Codul bunelor maniere în Bucureștiul interbelic. Cum trebuia să te porți când ieșeai în oraș și, cel mai important, cine plătea nota?

În ziua de azi, societatea în care trăim este mult mai permisivă cu modul în care ne îmbrăcăm, modul în care ne purtăm și în care interacționăm cu cei din jurul nostru.

Însă, acum un secol, în Bucureștiul interbelic, lumea era îngrădită de un set strict de reguli și principii de bună-purtare: de la cum intri într-un „stabiliment”, la modul în care plătești, dar și cu cine și dacă e recomandat să ieși în oraș. De exemplu, în anii ’30, domnișoarelor nu li se recomanda să iasă singure la masă în oraș, decât în condiții aparte.

De la așezatul la masă, la ridicarea scaunului de către bărbat pentru partenera sa și până la interacțiunea cu chelnerul – totul trebuia făcut cât de fin și discret posibil, pentru a nu atrage atenția și pentru a nu perturba ambientul localului. Situațiile neplăcute, precum o comandă greșită sau trecerea unor produse adiționale pe nota de plată, trebuiau să fie rezolvate cât mai subtil, fără a porni certuri cu chelnerii.

Citește, pe B365.ro, mai multe despre cum ar fi trebuit să ne purtăm când ieșeam în oraș în Bucureștiul interbelic, dar și despre cine ar fi trebuit să plătească nota la restaurant.