Dispera?i dup? anticipate (de Mircea Marian)

Exista o anumita disperare in gestul PD de a-i oferi lui Tariceanu postul de premier si dupa anticipate. O explicatie vine din istoria recenta a acestui partid, mai exact de la evenimentele din 1998, cand Traian Basescu a rasturnat guvernul Ciorbea, iar PD era tot in fruntea sondajelor.

In acel moment, Basescu a propus sa se iasa de la guvernare si sa se mearga pe varianta anticipatelor, dar presedintele de atunci al PD, Petre Roman, a preferat sa ramana la putere. Urmare a acelei optiuni, PD a inceput sa scada rapid in sondaje, iar in 2004 a mai ramas in parlament printr-un noroc, care in mare masura i se datora tot lui Basescu, primarul de atunci al Bucurestiului.

Multi lideri democrati considera ca acum sunt foarte multe asemanari cu momentul 1998 si nu vor sa mai repete greseala. PD este, potrivit sondajelor, cel mai popular partid din tara, iar ascensiunea sa este in buna masura datorata criticilor permanente pe care Basescu le aduce guvernului Tariceanu.

In plus, Basescu le-a bagat in cap fostilor sai colegi de partid ca tot ceea ce conteaza nu este atat procentul din sondaje, ci mai degraba tendinta, iar momentul in care aceasta arata o descrestere a popularitatii, procesul nu mai poate fi oprit.

Din toate aceste motive, liderii PD sunt aproape dispusi sa faca un compromis si sa accepte cele doua conditii fundamentale puse de Tariceanu pentru a fi de acord cu anticipatele: mentinerea actualului numar de parlamentari PNL, precum si a postului de premier, cel putin in primii doi ani de dupa alegeri.

Problema este daca actualul presedinte al PNL ii va crede pe democrati ca se vor tine de cuvant. Pentru ca, daca in ultimii doi ani relatiile dintre liberali si liderii oficiali ai PD au fost relativ civilizate, adevaratul razboi s-a purtat intre premier si presedintele Romaniei.

Din acest motiv, oricate promisiuni va face Radu Berceanu sau alti lideri ai PD si chiar daca ele vor fi parafate printr-un nou protocol al Aliantei D.A., liberalii si Tariceanu nu vor accepta anticipatele pana cand o intelegere nu va fi parafata si cu Traian Basescu. Intr-un fel, temerile celor din PNL sunt indreptatite.

Ei se tem ca, dupa alegeri, Basescu va juca rolul presedintelui independent politic, care nu are nicio legatura cu intelegerile fostului sau partid, nu are de ce sa le respecte si care va uza de prerogativele sale constitutionale de a desemna pe cine vrea.Problema este ca, din acest joc politic extrem de dur, Romania are doar de pierdut, intrucat tara nu mai este guvernata.

Negocierile subterane, dublate de ciocniri publice, blocheaza toate procesele politice. Dincolo de falsa tensiune privind aderarea la UE, de luni intregi nu s-a mai intamplat nimic. Vom intra in Uniunea Europeana nepregatiti sa absorbim fondurile de coeziune, pentru ca partidele aflate la guvernare se bat sa puna mana pe bani, ceea ce impiedica crearea mecanismelor necesare.

Procesul de descentralizare, atat de intarziat, a devenit prilej de impunsaturi intre presedinte si premier, iar certurile nu vor ajuta sub nicio forma la deblocarea sa. Agentia Nationala de Integritate, singura institutie care ar putea verifica falsurile din declaratiile de avere ale demnitarilor, este blocata la parlament si aproape nimeni nu-i da vreo sansa.

In fapt, intreaga lupta cu coruptia a ajuns un joc politic, in care politistii subordonati PD ii vaneaza pe demnitarii liberali, iar procurorii locali, legati prin fire nevazute de liberali, ii aresteaza pe democrati. Din toate aceste motive si multe altele, Basescu are dreptate cand spune ca este nevoie ca anticipatele sa aduca un suflu nou.

Dar ce se va schimba dupa alegeri, daca pe baza unei meschine intelegeri vom avea aceeasi casnicie obosita, bazata pe interes, intre liberali si democrati, cu Basescu in rolul soacrei cicalitoare?