Scrisoare deschisa adresata de actrita Emilia Popescu lui Ion Caramitru: Argumentul juriului UNITER ma jigneste pe mine si intreaga breasla. / Juriul UNITER: Scrisoarea Emiliei Popescu, o lectura flagrant eronata a argumentului nominalizarilor

Actrita Emilia Popescu i-a adresat o scrisoare deschisa si „complet inutila” presedintelui Uniunii Teatrale din Romania (UNITER), Ion Caramitru, in care precizeaza ca a fost jignita de juriul care a stabilit nominalizarile pentru cea de-a XXII-a editie a galei premiilor UNITER. Juriul premiilor UNITER 2014 a raspuns scrisorii deschise semnate de Emilia Popescu, sustinand ca documentul trimis de actrita „apare ca o lectura flagrant eronata a ￂArgumentuluiￂ” atasat nominalizarilor.

„Ma adresez dumneavoastra, pentru ca orice material care apare in presa in numele UNITER-ului ar trebui sa-l verificati, astfel incat sa nu permiteti publicarea unor jigniri la adresa breslei pe care o reprezentati. Pentru ￂtransparentaￂ ati facut public ￂargumentul juriului de nominalizari al Galei UNITER 2014ￂ. Acest ￂargumentￂ ma jigneste atat pe mine, cat si intreaga breasla”, spune Emilia Popescu in documentul intitulat „Scrisoare deschisa si complet inutila catre domnul Presedinte UNITER, Ion Caramitru”.

Pentru a evita „orice neintelegere si suspiciune”, actrita spune ca nu comenteaza in niciun fel nominalizarile, intrucat nu a vazut inca aceste spectacole.

„(…) in mod normal, regulile unei competitii se anunta inainte de desfasurarea ei, nu la final. Pentru a fi judecate spectacolele, senatul UNITER si presedintele, adica dumneavoastra, acorda girul unor persoane capabile de un act critic responsabil. Se presupune ca actul critic este argumentat in baza unei cunoasteri profunde a fenomenului teatral; adica ￂjudecatoriiￂ stiu ce inseamna munca unui regizor, actor, scenograf, au cultura teatrala si sunt in pas cu tot ce se intampla la ora actuala in materie de teatru. Pentru a judeca trebuie sa cunosti si sa intelegi fenomenul. Ma indoiesc ca cei alesi anul acesta in juriul de nominalizari au cunostinte minime in ceea ce priveste truda unui creator de spectacole, fragilitatea meseriei noastre si nu in ultimul rand sunt constienti de consecintele unor vorbe pompoase si goale aruncate in spatiul public asupra noastra. Intr-un limbaj de lemn, cu cuvinte pretentioase, ce uneori se contrazic (in spatele carora se poate ascunde orice), acest juriu m-a jignit. Iar dumneavoastra ati ingaduit asta”, ii transmite Emilia Popescu lui Ion Caramitru.

Emilia Popescu precizeaza ca „niciun juriu din lume nu are dreptul sa-i jigneasca pe cei care n-au corespuns ￂcriteriilorￂ lor”. „Adica ,cum???!! Nominalizatii sunt ￂfenomene rarisime de vocatie artisticaￂ, iar ceilalti ￂvalori nereprezentative pentru teatrul romanesc de aziￂ?! Ori valori, ori nereprezentative. Domnule Caramitru, cu ce drept isi permit Sebastian-Vlad Popa, Andreea Dumitru, Ionut Sociu (membrii juriului care a stabilit nominalizarile pentru gala UNITER, n.r.) sa ma jigneasca? Sa ne jigneasca? In baza carei opere recunoscute isi permit sa anuleze o buna parte a creatorilor romani de teatru? A nu fi nominalizati de acestia e o rusine? Eu nu gandesc asa si consider aceasta afirmatie un atac la persoana. Toti creatorii fac spectacole mai inspirate sau nu, pot fi premiate sau nu, dar valoarea unui artist se confirma in timp, cu truda si tenacitate si nu e neaparat validata de un juriu. Si, mai presus de asta nu poate fi desfiintata de un juriu”, spune Emilia Popescu.

Potrivit acesteia, expresia „complicitate gregara intre artist si public” jigneste grav atat creatorii, cat si publicul. „Doamne fereste de succesul de public! Adica, daca publicul intelege mesajul unui spectacol, aplauda performanta unui actor, se emotioneaza, rade sau plange, asta e o rusine, un criteriu minor si superficial??! Colegii mei de breasla, ￂfacatoriiￂ de teatru ma vor intelege. Domnilor jurati, poate credeti ca ne puteti dezbina. Adica noi, ￂvalorile nereprezentative ale teatrului romanesc de aziￂ sa fim invidiosi pe ￂfenomenele rarisime de vocatie artisticaￂ. Nu. Nicidecum. Ii felicit pe toti cei nominalizati, dar refuz aceasta imparteala suficienta si absurda. Refuz aceasta ￂstampilaￂ pusa de niste oameni insuficient de pregatiti, aroganti si complet lipsiti de respect si dragoste pentru cei care fac teatru. Sunt mandra de colegii mei, de truda lor, la fel cum sunt mandra de minunata mea ￂcomplicitate gregara cu publiculￂ! Nu vreau sa fiu altceva decat sunt”, spune Emilia Popescu.

Actrita mai spune ca UNITER ar trebui sa fie „casa oamenilor de teatru, locul unde ne putem bucura de reusitele celuilalt, nu un tribunal unde cativa asa-zisi cronicari de teatru pun etichete – unele stralucitoare, altele jignitoare”.

„In ceea ce ma priveste, marunta realizare a juriului de anul acesta este provocarea unui profund sentiment de dispret fata de acesti asa-zisi cronicari. De-a lungul anilor am participat la Galele UNITER, cu bucurie, am fost chiar si nominalizata, am participat la campania ￂArtisti pentru Artistiￂ, ca si anul acesta, am un profund respect pentru toate initiativele si oamenii ce reprezinta UNITER-ul. Dar, in conjunctura creata ma delimitez de tot ce inseamna aceasta institutie”, spune Emilia Popescu.

Ea isi incheie scrisoarea deschisa spunand: „In asteptarea zadarnica a unor scuze publice adresate breslei noastre de catre acest juriu, Cu profunda tristete, Emilia Popescu”.

• Juriul UNITER: Scrisoarea Emiliei Popescu, o lectura flagrant eronata a argumentului nominalizarilor

Juriul premiilor UNITER 2014 a raspuns scrisorii deschise semnate de Emilia Popescu, in care aceasta preciza ca se simte „jignita” de principiile in baza carora au fost facute selectiile, ca documentul trimis de actrita „apare ca o lectura flagrant eronata a ￂArgumentuluiￂ” atasat nominalizarilor.

Andreea Dumitru, Ionut Sociu si Sebastian-Vlad Popa, cei trei membri ai juriului, au „simtit nevoia” sa „descalceasca” ceea ce le „apare ca o lectura flagrant eronata a ￂArgumentuluiￂ atasat listei de nominalizari pentru gala premiilor UNITER 2014”, desi scrisoarea deschisa semnata de Emilia Popescu nu le „este adresata direct”, se arata intr-un comunicat citat de Mediafax.

„In ￂArgumentￂ nu scrie ca spectacolele si artistii care n-au fost nominalizati sunt nereprezentativi, ci, dimpotriva, ca nominalizarile, adica tocmai valorile a fi considerate de varf, sunt nereprezentative pentru teatrul romanesc, asa cum arata el azi. Nu e nici un sofism aici, pentru ca exceptia inseamna cel mai adesea desprinderea de reprezentativ. Asadar, valorile pot fi reprezentative, dar mai ales nereprezentative. Cu atat mai putin o intentie cinica s-ar putea citi in aceasta formulare, in schimb, da, o pozitie teoretica apta sa produca reflectie si dezbatere ne-ar bucura sa credem ca e cu putinta”, se arata in comunicatul juriului.

In „Argumentul” juriului se arata ca „spectacolele nominalizate, dar si actorii nominalizati apar in acest sens juriului nu doar ca exceptii, dar si ca fenomene rarisime de vocatie artistica. Sentimentul entuziast si ingrijorator este acela de a fi identificat valori nereprezentative pentru teatrul romanesc de astazi”.

„Sintagma ￂfenomene rarisime de vocatie artisticaￂ va infurie, stimata doamna Emilia Popescu, creandu-va falsa intelegere ca toti cei nenominalizati sau toate spectacolele nenominalizate traiesc in afara ￂvocatiei artisticeￂ. Nu, nu toate. Faptul ca vocatia artistica e ￂrarisimaￂ nu inseamna, totusi, ca ea se epuizeaza in lista de nominalizari ale galei 2013! Nici ￂArgumentulￂ nostru nu spune acest lucru, iar furia dumneavoastra transforma o declaratie de principiu si de criterii intr-o schema de numaratoare care echivaleaza valorile integrale ale teatrului romanesc cu restrictia conventionala a nominalizarilor galei la 3. Poate ca nu ne iluzionam sperand ca exigente de gandire in selectia valorilor unei stagiuni teatrale, precum cele scrise in ￂArgumentￂ, nu sunt chiar descalificante pentru un juriu. Astfel, ￂcomplicitatea gregara cu publiculￂ, pe care juriul o considera antiartistica in teatru, nu poate fi citita ca pe o expresie aroganta sau ca pe un moft elitist, ci ca pe o continuare de buna credinta a pozitiilor teoretice si poetice ale marilor creatori ai teatrului secolului al XX-lea, care au forjat toate valorile mari in jurul carora graviteaza creatia de spectacol de drama de azi. Asta nu inseamna ca radicalitatea in arta teatrului e obligatoriu sa alunge publicul. Spuneam in ￂArgumentￂ exact aceste vorbe: ￂnominalizarile de spectacol si de regie coincid, fara nici o intentie in acest sens, cu adeziunea reala, numarabila, cuantificabila a publiculuiￂ”, spun cei trei membri ai juriului ]n comunicat.

Membrii juriului mai afirma ca: „Nutrind speranta ca existenta UNITER ca o ￂcasa a oamenilor de teatruￂ, ca ￂun loc unde ne putem bucura de reusitele celuilaltￂ, cum spuneti, nu presupune nicidecum evacuarea dialogului si a spiritului critic, va mai asiguram, stimata doamna Emilia Popescu, de pretuirea noastra”.

• Argumentul juriului UNITER – marul discordiei

Criticii Andreea Dumitru, Ionut Sociu si Sebastian-Vlad Popa au comunicat publicului si comunitatii teatrale din Romania, marti, cand au fost anuntate nominalizarile la premiile Galei UNITER, care va avea loc pe 28 aprilie, la Palatul Culturii din Targu-Mures, principiile care au ghidat selectia pentru nominalizari.

Potrivit unui comunicat de presa, acestea sunt: „vitalitatea expresiva si ideatica a creatorilor de a depasi stereotipiile teatralitatii ca forma de complicitate gregara intre artist si public, forta prin care spectacolul dramatic se manifesta ca dimensiune autonoma fata de prestigiul textului literar, ceea ce, de altfel, este de mult subinteles si rareori inteles”.

Potrivit comunicatului, din aceste principii decurg urmaoarele criterii specifice: „observarea regiei de teatru ca act de gandire care trece dincolo de nomenclatorul de teme morale, indeobste intampinate entuziast de critica de specialitate: ￂcriza lumii contemporaneￂ, ￂpierderea identitatiiￂ, ￂincomunicabilitateaￂ, ￂinadaptareaￂ, ￂconflictul dintre generatiiￂ, ￂdezumanizareaￂ, ￂalienareaￂ etc, observarea regiei de teatru ca act de gandire si de sensibilitate care intelege omul ca un camp de contradictii ireductibile, revelatorii, se deduce calitatea actorului care-si depaseste propria eficienta expresiva verificata. Spectacolele nominalizate, dar si actorii nominalizati apar in acest sens juriului nu doar ca exceptii, dar si ca fenomene rarisime de vocatie artistica. Sentimentul entuziast si ingrijorator este acela de a fi identificat valori nereprezentative pentru teatrul romanesc de astazi”.

De asemenea, „nominalizarile de spectacol si de regie coincid, fara nici o intentie in acest sens, cu adeziunea reala, numarabila, cuantificabila a publicului”. „Depasim cu aceasta ocazie si falsul complex al rupturii dintre ceea ce se numeste ￂteatru de artaￂ, experiment sau laborator teatral si public. Juriul recunoaste ca toate aceste criterii nu si le-a putut onora integral decat in cazul spectacolului al vivo”, se mai spunea in comunicat.