Un martor al Mineriadei din iunie 1990: Un miner avea o scandura si lovea o femeie in cap. Femeile si pensionarii din jur se isterizasera si aplaudau

​”Am fost pus in aceeasi zi in doua situatii care m-au socat: am intalnit un roman datorita caruia traiesc si un rom de-al meu care ar fi vrut sa-mi faca rau”, isi aminteste Vasile Ionescu, publicist de etnie roma si vicepresedinte al Institutului Media pentru Diversitate, martor al evenimentelor de la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Acesta a rememorat cateva dintre intamplarile celebrei mineriade, cu ocazia unei dezbateri desfasurate la Centrul de Introspectie Vizuala, in cadrul seriei de evenimente „Capete Infierbantate”.

Vasile Ionescu despre evenimentele din 13 – 15 iunie 1990

• Atunci aveam 33 de ani, o cautam cu lumanarea. In iunie 1990, in spate la Ministerul de Interne, am avut sansa de a avea langa mine un „rocker” (generatia mea considera rocker pe cineva cu parul strans, imbracat in verde, in ceva de doc). Cand au venit tancurile acolo, in spate, m-am urcat si eu pe un tanc si mi-am spus: „Ok, Revolutia din Decembrie n-a reusit, de data asta o sa fiu unul dintre actorii principali”. Si am vazut un pusti cum a aruncat cu un cocktail Molotov, apoi am vazut cum un plutonier a indreptat arma catre mine. Toti cei de pe tanc au sarit. Baiatul din fata mea, rockerul, a sarit si a primit gloantele. A cazut si am vazut sange tansnind. E unul dintre cei patru morti recunoscuti oficial. Mi-as fi dorit dintotdeauna sa stiu cum il chema pe omul acela, caci, pana una alta, traiesc datorita lui.
• Ce mi-a ramas in minte e ca ne-am asezat la un moment dat pe niste scari. Toata viata o sa-mi amintesc de un caine care tremura de spaima. Se temea mai tare decat noi. Mi s-a facut mila de el.
• La Politia Capitalei, dadusera foc la toate masinile. Imi amintesc un batran care avea o criza de nervi, pentru ca stia ca urma automobilul lui. Si statea langa masina, nu cumva sa ii dea foc si masinii lui.
• La Biroul de Informatii, brusc o lanterna in ochi: „Mainile sus!” Erau soldatii care m-au luat si m-au dus. La vremea aceea era SRI-ul acolo. Era un cordon de soldati si am dat peste mai multi tigani: era un tigan de-al nostru (portarul de la Libertatea)… Toti – trei, patru, cinci, eram toti romi. Ii zic eu unui locotenent: „Domnu’ locotenent, sunt de la Ziarul Romilor. Aveti ordin sa arestati doar romi?” La care el se uita la mine si zice „nu”. Se mai invarte vreo cinci minute si spune: „Dati-le drumul”. Dar inainte de asta, imi amintesc ca un rom de-al nostru incerca sa intre sa ne omoare. „Ce-ati avut, ma, manca-v-as, cu noi? Ca uite, mi-ati speriat nevasta!” Dar nu l-au lasat sa intre peste noi.
• Daca erai vopsita blond, de pilda, sau daca aveai un aer intelectual, o pateai. Mi-a ramas in memorie si o intamplare de la Muzeul de Istorie. Era acolo o doamna foarte stilata si care n-a mai rabdat si a spus: „E ingrozitor ceea ce faceti!” Si era un miner care avea o scandura. Si am vazut cum o lovea in cap pe femeia aceea o stilata si cum femeia se lichefia. In timpul asta aveai doua solutii: sa nu scoti nici o vorba… sau sa te bucuri. Daca mi-a ramas ceva in minte este faptul ca femeile si pensionarii din jur se isterizasera si aplaudau! Credeti-ma! Am vazut cu ochii mei!
• In 14 iunie, minerii au atacat cartierele, condusi de Politie. Era razboi impotriva bisnitarilor. „Nu ne vindem tara!”, „Nu vrem Kent, nu vrem valuta!” – sunt cateva dintre sloganuri de atunci. Ei s-au dus la punct ochi, punct lovit, unde se stia ca sunt oameni care fac afaceri.
• A fost evident cei care au incercat sa orchestreze povestea asta s-au gandit sa atace punctele extreme: „undergound”-ul si varful (intelectualii).  
• Problema cu intelectualii porneste de la „Apel catre lichele”, al lui Liiceanu, pe care l-a citit in 28-29 decembrie ’89. Si care a intristat foarte mult, pentru ca le spunea comunistilor sa renunte, sa stea acasa, daca au demnitate. A fost un apel care a creat multe probleme, mai ales dumnealui. A fost cautat si, din fericire, n-a fost gasit. Alminteri, l-ar fi linsat.
• La PNTCD aveau xerox. A aparut un miner: „Au masina de facut bani!”