România a ales creșterea cu orice preț. Nota de plată vine acum, avertizează economistul șef al BNR

În 2015, România îndeplinea toate criteriile de la Maastricht, adică putea face pasul spre zona euro, dacă ar fi continuat o politică fiscală responsabilă, dar nu a făcut-o, spune economistul șef al Băncii Naționale, Valentin Lazea. Guvernul de atunci, la fel ca toate cele care au urmat, a ales o altă strategie: creștere economică cât mai rapidă, indiferent de costuri, chiar și cu prețul dezechilibrelor macroeconomice, afirmă el.

Într-o analiză publicată pe blogul BNR, Valentin Lazea spune că rezultatul a fost previzibil. România a ajuns să bifeze, într-adevăr, una dintre cele mai rapide creșteri economice din Uniunea Europeană, dar și „recorduri” mai puțin dorite: cea mai ridicată inflație, cel mai mare deficit bugetar și cel mai mare deficit de cont curent. În același timp, Bulgaria a mers mai încet, dar mai echilibrat, iar această prudență i-a adus intrarea în zona euro în 2026.

Astăzi, mai spune Lazea, există „o tentație lipsită de onestitate”: aceea de a pune degradarea finanțelor publice exclusiv în cârca guvernelor Ciucă și Ciolacu. Realitatea este însă alta. Deficitul bugetar, apreciază economistul șef al BNR, a crescut constant și în anii de boom economic (2017–2019), dar și în anii electorali (2016, 2024). Nu este o excepție, ci o trăsătură comună a guvernării din ultimul deceniu.

„Responsabilitatea nu aparține doar guvernelor, ci și mediului de afaceri și publicului, care au îmbrățișat creșterea bazată pe relaxare fiscală, consum și importuri”

Puțini s-au întrebat ce efecte va avea această strategie asupra inflației și a deficitelor. Și, până la urmă, de ce ar fi făcut-o, câtă vreme aproape toată lumea a primit exact ceea ce și-a dorit, afirmă Vlanetin Lazea.

Potrivit acestuia, mediul de afaceri a beneficiat, în acești zece ani de:

• neplata impozitului pe salarii sau a contribuțiilor de asigurări sociale pentru ramuri întregi (IT, construcții, etc.);

• definirea în sens foarte larg a microîntreprinderilor și tratamentul fiscal preferențial aplicat acestora;

• rate ale impozitării extrem de scăzute. Chiar și după creșterile din ultimul an, toate ratele de impozitare rămân, în România, mai scăzute decât în Polonia (la impozitul pe venit, impozitul pe profit, impozitul pe dividende, CAS etc.);

• permisivitatea ca aproximativ o treime din firme să opereze în piață fără a avea capitalizarea minimă cerută de lege etc;

• tolerarea evaziunii fiscale, îndeosebi (dar nu numai) prin neplata TVA.

Publicul larg, la rândul său, a beneficiat masiv de:

• gratuități la transportul în comun sau cu trenul;

• tichete de masă, tichete de vacanță, tichete cadou;

• preț subvenționat în unele perioade la combustibili, gaze naturale, energie electrică etc;

• niveluri extrem de scăzute ale impozitelor pe proprietate.

Toate aceste „cadouri” și le poate permite un stat cu bugetul echilibrat (venituri egale cu cheltuielile), nicidecum un stat care se îndatorează masiv pentru a-și acoperi deficitele, spune Lazea.

„Este lipsit de onestitate a acuza numai sectorul de stat de deteriorarea finanțelor publice“

Este adevărat că s-a făcut multă risipă din momentul în care s-a acordat primăriilor dreptul de a crește salariile angajaților fără vreo legătură cu încasările din impozitele locale sau atunci când a crescut fără vreo justificare numărul personalului bugetar, mai consideră Lazea. Dar, așa cum arată cifrele, într-un tabel făcut de Lazea, sectorul de stat nu este singurul (și nici măcar principalul) vinovat pentru deteriorarea finanțelor publice, în ultimul deceniu.

Astfel, în perioada 2015-2024, consumul individual efectiv al populației a crescut în cinci ani din zece mai rapid decât consumul colectiv efectiv al administrației publice.

Economistul șef al BNR mai spune și că în ceilalți cinci ani consumul administrației publice a crescut mai rapid decât consumul populației, dar trebuie ținut cont de faptul că mărimea relativă a celor doi indicatori este de circa 1:10 (consumul populației îl depășește de aproximativ zece ori pe cel al administrației publice, așadar este mult mai ușor pentru aceasta din urmă să crească în ritmuri relative).

O altă problemă, care cel puțin a fost recunoscută cu onestitate în dezbaterea economică din ultimii ani, mai notează Lazea, a fost privilegierea creșterii bazate pe consum în detrimentul creșterii bazate pe investiții. În cinci ani din zece consumul final crește mai rapid decât investițiile. Acesta mai afirmă că și în ceilalți cinci ani investițiile cresc mai rapid decât consumul final, dar trebuie din nou ținut cont de faptul că mărimea celor doi indicatori este de circa 1:3 (consumul final depășește de aproximativ trei ori volumul investițiilor, prin urmare este mult mai ușor pentru acestea din urmă să crească în ritmuri relative).

Economistul mai afirmă că în șapte ani din zece consumul final crește mai rapid decât PIB, în un an crește în același ritm și doar în doi ani este devansat de creșterea PIB.

„Este lipsit de onestitate a pune recenta admitere a Bulgariei în zona euro pe seama norocului și al întâmplării”

De fapt, Bulgaria a urmat cu obstinație acest obiectiv, în timp ce România l-a ignorat în folosul creșterii economice cu orice preț, opinează Lazea.

Întrebarea care se pune este: a meritat? Răspunsul, consideră Lazea, depinde de punctul de vedere al fiecărui observator, dar în orice caz diminuarea decalajului în ce privește PIB/locuitor și mai ales a consumului/locuitor față de media UE ar trebui pusă în balanță cu următoarele considerente:

• o creștere finanțată pe datorie dar bazată pe consum nu va asigura, în timp, resursele financiare necesare pentru rambursarea datoriei respective;

• degeaba crește o țară peste potențial timp de câțiva ani, dacă efortul de consolidare fiscală ulterior va necesita câțiva ani de creștere sub potențial, cu adâncirea din nou a decalajelor față de media UE;

• ironic, cetățenii beneficiari ai relaxării fiscale nu sunt recunoscători pentru aceasta și votează împotriva partidelor care le-au făcut respectivele cadouri.

Fără măsurile luate de Bolojan astăzi am fi vorbit de o Românie în incapacitate de plată, retrogradată la categoria „junk”

Lazea mai dă la final un ultim exemplu de „lipsă de onestitate”, în opinia sa: criticile vehemente aduse în ultimele șase luni Guvernului Bolojan, pentru faptul că, prin măsurile de consolidare fiscală, ar fi afectat consumul și creșterea economică.

Economistul șef al BNR susține că fără acele măsuri de consolidare fiscală astăzi am fi vorbit de o Românie în incapacitate de plată, retrogradată la categoria „junk” de către agențiile de rating, în imposibilitatea de a plăti pensii și salarii altfel decât prin tipărire de bani (inflaționist).

În opinia sa, grație măsurilor de consolidare fiscală, România a evitat recesiunea, iar împrumuturile externe și cele interne s-au ieftinit (aceasta fiind una din cauzele principale ale supraperformanței reducerii deficitului bugetar de la 8,7% la 7,7% din PIB pe contabilitate națională și de la 9,3% la circa 8% din PIB pe contabilitate ESA).

Un aspect important în opinia lui Lazea este că în aceste șase luni s-au făcut pași decisivi pentru înlocuirea modelului de creștere bazată pe consum cu o creștere bazată pe investiții, existând speranța ca în anii următori această tendință să fie continuată.