Cercetatorii japonezi au detectat in premiera unde seismice secundare, dupa un microcutremur produs la mare adancime

Geofizicienii care studiaza cutremurele din Japonia au anuntat joi ca au detectat, in premiera, unde seismice secundare, dupa un microseism produs la mare adancime, reusind totodata sa stabileasca si cauza, o furtuna puternica si indepartata, scrie Yahoo News.

Descoperirea, publicata in jurnalul american de specialitate Science, i-ar putea ajuta pe experti sa afle mai multe despre structura interna a Pamantului si sa imbunatateasca detectarea timpurie a cutremurelor si a furtunilor oceanice.

Furtuna din Atlanticul de Nord, dintre Groenlanda si Islanda, cunoscuta drept „bomba meteorologica”, a fost mica dar puternica, crescand in intensitate odata cu cresterea presiunii. Grupuri de valuri au lovit puternic fundul oceanului in timpul furtunii, provocand acest microseism.

Folosind echipamente sesimice de pe sol si de pe fundul oceanului care detecteaza in general eroziunea scoartei terestre in timpul cutremurelor, cercetatorii au descoperit ceva ce nu mai detectasera pana acum – miscari telurice cunoscute sub numele de unde seismice secundare (S).

Microseismele sunt miscari telurice de intensitate foarte mica.

Alte unde seismice mai importante, cunoscute sub numele de unde seismice primare (P) pot fi detectate in timpul uraganelor puternice.

Undele S sunt mai lente si se propaga doar prin roca, nu si prin lichide.

Folosind peste 200 de statii de seismlogie operate de Institutul National de Cercetare pentru Stiintele Pamantului si Preventia Dezastrelor din Japonia, cercetatorii Kiwamu Nishida si Ryota Takagi „au detectat cu succes nu doar unde seismice P declansate de o furtuna severa si indepartate din Atlanticul de Nord, cunoscuta drept ‘bomba meteorologica’, dar si unde seismice S” se arata in studiu.

„Descoperirea marcheaza o premiera – este pentru prima dara cand cercetatorii au detectat unde seismice S in urma unui microseism.”

Undele seismice secundare sunt atat de slabe incat frecventa lor este cuprinsa in intervalul 0.05 – 0.5 Hz.

Studiul din revista Science detaliaza modul in care cercetatorii au trasat directia de unde au venit undele si distanta pana la punctul de origine, precum si caile pe unde s-au propagat.

Aceasta descoperire „ofera seismologilor un nou instrument cu care sa studieze structura profunda a Terrei”, considera Gerstoft Peter si Peter Bromirski de la Universitatea California din San Diego, intr-un articol publicat in suplimentul Perspetive.

Informatiile noi pe care le aflam despre undele seismice secundare ne pot „ajuta sa intelegem mai bine scoarta terestra profunda si structura mantalei superioare”.