Lipsa prafului face ca poluarea atmosferica a Chinei sa fie mult mai grava

Praful din aer este considerat, in mod normal, o problema de mediu, insa lipsa acestuia face ca poluarea aerului asupra Chinei sa fie mult mai grava, anuntaBBC.

Un nou studiu sugereaza ca mai putin praf inseamna ca mai multa radiatie solara atinge suprafata solului, ceea ce reduce viteza vantului. Aceasta lipsa de vant conduce, la randul sau, la o acumulare de poluare a aerului in partile intens populate ale Chinei.

Cercetatorii au descoperit ca nivelurile reduse de praf provoaca o crestere de 13% a poluarii umane din regiune.

Sute de milioane de oameni din China continua sa fie afectati de poluarea aerului din fabrici si centralele pe baza de carbune.

Studiile sugereaza ca aerul murdar contribuie la 1,6 milioane de decese pe an, circa 17% din toate cazurile de mortalitate.

Insa, aceasta noua cercetare arata ca poluarea indusa de om se inrautateste sau se imbunatateste datorita prafului care este purtat din desertul Gobi.

Cercetatorii au descoperit ca praful deghizeaza cantitati semnificative din lumina solara. Fara aceasta, mai multa caldura provenita de la Soare loveste pamantul. Diferentele temperaturilor dintre pamant si mare provoaca vanturile. Fara praf, pamantul se incalzeste mai mult si acest lucru modifica intensitatea brizei, ceea ce inseamna si mai multa poluare a aerului.

Una dintre lectiile-cheie ale acestui studiu este faptul ca absenta prafului ar putea inseamna un aer respirabil mai putin calitativ.

„Esti blestemat daca o faci (n.r.: daca respiri), blestemat daca nu o faci”, a declarat profesorul Lynn Russell, co-autor al studiului.

„Emisiile de praf pot afecta vizibilitatea, insa nu sunt atat de daunatoare in ceea ce priveste calitatea aerului”, a mai adaugat aceasta.

„Daca nu este un an cu mult praf, s-ar putea sa fi fericit datorita acestui lucru si sa iti doresti sa petreci mai mult timp in aer liber, intrucat nu ai tot acest praf in cale, dar, de fapt, vei iesi sa petreci mai mult timp intr-un aer mult mai toxic”.

Studiul este publicat in revista Nature Communications.