Pamantul a fost lovit, in perioada sa de inceput, de asteroizi gigantici

Noi cercetari realizate de o echipa internationala arata ca in urma cu mai mult de 4 miliarde de ani, suprafata Pamantului a fost puternic procesata – topita, amestecata si ingropata – ca urmarea a impactului cu asteroizi gigantici. Un nou model al acestui bombardament terestru, calibrat cu ajutorul datelor terestre si lunare existente, arunca o lumina asupra rolului pe care coliziunile cu asteroizii l-au jucat in evolutia straturilor superioare ale Terrei timpuriu in eonul geologic numit „Hadean” si in in evolutia ulterioara a vietii pe Pamant.

„Impactul cu un asteroid de dimensiuni mari ar fi putut ingropa o parte substantiala din scoarta terestra ca urmare a topirii provocate de impact”, arata Yvonne Pendleton, director al Solar System Exploration Research Virtual Institute (SSERVI), din cadrul Ames Research Center al NASA, din Moffett Field, California.

„Acest nou model ne ajuta sa explicam cum impacturile repetate cu asteroizi ar fi putut sa ingroape cele vechi roci ale Pamantului”, explica Pendleton.

O echipa internationala de cercetatori de la institutii academice si guvernamentale, inclusiv SSERVI, a publicat concluziile cercetarii intr-un studiu intitulat „Amestecarea si ingroparea pe scara larga a scoartei terestre Hadeane ca urmare a impactului asteroizilor” in numarul din 31 iulie 2014 al revistei Nature.

Modele de formare planetara indica faptul ca Pamantul a trecut printr-o succesiune de faze importante de dezvoltare:

• acumularea initiala de embrioni planetari pe o perioada de zeci de milioane de ani;
• un impact urias cu o mare protoplaneta care a dus la formarea Lunii;
• a urmat un bombardament tarziu cu asteroizi gigantici, de cateva zeci pana la sute de kilometri, care au lovit periodic Pamantul timpuriu, punand in umbra asteroidul care a provocat disparitia dinozaurilor (cu o marime estimata la 10 km) in urma cu 65 de milioane de ani.

Cercetatorii estimeaza ca acumularile din timpul acestui bombardament tarziu au contribuit cu mai putin de 1% la masa de astazi a Pamantului, dar impactul cu asteroizii uriasi a avut un efect profund asupra evolutiei geologice a Pamantului in perioada sa timpurie.

Distributia spatiala si dimensiunile craterelor formate in perioada timpurie a Pamantului. Fiecare cerc indica marimile finale estimate ale craterelor. Culorile indica perioada impactului / Foto: Simone Marchi et al. 2014

Cercetarile indica ca aceste coliziuni cu asteorizi de dimensiuni mari nu doar ca au modificat geologia Pamantului in eonul Hadean, insa probabil ca au jucat si un rol important si in evolutia ulterioara a vietii pe Pamant.

„In urma cu aproximativ 4 miliarde de ani, nicio regiune intinsa a Terrei nu ar fi putut scapa neatinsa de aceste impacturi si de efectele lor”, arata Simone Marchi, cercetator senior SSERVI in cadrul Southwest Research Institute din Boulder, Colorado, si autor principal al lucrarii.

„Noua imagine a Pamantului Hadean care reiese din aceasta cercetare are implicatii importante pentru crearea conditiilor potrivite vietii”, continua Marchi.

Impacturile majore au efecte extrem de grave asupra ecosistemelor existente. Cercetatorii au descoperit ca, in medie, Pamantul Hadean ar fi putut fi lovit in urma cu peste 4 miliarde de ani, de catre unul pana la 4 asteroizi cu dimensiuni mai mari de 10.000 de kilometri si capabili sa provoace o sterilizarea globala, si de 3 pana la 7 asteroizi cu dimensiuni mai mari de 5.000 de kilometri, capabili sa duca la vaporizare oceanelor globale.

„In acea perioada, decalajul dintre coliziunile majore a fost suficient de mare incat sa permita intervale cu conditii mult mai blande, cel putin la nivel local”, precizeaza Marchi.

„Orice viata in curs de dezvoltare in eonul Hadean ar fi trebuit probabil sa fie rezistenta la temperaturi ridicate, si ar fi putut sa supravietuiasca unei perioade atat de violent in istoria Pamantului dezvoltandu-se in nise subterane adanci”, adauga cercetatorul.

Redare artistica: Pamantul timpuriu, cu o suprafata marcata de impacturile cu asteroizi care au provocat extruziuni de magma aflata la mari adancimi. In albastru – oceanele / Foto: Simone Marchi

Studiul reprezinta rezultatul unui efort international condus de Marchi si William Bottke de la Southwest Research Institute din Boulder; Linda Elkins-Tanton de la Carnegie Institution for Science din Washington; Michael Bierhaus si Kai Wunnemann de la Museum fur Naturkunde din Berlin, Germania; Alessandro Morbidelli de la Observatoire de la Cote d’Azur din Nisa, Franta, si David Kring de la Universities Space Research Association and Lunar and Planetary Institute din Houston.