Marea problema a culturii romane: bagajul ei ortodoxist, bizantin, fanariot

Mentalitatile romanesti sunt anti-liberale, anti-moderniste, anti-occidentale si de aceea romanii nu vor ajunge niciodata la ceea ce Max Weber numea „etica protestanta si spiritul capitalismului”. Asa scria Ioan Petru Culianu (istoric al religiilor), in „Mircea Eliade necunoscutul”. Textul a fost invocat de Andrei Oisteanu si de Horia-Roman Patapievici saptamana aceasta, in cadrul dezbaterii „Eros, magie si asasinarea profesorului Culianu. Dupa 20 de ani”, eveniment sustinut la Institutul Cultural Roman.

Vezi mai jos de ce credea Culianu ca „agentul capitalismului ori nu apare, ori apare caricatural” si cum vedea sintagma „Bucuresti – a patra Roma”.

Marea problema a culturii romane: bagajul ei ortodoxist

Andrei Oisteanu (cercetator la Institutul de Istorie a Religiilor): „Intr-un text intitulat „Mircea Eliade necunoscutul”, Ioan Petru Culianu face o analiza foarte speciala a culturii romane si a civilizatiei romanesti. Pleaca de la premize de regula radicale, scandaloase cateodata, antipatice uneori, greu de inghitit, pe care le argumenteaza.

Spune in acest text ca marea problema a culturii romane este bagajul ei ortodoxist, bizantin, fanariot, asincronia cu civilizatiile si culturile centrale europene. Si faptul ca mentalitatile romanesti sunt anti-liberale, anti-moderniste, anti-occidentale si ca atare nu vor putea niciodata intra in ceea ce Max Weber a numit „etica protestanta si spiritul capitalismului”.

Cunoasteti teoria lui Max Weber, ca tarile protestante din nordul si vestul Europei (anglo-saxonii deci), prin valorile religioase pe care le au (harnicia, economisirea, expulzarea luxului) au fost promotorii capitalismului, pe care l-au exportat in America de Nord, in Australia. Si ca ei sunt promotorii capitalismului, iar prin el – ai democratiei liberale. Nu catolicismul si cu atat mai putin ortodoxismul, care este departe de o astfel de mentalitate. Lui Max Weber i s-a alaturat Werner Sombart, un alt sociolog german, care a vorbit despre spiritul iudaic si capitalism.

Ioan Petru Culianu crede ca ultra-conservatorismul elitei romanesti are ceva de-a face cu marea intarziere pe care o are civilizatia romaneasca si ca in aceasta capcana a intrat si „Generatia 1927″, generatia elitei romanesti interbelice”.

Bucurestiul – „a patra Roma”

Andrei Oisteanu: „Preluand titlul cartii lui Iorga – „Bizant dupa Bizant”, el spune ca Bucurestiul a avut orgoliul nemasurat de a se considera „a patra Roma”:

Dupa ce in secolul al V-lea Roma a fost calcata in picioare de barbari si s-a mutat „a doua Roma” in Constantinopole.
Dupa ce a fost cucerita de turci, Moscova a preluat titlul de „a treia Roma”.
In 1917, cand comunistii au cucerit Moscova, Bucurestiul a avut tendinta de a deveni „a patra Roma”. Patriarhul Miron Cristea a si incercat sa marcheze acest moment prin piatra de temelie a Catedralei Mantuirii Neamului (si care se face acum, in zilele noastre)”.

Capitalism si liberalism in literatura romana

Andrei Oisteanu: „Culianu spune ca in literatura romana, agentul liberal (agentul capitalismului) ori nu apare, ori apare caricatural. Si da exemple din Dinu Paturica (din „Ciocoii vechi si noi), pe Tanase Scatiu (al lui Duiliu Zamfirescu), pe Nae Catavencu (din „O scrisoare pierduta”), magnatul petrolului Hagi-Iordan (din „Calea Victoriei” de Cezar Petrescu).

Si mai spune ca singurul agent al capitalismului prezentat pozitiv este Mara (a lui Slavici), dar intr-un totul alt context cultural si cultual, in greco-catolicismul si protestantismul transilvanean (de un scriitor ca Slavici, cu mentalitatea pe care stim ca a avut-o).

De ce au esuat Nae Ionesu si Mircea Eliade

Andrei Oisteanu: „Ajungand in perioada interbelica, un element in plus in incercarea de a explica esecul lui Nae Ionescu si Eliade (spune Culianu), este ca dupa 1918 intelectualii romani nu au mai avut o miza in jurul careia sa se uneasca.

Nu mai era nici Mica Unire, nici Independenta, nici Marea Unire, nu ii mai strangea impreuna, nu le mai crea un orizont, astfel incat, liberi de aceasta idee care sa le disciplineze mintile, au traversat o perioada „amniotica”, o perioada paradisiaca (intre 1918 si 1933). Dupa care a inceput derapajul spre extrema dreapta.”

Eroarea lui Culianu sau de ce nu trebuie sa ne convertim la alta religie pentru a deveni capitalisti

Horia-Roman Patapievici (scriitor, filosof si eseist): „Ioan Petru Culianu era un weberian. Atunci cand critica cultura romana din perspectiva tezei lui Weber, ca avem germeni de modernitate, am impresia ca se afla intr-un tip de eroare epistemologica.

Modernitatea este ilustrata prin capitalism (in teza Weber) si prin rationalizarea (o teza foarte importanta, complementara cu teza capitalismului) atat a sentimentelor personale, cat si a vietii publice.

Daca depinde de a fi protestant faptul de a fi pro-capitalist, atunci chestiunea este pierduta. Va trebui sa ne convertim la alta religie!

Werner Sombart a criticat teza Weber la mai putin de un an dupa aparitia ei. Sombart a invocat tocmai catolicismul ca fiind tipul de religie in care a aparut pentru prima oara rationalizarea vietii sociale si, lucru foarte important, rationalizarea sentimentelor. Cel pe care il indica drept autor al acestei profunde reforme culturale este un teolog, devenit ulterior sfant al Bisericii Catolice, Toma d’Aquino.

Identificarea aportului iudaic la nasterea capitalismului apare in cele trei masive volume pe care Sombart le-a publicat inaintea lui Max Weber, la inceputul secolului. Si, ulterior, cu o nota vadit patologica, in anii ’30, cand s-a referit la ceea ce el numea „socialismul german”.”

Argumentul impotriva weberianismului pe care Culianu l-a adoptat (in cheie culturala).

H-R Parapievici: „Este adevarat ca aparitia capitalismului este legata de un anumit complex moral, religios, intelectual, cultural. Ca-l numim protestantism (si in interiorul protestantismului – dizidentii lor, puritanii), sau ca il numim secolul al XIII-lea (in a doua jumatate, rationalizarea vietii morale de catre tomism, cum a facut-o Sombart), sau as putea invoca teza lui Alain Perfide despre „societatea de incredere” (care s-ar fi nascut in Occident dupa anul 1000 si ar fi baza atat a modernizarii, cat si a capitalismului, cat si a contractualismului) – deci oricare ar fi complexul moral, intelectual, cultural de care am lega nasterea capitalismului, important este faptul ca aceste lucruri (numite capitalism sau stiinta moderna a naturii) sunt instrumente universale care, odata aparute, pot fi imprumutate de orice tip de comunitate, indiferent de religia, forma statala sau de cultura care il preceda.

In epistemologie, acest contraargument la weberianism se bazeaza pe distinctia clasica intre contextul descoperirii si contextul justificarii (adica functionarea insasi a instrumentului universal, de indata ce el a fost pus in functiune).

Vestea buna este ca in acest punct, Culianu s-a inselat ca si Max Weber si ca oricine poate practica unul dintre importantele instrumente universale pe care modernitatea le-a nascut. Si am numit aici doua: stiinta moderna a naturii si capitalismul (pe care il puteti inlocui cu o descriere mai obiectiva – „economia de piata libera”; si, inca mai obiectiv: „ordinea sociala a proprietatii private”).”