Legătura neașteptată dintre transformarea Saharei în deșert și o mega-secetă de un mileniu la multe mii de kilometri depărtare

Analiza stalagmitelor din peșterile aflate în Laos a dus la stabilirea unei legături dintre sfârșitul perioadei în care Sahara era un loc plin cu verdeață și o secetă ce a durat un mileniu și a afectat viața celor care locuiau la 8.000 km depărtare, în Asia de Sud-Est. Deșertificarea Saharei a afectat acum patru – cinci milenii numeroase zone ale lumii, iar specialiștii se referă la această perioadă de referință ca la ”sfârșitul Saharei verzi” sau sfârșitul ”perioadei africane umede”.

Practic, ideea cercetării publicate în revista Nature este că o secetă ce a durat peste un mileniu în Asia de Sud-Est a fost amplificată de transformarea Saharei din stepă, în deșert, acum peste patru mii de ani.

Această secetă a forțat oamenii să se mute în alte zone și să adopte alte strategii de subzistență, pentru a mai rezista schimbărilor.

Climat de acum câteva milenii a fost ”reconstruită” analizând nivelul izotopilor de carbon și de oxigen din stalagmitele ce se găsesc în peșterile din nordul statului Laos. Aceste date au fost combinate cu simulările climatice computerizate ce le-au permis să estimeze impactul pe termen lung al procesului de transformare a climei în nordul Africii (într-o zonă aridă).

Concluzia este că reducerea numărului de plante ce creșteau în nordul Africii acum patru milenii a dus și la o creștere a concentrației de praf atmosferic, acest praf răcind Oceanul Indian și ajungând spre est până în zona Laos-ului și comportându-se precum un fenomen de genul El Nino din ziua de azi. Praful a modificat acțiunea musonului, reducând mult cantitatea de precipitații ce a căzut în aceea zonă. Musonul este un vânt tropical periodic care bate alternativ în regiunea Oceanului Indian, iarna dinspre continent și vara dinspre ocean. Musonul de vară aduce precipitații puternice între aprilie și septembrie, dar în anii când este ”dereglat”, oamenii au de suferit.

Studiul oferă prima dovadă puternică a faptului că există o legătură între deșertificarea Saharei și seceta care s-a produs 8.000 km mai la est.

Această secetă prelungă ar putea corespunde cu ceea ce istoricii numesc „missing millennia” (mileniul lipsă) din Asia de Sud-Est, o perioadă din care lipsesc aproape total dovezile arheologice în interiorul acelei zone, comparativ cu alte perioade istorice.

Antropologii și arheologii au studiat efectele pe care transformarea Saharei într-o zonă aridă le-a avut asupra diverselor civilizații, ipotezele indicând că a avut un cuvânt de spus în prăbușirea Imperiului Akkadian, în reducerea urbanizării în zona de nord a Indiei și Pakistanului și în răspândirea pastoralismului în regiunea Nilului.

Studiul a fost realizat de cercetători de la University of California, Irvine, University of Pennsylvania, University of New Jersey și instituții din afara SUA.