NASA schimbă regulile pentru turismul spațial

​În 2001 Dennis Tito devenea primul turist spațial, iar acum câteva săptămâni a declarat că a cumpărat bilete la bordul unei viitoare rachete SpaceX pentru a da un ocol Lunii. În două decenii de turism spațial, lucrurile s-au schimbat fundamental: accesul la orbită și la bordul Stației Spațiale Internaționale este mai accesibil decât oricând (chiar dacă nu este nici pe departe accesibil tuturor) și mai mult, apar și destinații noi.

La drept vorbind, turiști spațiali au existat și înaintea lui Dennis Tito, însă nu îi numea nimeni turiști. Uneori, la bordul navetelor spațiale, zburau și persoane care nu erau neapărat astronauți de carieră și efectuau zborul mai mult ca exercițiu de imagine. NASA sau SUA aveau de plătit niște polițe și o făceau prin astfel de zboruri, iar astfel de persoane erau denumite în jargonul NASA „Missions specialists” sau „Payload Specialist”, denumire care acoperea o largă paletă de ocupații, de la cercetători care chiar aveau treabă pe orbită și derulau experimente, până la politicieni (actualul administrator al NASA a zburat la bordul navetei Columbia pe vremea când era senator) sau prinți saudiți (Sultan bin Salman Al Saud a zburat la bordul navetei Discovery în misiunea STS-51-G). Abia din 2001 însă au apărut primele persoane care au plătit explicit sume de bani pentru a ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale.

Primii turiști spațiali

Acest lucru a fost posibil datorită existenței navetei spațiale, care putea lansa și aduce înapoi pe Pământ 7 astronauți. Asta îi permitea agenției spațiale ruse să vândă un loc al capsulei Soiuz celor cu dare de mână, realizând astfel un venit suplimentar (la începutul anilor 2000, un bilet spre Stația Spațială Internațională era aproximativ 20 de milioane de dolari, tarif care spre finalul decadei a urcat la 35 de milioane de dolari).

Afacerea era intermediată de compania Space Adventures și după Dennis Tito, au urmat Mark Shuttleworth (2002), Gregory Olsen (2005), Anousheh Ansari (2006), Charles Simonyi (2007 și 2009), Richard Garriott (2008) și Guy Laliberté (2009). Șirul turiștilor a fost întrerupt de faptul că NASA a retras în 2011 naveta spațială, ceea ce a redus drastic posibilitățile prin care astronauții americani puteau vizita stația: aceștia trebuiau să închirieze locuri în capsula Soiuz, singurul vehicul care mai zbura spre orbită cu echipaj la bord, iar agenția spațială rusă era mai mult decât bucuroasă să facă acest lucru, pentru că NASA plătea aproximativ 50 de milioane de dolari pentru un bilet (sumă care ulterior a crescut până la 90 de milioane de dolari).

Lucrurile s-au schimbat de când capsula Dragon este folosită în mod curent pentru zboruri orbitale: nu doar că a început să fie închiriată pentru turiști, dar SpaceX deja a efectuat o misiune orbitală de sine stătătoare (Inspiration-4), fără implicarea NASA, în care 4 persoane au petrecut aproape 3 zile pe orbită (fără ca Dragon să andocheze la Stația Spațială Internațională). Pe lângă misiunea Inspiration-4, capsula Dragon a fost închiriată și de compania Axiom Space, care a folosit-o pentru a lansa la bordul Stației Spațiale Internaționale un echipaj din ceea ce ei au numit „astronauți privați” (între noi fie vorba, tot niște turiști).

Axiom Space și vizitele la bordul Stației Spațiale Internaționale

Axiom-1 a avut un echipaj format din Michael López-Alegría, Larry Connor, Eytan Stibbe și Mark Pathy, care au petrecut 17 zile pe la bordul Stației Spațiale Internaționale. E drept că Michael López-Alegría este un astronaut veteran, care deja avea 4 misiuni spațiale executate cu navetele spațiale, dar asta nu înseamnă că misiunea nu a fost una turistică. Inițial, s-a vorbit mult despre multitudinea de experimente pe care le vor executa astronauții privați, însă până la urmă s-a dovedit că aceștia nu au putut finaliza multe din sarcinile primite: adaptarea la condițiile de pe orbită nu a fost ușoară, iar programul lor a fost mult prea încărcat.

Acest lucru a făcut ca NASA să schimbe regulile pentru viitoarele misiuni cu turiști care vor ajunge la bordul stației spațiale (cel puțin misiunile găzduite de sectorul american): în echipaj se va afla neapărat un astronaut cu experiență, pentru a ajuta echipajul să se adapteze. Mai mult, compania care organizează expediția trebuie să trimită spre aprobare un plan cu experimentele pe care intenționează să le deruleze la bordul stației, pentru a fi aprobate de NASA și integrate în programul astronauților.

Axiom-2 urmează să fie lansată anul viitor și deja știm că din echipaj va face parte Peggy Withson, o veterană a 3 zboruri orbitale, deținătoarea mai multor recorduri și în prezent angajată la Axiom Space, însă acest lucru fusese oricum stabilit înainte ca NASA să modifice regulile. Reguli care probabil vor afecta veniturile companiei Axiom Space (care vinde un loc în capsula Dragon cu 55 de milioane de dolari), pentru că aceasta plănuia ca după a doua misiune să nu mai aibă la bord un astronaut profesionist și să valorifice toate cele patru locuri de la bordul capsulei Dragon —se estimează că Axiom Space nu a realizat nici un profit în primele două zboruri și că plănuia ca următoarele misiuni să înceapă să fie profitabile.

Planurile după Axiom-2 nu sunt foarte clare, dar persistă zvonul că la bordul stației spațiale urmează să ajungă și Tom Cruise, împreună cu un cameraman, pentru a filma scene dintr-un viitor film, posibil într-o activitate extravehiculară.

Probabil aceste reguli vor fi relaxate după ce Axiom Space va andoca la Stația Spațială Internațională propriile modulele, probabil începând cu 2024. Sau când vor apărea stații spațiale private. Pentru că pe măsură ce ne vom apropia de 2030, va trebui să ne obișnuim cu gândul că ISS nu va mai fi prea mulți ani pe orbită și că va fi înlocuită de mai multe stații spațiale de mai mici dimensiuni, private. Unele dintre ele, poate chiar dedicate exclusiv turiștilor, adevărate hoteluri orbitale.

Starship promite vizite spre Lună

Între timp, SpaceX, împreună cu Jared Isaacman (miliardarul din misiunea Inspiration-4) derulează în paralel propriile misiuni comerciale, denumite Polaris: anul viitor, Isaacman urmează să devină primul turist care va executa o activitate extravehiculară după care se pregătește să viziteze telescopul spațial Hubble și chiar să facă parte din primul echipaj Starship.

Falcon 9 și capsula Dragon au făcut ce aceste misiuni spațiale din ultimii ani să fie posibile. Dacă SpaceX va demonstra că Starship poate fi lansată în siguranță pe orbită, se va deschide un nou capitol în turismul spațial: prețurile vor coborî semnificativ și vom vedea zeci, poate sute de turiști spațiali în fiecare an, zburând, fie spre stații orbitale, spre Lună sau, cine știe, poate chiar spre Marte.

Până atunci, dacă stăm mai rău cu banii în această perioadă mai delicată, avem alternativa unui zbor suborbital, de scurtă durată, cu capsula New Shepard a lui Jeff Bezos: costă mult mai puțin, probabil puțin peste 1 milion de dolari, pentru un zbor de doar câteva minute. Asta după ce Blue Origin investighează ultimul zbor al rachetei New Shepard, care s-a încheiat cu o explozie, însă din fericire nu a fost nimeni la bord —pentru că zborurile spațiale nu sunt și nu vor fi niciodată lipsite de riscuri.

Și să nu uit, Dennis Tito a cumpărat doar 2 din cele 12 locuri disponibile în vehiculul Starship cu care va da un ocol Lunii (pentru el și pentru soția sa), așadar mai așteaptă alți 10 doritori să i se alăture. Iar aceștia vor trebui să aștepte zborul echipajului lui Yusaku Maezawa, care, dacă vă amintiți, a fost primul care și-a rezervat un Starship. Sunt sigur că cei doi vor urmări cu interes primul test orbital al Starship, programat cândva în luna noiembrie.

Sursa foto. Dreamstime.com