Generația Bumerang- tinerii care își iau viața pe cont propriu, dar nu reușesc întotdeauna și revin la părinți. Dar găsesc ușa doar întredeschisă

În 2023, tinerii europeni părăseau casa părintească în medie la vârsta de 26,3 ani, potrivit informațiilor furnizate luni de Eurostat. În România, vârsta medie la care tinerii o iau pe cont propriu este de 27,7 ani, în scădere față de acum 10 ani, când ei părăseau casa părintească la 28,5 ani.

Cel mai târziu părăsesc locuința familiei tinerii din Croația (31,8 ani), Slovacia (31,0 ani ), Grecia (30,6), Spania (30,4), Bulgaria și Italia (ambele 30,0).

Cei mai tineri care își încep viața pe cont propriu sunt cei din Finlanda (21,4 ani), Suedia și Danemarca (ambele 21,8) și Estonia (22,8).

Motivele nu sunt doar de natură economică, deși cele mai multe sunt legate de bani. O parte din tineri locuiesc cu un singur părinte care are nevoie de îngrijire, iar angajarea unei persoane care să aibă grijă de părintele bolnav e greoaie și ar fi mult prea costisitoare.

De asemenea, lipsa locuințelor la prețuri accesibile este o problemă comună în toată Europa, nu numai în România. Statistica a publicat recent numărul de locuințe date în folosință în prima jumătate a anului: circa 26.000, mai puține cu aproximativ 6.000 față de prima jumătate din 2023. Tinerii sunt cei mai afectați de lipsa caselor. Aceasta înseamnă că ei sunt obligați să stea în casa părinților mai mult decât și-ar dori. Iar vârsta la care tinerii părăsesc casa părinților este un bun indiciu cu privire la cât de dificil este pentru ei să intre pe piața imobiliară.

Daniel David: Statul în casa părintească mai multă vreme poate avea atât consecințe pozitive – întărirea legăturilor intergeneraționale cât și consecințe negative

Tinerii din generația numită Bumerang- cei care se duc la studii și apoi revin și locuiesc cu părinții pentru că nu au reușit să-și adune banii ca să pornească pe cont propriu în viață. Și nu-și permit nici să stea singuri cu chirie. ”Aceste practici apar atât la cei mai tineri din Generația X, cât si la cei din Generatia Y (Mileniari). Cauza principală este cea economică. La Mileniari se mai poate adauga o componentă psihoculturală, legată de faptul că independența/caracterul automom este ușor mai redus decât la cei din Generația X, astfel încât o astfel de practică este mai ușor de acceptat psihologic. Ea poate să aibe atât consecințe pozitive – de exemplu întărirea legăturilor intergeneraționale -, cât și consecințe negative: presiune asupra părinților, amânarea autonomiei psihologice a copiilor, stări depresiv/anxioase a celor obligați să renunțe la autonomia inițială etc.)”, explică pentru HotNews.ro psihologul Daniel David, rectorul UBB și autorul ”Psihologiei poporului român”.

Pentru mulți dintre tineri aventura intrării în viața pe cont propriu se încheie rapid din cauza lipsei banilor. La cei 26 de ani ai săi, Andrei P. se mutase cu prietena lui în chirie. Amândoi aveau joburi și părea că totul merge bine. Doar că, după circa un an, Andrei și-a pierdut locul de muncă iar povara financiară a rămas pe umerii Izabelei. Ea plătea chiria, ea achita facturile de telefon, ea cumpăra mâncarea. Andrei își căuta de lucru dar nu voia chiar orice. După încă un an Izabela a pus piciorul în prag. Ori își ia primul job oferit, ori pleacă. Orgolios, Andrei și-a sunat părinții care firește, l-au primit înapoi. Mutarea înapoi la părinți are costuri psihice consistente atât pentru tineri cât și pentru părinții lor.

”Nu doar tinerii se simt mai prost, ci și părinții, întrucât aceștia (care au deja 55-65 ani) fac parte dintr-o generație care vrea și știe să se bucure de „a doua tinerețe”, drept care revenirea copiilor este resimțită ca un soi de invaziune a intimității câștigate”, explică Maria Voinea, cercetător sociolog specializat în sociologia familiei.

E drept, există și situații extreme: Un cuplu din New York a recurs la instanțele de judecată pentru a-și convinge fiul să se mute la casa lui. Părinții și-au dat băiatul (de 30 de ani) în judecată, după ce acesta a refuzat toate propunerile de a părăsi locuința familiei, nota BBC. Documentele arătau că Michael Rotondo s-a mutat în casa familiei în urmă cu opt ani, iar în toată această perioadă nu a plătit chirie și nici nu a ajutat la activitățile casnice. Mai mult, când părinții i-au oferit bani ca să se mute, el i-a ignorat.

Acum 25 de ani aveai nevoie de 66 de salarii ca să îți iei o garsonieră. Azi ai nevoie de peste 70 de salarii

Accesul tinerilor la o locuință scade de la o generație la alta. Dacă luăm ca exemplul anul 2000, salariul mediu era de 2.139.138 lei, iar un euro valora 20.300 lei. Cu alte cuvinte, exprimat în euro, salariul mediu era de 105 euro. O garsonieră în Titan era în 2000 circa 7.000 de euro, adică puțin peste 66 de salarii medii nete.

Banca Națională a calculat timpul necesar achiziționării unei locuințe cu 2 camere (55 mp), fără a lua în calcul cheltuielile de subzistență sau economisirea și fără sprijin financiar de la bănci.

Cel mai ridicat nivel al indicatorului este înregistrat în județul Cluj, unde sunt necesari aproximativ 11 ani (132 de luni) pentru achiziția unei locuințe.

Acestea sunt concluziile unui capitol din Raportul de Stabilitate publicat de Banca Națională, care arată cum se poziționează România pe piața imobiliară comparativ cu țările din jur.

• Pentru achiziția unei locuințe de 55 mp fără a contracta un credit imobiliar sunt necesari aproximativ 12 ani în Viena, aproape 18 ani în Praga și în jur de 15 ani în Budapesta și Varșovia, mai arată datele BNR.

În contrast, în județe precum Giurgiu, indicatorul nu depășește valoarea de șase ani.

Pe lângă aceste motive ce țin de sănătate, componenta supraviețuirii economice joacă și ea un rol consistent. „Există o necesitate economică: tot mai multe familii trebuie să pună laolaltă veniturile afectate de pandemie pentru a ne permite necesitățile de bază, inclusiv alimente, asistență medicală și acces la cursuri de recalificare”, spune Vlad Apostolescu, fost lucrător hotelier rămas acum fără job. ”Eu de pildă sunt nevoit să o iau de la zero și să învăț să mă fac faianțar, că am auzit că asta se caută acum. Dar până reușesc să strâng niște bani am renunțat la chirie și stau cu ai mei”, spune Vlad.