Cum schimbă căldura extremă viața în Siberia – Țânțari, case prăbușite, dureri de cap, pește foarte puțin

Dincolo de avertismentele climatologilor care spun că încălzirea globală pare să se accelereze, valul de căldură din Siberia schimbă viața de zi cu zi în numeroase moduri. La Verhoiansk, unul dintre cele mai reci sate din lume, au fost +38 de grade, iar într-un sat de la Oceanul Arctic unde rar sunt mai mult de 11-13 grade, au fost +31 de grade. Luna mai a fost cea mai caldă din cei 140 de ani de măsurători în Siberia, iar iunie a adus o mulțime de recorduri. În aceste condiții, viața cotidiană se schimbă.

Siberia este obișnuită cu variațiile mari de temperatură și nu este anormal ca între zi și noapte să fie vara diferență de 20 de grade sau în iulie temperaturile să coboare sub 0. Însă anul acesta vremea a exagerat. Luna mai a adus și temperaturi cu peste 20 mai mari decât normalul, iar iunie a continuat în același stil, dar cu temperaturi și mai ridicate, în genul celor din Grecia sau Spania.

La Verhoiansk, un sat cu 1.300 de oameni din Iakuția, cele +38 de grade au venit într-o perioadă în care normalul era de +13 grade. Satul este, alături de Oimiakon, cel mai rece sat din lume și nu este deloc anormal ca în iunie să fie nopți cu îngheț. Anul acesta, din contră, au fost și nopți în care minimele nu au scăzut sub +15 +16 grade.

Ce s-a schimbat? Localnicii spun că sunt mult mai mulți țânțari și că au înflorit cu o lună mai devreme unele plante. Evident că și căldura este greu de suportat de către oamenii locului care considerau zi caniculară una cu peste +20 de grade. Până și în Iakuțk, cel mai rece oraș din lume, au fost +32 de grade. Oamenii își pun la ferestre pături, ziare sau folie reflectorizantă și crește numărul celor care suferă de dureri de cap și de iritații ale piele.

O altă problemă este că pescarii prind mai puțin pește, fiindcă apele sunt anormal de calde și peștii se duc mai la fund pentru a găsi apa mai rece în care să poată supraviețui. Mai puțin pește înseamnă pentru pescari mai puțini bani și mai puțină mâncare de pus pe masă.

Valul de căldură a făcut ca gheața să se topească mult mai repede, iar lacuri care erau înghețate până la început de iunie, s-au dezghețat la început de mai și deci nu mai pot fi traversate. Într-o regiune fără drumuri și cu foarte puține poduri, iarna transportul este mai simplu din cauza lacurilor și râurilor înghețate ce pot fi traversate (de exemplu Lena sau Aldan). În Siberia sunt foarte puține șosele în afară de câteva drumuri principale precum Kolyma Highway (Drumul Oaselor).

Efectul imediat al căldurii incredibile se vede în incendiile de pădure: anul trecut aceste incendii au pârjolit o suprafață de 100.000 kmp în Siberia, iar anul acesta toate datele arată că va fi mai rău, în special fiindcă nu prea a plouat. Aerul devine irespirabil, taigaua arde și au fost incendii și dincolo de Cercul Polar sunt zone unde arde taigaua.

Poate mai fericiți au fost copiii fiindcă au făcut baie în ape care s-au încălzit cu câteva grade peste normal, iar ca efecte la nivel macro topirea gheții din regiunile nordice va permite navelor comerciale să treacă mai multe luni pe an prin locuri care altfel ar fi fost imposibil de străbătut.

Apoi, temperaturile neobișnuite accelerează și topirea permafrostului, solul înghețat permanent care este prezent pe aproape toată suprafața Siberiei. Multe dintre locuințele din Siberia sunt construite pe piloni tocmai pentru a nu se prăbuși din cauza topirii permafrostului. Însă în ultimii doi ani, din cauza căldurii extreme, permafrostul s-a topit în mare viteză ducând la prăbușirea unor clădiri și la fisurarea altora, dar și la stricarea unor drumuri, la inundarea unor pășuni și la erodarea rapidă a malurilor râurilor. Pe termen scurt, bugetul unor localități mici va fi împovărat de nevoia de a repara cele mai grave stricăciuni și alte domenii vor rămâne fără bani alocați.

La început de iunie, în orașul industrial Norilsk, celebru pentru gigantul industrial Norilsk Nickel, un rezervor de combustibil s-a prăbușit, ducând la poluare severă în zona Arctică. Scurgerea s-a produs din cauza scufundării în permafrost a stâlpilor fundației unui rezervor de depozitare a motorinei.

Valuri de căldura au fost peste tot în regiunea Arctică: în Scandinavia au fost peste 30 de grade, în Rusia europeană au fost 32 de grade în nordul extrem, iar în Canada au fost 21 de grade și la stații meteo unde rar erau peste 6-8 grade în această perioadă.

Dincolo de implicațiile globale ale acestor anomalii termice, zona Arctică s-a încălzit într-un ritm de două ori mai rapid decât restul planetei, iar oamenii de acolo simt cel mai mult schimbările zi de zi.

Surse: CNN, New York Times, Financial Times