Problema este ca se aplica total diferit, unele judete nu au aplicat acei coeficienti…norma de venit era valabila indiferent ca aveai firma in buricul targului sau in varful dealului.

Evident ca am revenit la impozitarea in sistem real.

Ce se doreste acum?

Din cate am citit si auzit, nu se doreste un impozit pe CA, nici unul minim..ci unul fix.Un fel de norma de venit care sa fie calculata fctie de diferite criterii, specifice domeniului de activitate. Inca nu se stie care sunt ele….nici macar domeniile la care se preteaza.

Exemplul pe care-l da dna Grapini in mod frecvent este cel cu pensiunile. Adica impozitam pensiunea fctie de numarul de camere.

Din start apar problemele enumerate la pct. 3..

-vor exista coeficienti de corectie, fctie de vad, timpul alocat sau localitate? La fel va plati o pensiune dintr-o zona turistica cu un mare aflux de clienti vs o pensiune pe unde nu circula nici dracu? (aia oricum va da faliment…ideea e dac-l grabim sau nu)

-care este algoritmul de calcul al acelor valori? Pentru ca ne putem trezi la anul ca se tripleaza..asa, pentru ca e nevoie de bani la buget

Pe langa problemele deja “testate” mai sunt si alte chestiuni care trebuie lamurite:

-Impozitul tine cont de amortizarea investitiei? Sau cineva care este in primul an, si are costuri financiare mari( cu ratele la banca) , plus costurile de infiintare si autorizare, care nu sunt mici, plateste la fel ca cineva care a amortizat deja cheltuielile? Profitul difera , in mod evident, poate ca ar fi indicata o diferentiere, in primii 2 ani sa zicem.

-se tine cont de numarul de locuri de munca create? Sau de dinamica lor? Pana la urma contibutiile la CASS si CAS sunt mult mai mari, ca pondere. Poate ca cei care platesc la zi aceste contributii ar trebui sa beneficieze de bonusuri ( cum e reducerea de 10% a impozitelor locale platite in primele 3 luni ale anului…sunt cozi la plata, eficienta este dovedita. Nu poti sa mergi numai cu biciul, trebuie sa combini si cu “morcovul’ in bat)

-unde va “merge” impozitul forfetar? pentru ca daca el este functie de suprafata destinata businessului putem sa-l asimilam ca fiind un impozit pe proprietate…si ar trebui sa meraga la administratia locala ( ar fi chiar o idee buna).

-in alte domenii care este criteriul de impunere? Daca esti arhitect..de exemplu. nu prea conteaza ca ai biroul de 20 m2 sau de 40…Sau daca esti muzician, sau mai stiu io ce…trebuie la fiecare cod CAEN sa se precizeze in mod expres algoritmul de calcul.

Pentru ca sistemul care se doreste a fi inlocuit are un algoritm clar: 16% din profitul brut. Nu se poate imlocui cu ceva care nu este la fel de clar..sa nu fie o impunere arbitrara, functie de ce vrea “muschii lu` fisc.”

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro