Stenogramele PSD sunt o bomba cu efect intarziat

Fizician convertit la filosofie, Horia Roman Patapievici da un chip de glorie elitei romanesti. Chip care la el pastreaza o mirare luminoasa, ca un scolar care vede prima data cum aduna magnetul pilitura de fier. Franchetea cu care exprima idei si ti se uita In ochi balanseaza stanjeneala sugerata de prezenta fizica. A cutezat sa spuna ca patriotismul romanesc este inadecvat si anacronic.

Biografia sa, construita pe un maldar de carti – Omul recent, Politice, Cerul vazut prin lentila, Zbor In bataia sagetii sunt doar cateva – nu-l face scortos. Libertarian, convins ca proprietatea si libertatea fac lumea respirabila, respinge irevocabil comunismul definindu-l ca nazism care a Inlocuit ura de rasa cu ura de clasa.

Volumul Discernamantul modernizarii, aparut la Humanitas, cea mai ravnita carte a Targului Gaudeamus 2004, Incepe cu o remarca amara asupra lumii In care traim: „Am descoperit, cunoscandu-i (pe cititori, n.n.), o alta Romanie decat cea politica (detestabila), economica (mizerabila), institutionala (irespirabila) – de care ne-am cam saturat cu totii”.

De ce e lumea institutionala irespirabila iar cea politica detestabila?

Lumea politica romaneasca e detestabila fiindca nu da socoteala. Opinia mea este, dupa 15 ani de trait Intr-o lume In care nu mai esti arestat daca spui ce crezi si nu convine altora, ca legile sunt neputincioase.

Adevaratul suport al legilor, suportul lor functional, Il reprezinta ceva ce nu se poate codifica sub forma de lege, si nu este niciodata In atentia politicienilor fiindca nu este cuantificabil: moravurile. Moravurile sunt ansamblul regulilor informale care spun ce se cade si ce nu se cade sa faci Intr-o varietate Intreaga de situatii ale vietii.

Altfel spus, acele reguli care constituie tesatura invizibila ce tine laolalta societatea si o face sa functioneze. Omul respecta legea nu fiindca exista o pedeapsa, ci fiindca exact acele moravuri spun ca nu se cuvine sa n-o respecte.

Ei bine, de ce la noi legile nu sunt aplicate, de ce politicienii Isi permit sa nu dea socoteala, de ce oamenii Insisi admit sa nu li se dea socoteala? Pentru ca la acest nivel, cel al moravurilor, societatea romaneasca a fost atacata. Imagineaza-ti o tesatura care a fost dizolvata de un acid picurat pe ea. Acolo tesatura devine subreda si daca o fortezi putin, cedeaza.

Legile, daca stau pe o tesatura subreda, nu pot functiona. Aceeasi lege buna, sustinuta de tesatura de moravuri din SUA, functioneaza bine, In vreme ce transplantata In Romania da efecte aberante. Bunaoara, Legea Informatiilor Clasificate, care la noi a fost tradusa aproape cuvant cu cuvant dupa cea americana. Intr-un fel functioneaza In SUA, altfel In Romania. La noi functioneaza opresiv.

Oamenii politici nu dau socoteala fiindca nu exista oprelisti?

Exista oprelisti, dar nu acelea care te-ai astepta. Politicienii sunt mai degraba opriti de ciocnirile dintre ei. Daca exista undeva o speranta, ea vine din zona pluralismului. Eu cred ca din zona pluralitatii fortelor va veni, dupa o vreme, reconstituirea tesaturii de moravuri a societatii romanesti.

Deocamdata ce vedem: ca ei Isi dau pumni, ca sunt angajati Intr-o lupta crancena pe resurse putine. Ceea ce este, Intr-un fel, In favoarea populatiei. Chiar beata si amortita cum este, populatia asista la o lupta In care politicienii pe de o parte Isi irosesc fortele negative, pe de alta parte ofera spectacolul slabiciunii lor.

Cei care Ii privesc pot trage concluzia ca ei pot fi totusi controlati.

Am de mult Indoieli privitoare la statutul politicianului. Nu cumva el face o profesie de comunicare si doar pretinde ca reprezinta si serveste comunitatea?

Sa vedem mai Intai ce Inseamna democratie. Eu personal sunt adeptul unei definitii minimale. Pentru mine democratia are doua componente: posibilitatea de a-i schimba pe conducatori prin vot, ceea ce Insemna ca nu trebuie sa fac revolutie si nici sa-i omor ca sa sa-i schimb.

Din acest punct de vedere, Ceausescu ar fi fost primul beneficiar al democratiei fiindca ar fi ramas In viata, chiar daca n-ar mai fi avut putere. A doua componenta tine de limitarea puterii, de principiul care pretinde ca nici o autoritate sa nu acumuleze atata putere Incat sa poata controla restul.

Daca, bunaoara, s-ar crea o situatie In care presa ar acumula o putere neechilibrata, noi toti ar trebui sa luptam Impotriva presei. In Romania de acum suntem In situatia In care putere functional nelimitata are Statul. Institutiile statului nu sunt obisnuite sa se balanseze echitabil Intre ele, ci sunt Invatate sa faca sluj la Institutia-Centru. Adica la Guvern sau la Presedintie.

Toate institutiile de stat din Romania fac sluj la cele doua. E de Inteles de ce spun ca Romania institutionala este irespirabila.

Un exemplu?

Am un exemplu revoltator chiar de azi: In momentul cand Traian Basescu un cetatean roman candidat la presedintie a reclamat posibile fraude, seful Biroului Electoral Central, pe nume Ghergut, l-a amenintat ca Il da In judecata, admitand In acelasi timp ca sunt nereguli!

Asta ce Inseamna? Ca magistratul, ca reprezentant institutional al BEC, face sluj la Guvern ca sa loveasca In contracandidatul sefului Guvernului. Este revoltator!

Sa revenim la statutul politicianului…

Politicianul este, teoretic, un profesionist care Isi cheltuieste viata pentru a face fata regulii alegerilor democratice. Se pregateste sa fie un comunicator perfect, un actor perfect, un marketing manager, un PR-ist. Se ocupa intens de imaginea sa. Politicianul modern are multe calificari dizgratioase, care ai zice ca nu au nici o legatura cu continutul politicii.

Continutul politicii este „res publica”, binele comun. Or, ce are a face cu binele comun o persoana care trebuie sa aiba si Insusiri de starleta, de relatii publice, de marketing manager si de actor, care la greci se numea „hypokrites”, ipocrit…

Inseama ca reprosurile aduse lui Adrian Nastase ca pune mai presus de toate imaginea, reflecta ignoranta?

Daca i s-ar reprosa numai preocuparea pentru imagine, ar fi o greseala. Preocuparea pentru imagine este fireasca la un politician democrat care stie ca toata puterea lui atarna de voturile pe care le primeste. Dar lui Adrian Nastase i s-a reprosat modul In care Isi cultiva imaginea. Aici vedem subordonarea PRO TV prin datoriile pe care le-a avut fata de stat.

Avem o situatie In care o televiziune privata este tot atat de obedienta fata de guvern pe cat este In mod traditional Televiziunea Romana. Acelasi lucru s-a Intamplat cu Antena 1 cand Nastase si-a negociat contractul politic cu PUR, condus de Voiculescu. PUR nu este un partid, ci o televiziune.

Daca n-ar fi avut Antena 1, n-ar fi obtinut 32 de locuri In parlament pe care Nastase i le-a acordat cu larghete nu partidului, ci televiziunii aducatoare de imagine! O situatie noua, caracteristica mandatului 2000-2004 al Guvernului Nastase, care a convertit si televiziunile private In televiziuni de cabinet care deservesc propria-i imagine.

De aici si aroganta puterii, atitudinea dispretuitoare a guvernantilor…

Inteleg de ce sunt aroganti politicienii puterii, fiindca nu simt ca dau socoteala. Monterland spunea ca morala popoarelor se face cu suturi In fund. Si a politicienilor la fel. Ce suturi In fund au primit politicienii romani? Iata rezultatul alegerilor.

PSD-ul nu primeste sutul In fund de la poporul roman cu care se afla de 15 ani Intr-o relatie stranie, bazata pe dezinformare si pe ignorarea adevarului. Eu nu-mi pot imagina cum un om, construit la fel ca mine – si nu fac nici un privilegiu din felul cum sunt eu construit – sa nu reactioneze cu indignare la stenogramele Delegatiei Permanente a PSD care au fost publicate In presa si pe Internet.

De ce nu s-a indignat electoratul? Pentru ca nu a fost informat.

Ce produce indignare In stenogramele PSD?

Tonul. Este tonul arendasilor atunci cand vorbesc despre servitori, tonul stapanului. Un ton de o mare brutalitate morala. Eu zic ca stenogramele PSD sunt bombe cu efect Intarziat. Cand acesti capi ai partidului vorbesc Intre ei despre concurentii politici ca despre pioni, cand vorbesc despre jurnalisti ca despre servi, Inseamna ca ei nu se mai includ In joc.

Ei sunt cei care manevreaza piesele pe tabla de sah. Toata ratiunea de a fi a democratiei este aceea ca toti, inclusiv politicienii, sunt piese pe tabla de sah, nici unul nu este Dumnezeul a carui vointa misca piesele.

Acesti oameni s-au extras dintre noi si, de la Inaltimea la care s-au cocotat si cu puterea pe care si-au luat-o, puterea unui stat confiscat de un singur partid, ne manipuleaza discretionar.

Bun, vorbesc despre jurnalisti ca despre servi! Dar exista presa care se supune Guvernului, care executa comenzi. Vorbeam Inainte despre Antena 1 ca anexa de partid. N-am vazut nici un jurnalist care sa demisioneze de acolo pentru a-si salva onoarea…

Este problema jurnalistilor daca n-au onoare. Din pacate n-au scapat de „sindromul Marinescu”. George Marinescu este faimosul prezentator al Televiziunii Romane de pe vremea lui Ceausescu, apoi dupa 1989, al Televiziunii Romane Libere, care avea aceleasi bale la gura cand vorbea despre Iliescu, ca atunci cand vorbea despre Ceausescu. Putem sa-i spunem si „sindromul Rosiianu”.

Insi de un servilism gretos. Acest sindrom se perpetueaza, In straie moderne, la televiziunile aservite.

Tocmai fiindca votul nu pare a controla eficient puterea politica, eu am mari Indoieli In ce priveste justetea votului universal. M-am saturat sa decida pentru mine electoratul mai putin informat, mai putin instruit, mai usor de manipulat. Am vazut pe forumuri de discutii pe Internet ca si altii gandesc asa. N-ar trebui gasit altceva, alt sistem?

Eu am formulat problema aceasta In volumul meu, Politice, unde am facut observatia ca, daca Romania sub Principatele Romane, In secolul al XIX-lea cand a intrat In procesul modernizarii, ar fi avut vot universal si ar fi votat cei 85% tarani analfabeti care constituiau majoritatea, nu ne-am fi modernizat niciodata, fiindca lor nu le trebuia modernizare.

Votul censitar a facut Romania si tot el a salvat-o. Insa solutia nu este asa de simpla. Un motiv este principiul „ce tie nu-ti place, altuia nu face”. Daca tie nu-ti place sa ti se ignore votul, nu i-l ignora nici tu altuia. Democratia votului universal trebuie sa functioneze pe acest principiu pe care Il consider imbatabil.

Al doilea principiu este ca orice guvernare, oricat de opresiva, nu rezista daca nu are sprijinul opiniei publice.

Daca Nastase, care Il continua pe Iliescu, reuseste sa obtina aproape 40% In alegeri dupa 15 ani, el, care este un ins atat de antipatic si despre care nu se poate spune ca e „sarac si cinstit” cum spune poporul despre Iliescu, si partidul lui de oameni corupti obtine 37 %, atunci noi, cei care nu suntem de acord cu asta, avem o problema:

nu am reusit sa-i convingem pe semenii nostri ca se Inseala.

Cum sa-i convingi?

Raspunsul e greu de dat. Ludwig von Mises spunea ca daca se voteaza prost trebuie sa ne reprosam noua, celor care gandim altfel, ca nu am reusit sa-i convingem pe ceilalti ca voteaza prost. Singura maniera decenta de a schimba votul este aceea de a convinge cu argumente. Eu Insumi sunt unul care nu reuseste sa-si convinga mama sa nu mai voteze cu PSD.

Exista cumva o prapastie, cea de care vorbea Doina Cornea In 1990, Intre intelectuali si ceilalti?

Contest Impartirea In „intelectuali” si „restul lumii”. Intelectualii fac parte din multiple rupturi ale societatii. Societatea romaneasca este o societate neunificata intern. Nici In alte societati unificarea nu e totala, dar exista Intr-un grad mai mare decat la noi. Ceea ce vedem In SUA, bunaoara, este o mare diviziune, The Great Divide este chiar titlul unei carti.

O diviziune care a Impartit Franta secolului al XIX-lea timp de o suta de ani Intr-o Franta de dreapta, catolica si anti-revolutionara si o Franta de stanga, iacobina si pro-revolutionara. A castigat Franta iacobina iar dreapta monarhista a fost complet gatuita si reformulata.

Nu e mai putin adevarat ca victoria stangii s-a facut printr-un masiv import de idei ale dreptei, deci nu s-a obtinut o victorie completa.

Revenind la SUA de azi, ce vedem: o fractura profunda Intre agenda progresista a coastelor, atat coasta de vest cat si cea de est, pentru care valorile centrale sunt libertatea individuala, hedonismul, progresul, moda etc. si Intre America profunda, protestanta, a fostilor colonisti, care apara valori ca Dumnezeu, familia, viata decenta, respectul fata de vecin etc.

Nu e o diviziune Intre intelectuali, ci una Intre comunitati complexe care ne releva, dupa 200 de ani de splendida Constitutie, o societate neunificata intern.

Noi, In Romania, suntem o societate multiplu divizata: Intre oras si rural, In interiorul ruralului Intre cei care au profitat dupa revolutie si cei care n-au avut aceasta abilitate, In interiorul orasului Intre centru si periferie etc. Cultural vorbind, Romania este o tara profund neunificata daca privim romanii complet occidentali In cultura lor si romanii complet orientali.

Voga pe care o au manelele, adeseori In alternanta cu muzica disco de ultima ora, este o revansa a orientalismului asupra suflului occidental. Asadar „the great divide” nu trece In Romania printre intelectuali si ceilalti, ci prin numeroase zone socio-culturale.

Cum Iti explici ca scrierile, cartile tale sunt citite de un public atat de diferit – „medici, ingineri, avocati, economisti, profesori, soferi, informaticieni, studenti, elevi” cum spui In prefata volumului recent?

Nu stiu exact. Ii intereseaza ce spun si, poate, felul cum spun le starneste interesul. Cand am aparut prima data la Serata muzicala, emisiunea lui Iosif Sava pe TVR, In vara lui 1995, atunci s-a produs lansarea mea publica. Era o emisiune privita de multa lume si s-a produs un declic In favoarea mea.

Dupa ce am aparut acolo, s-au cumparat mult mai multe carti decat dupa scandalul „capitanul Soare”.

Care e deosebirea ? Soare a provocat un scandal fara sa arate un om, In vreme ce emisiunea lui Sava a aratat un om si asta a placut: o anume febrilitate, o anume directete a adresarii, un anumit fel de a ma balbai, un anumit fel nescortos de a ma raporta la cultura si In acelasi timp evidenta faptului ca omul din fata lor traieste In si prin cultura.

Intre 1998 si 2002 am aparut sporadic la televizor. Acum apar mai des fiindca am o emisiune, Idei In libertate. Mai apar In calitatea mea de membru CNSAS, dar asta nu ma avantajeaza, fiindca acolo imaginile sunt mai degraba negative.

Suntem deja dupa alegerile generale si abia daca am auzit ceva de la CNSAS despre candidatii care au facut politie politica. Din cate stiu, este o obligatie legala a CNSAS sa verifice si sa dea publicitatii listele…

A fost o lista de 10 persoane, 2 ofiteri de Securitate si 8 informatori, 60% din PRM iar restul din PNL si UDMR. Nimic din PSD, ceea ce e straniu. Evident ca lista e incompleta pentru ca nu s-au primit informatiile pentru restul de candidati. Neavand arhiva, suntem mereu In situatia de petenti la usa serviciilor secrete. Neavand acces la evidenta informatizata, trebuie sa luam de bun ce spun ei.

Luand de bun ce spun ei, riscam sa fim manipulati, asa cum s-a Intamplat cu Vadim Tudor despre care ni s-a spus In 2000, cand l-am verificat fiindca era candidat, ca nu este cunoscut In arhivele detinute de SRI, pentru ca In 2004 sa ne vina 19 volume.

Datorita presedintilor Romaniei, Iliescu si Constantinescu, si datorita directorilor SRI, Costin Georgescu si acum Radu Timofte, care au avut o politica perfect similara, ni se interzice practic accesul la arhive. Aici suntem si cu noi, aici este toata societatea romanesca.

Raul cel mai mic este, totusi, de a ramane pe pozitie, In CNSAS?

Eu asa am gandit. Institutiile romanesti seamana cu niste gauri negre cosmice. Cand cetateanul se uita la ele, vede o gaura neagra. Daca intra, nu mai poate iesi, exact ca lumina Intr-o gaura neagra. Cand cineva din interior poate sa avertizeze public, este un castig pentru cetatean si o durere de cap pentru cei care Intretin sistemul.

Pentru Timofte este incomod ca oameni ca Dinescu sau Plesu dezvaluie ce se Intampla In CNSAS. Onisoru n-ar fi dezvaluit niciodata nimic, nici Buchet, nici Pricu. Si ei sunt membri ai Colegiului In aceeasi masura ca Dinescu sau ca mine. Dar ei apartin culturii gaurii negre. Dupa aceasta experienta, dupa ce voi parasi CNSAS, vreau sa redevin o persoana strict privata.

Sa nu fiu angajatul statului, sa traiesc vanzandu-mi marfa, ca un capitalist: scriind carti, conferentiind, scotand reviste. Asa am trait Intre 1994 si 2000, uneori mai bine, alteori mai prost, dar liber. M-a sprijinit si sotia cu care ne Intelegem foarte bine. Nu ma intereseaza sa intru In sistemul de Invatamant academic, am predat pana In 1994, pentru ca Il cunosc.

Este un sistem mafiotizat si clientelar In care cercetarea dezinteresata conteaza tot atat de putin pe cat conteza devotamentul fata de ideile pure. Este decizia mea, este libertatea pe care mi-o iau. Noi toti platim cu viata noastra libertatea pe care o avem.

Cum Ii merge revistei lansate nu de mult, Idei In dezbatere, pe scurt ID, pe care o conduci. Ce semnale vin?

Sunt doua tipuri de semnale pe care le primesc. Semnalul din lumea culturala este nul. Cand nu este ostil, este nul. Al doilea tip de semnale vine de la public, iar publicul cumpara saptamanal 15-20.000 de exemplare, ceea ce e un scor foarte bun. Revista ofera dezbatere de idei. La prima vedere nu e nou. Noutatea este unghiul din care priveste revista asta cultura.

In general, revistele de cultura pun In centru literatura, artele. ID, ca si revistele straine cu care Incearca sa emuleze – New York Review of Books si Times Literary Suplement – pune In centru dialogul Intre argumente, dezbaterea de idei din Intreg campul cultural.

Ce anume te face fericit, Horia Roman Patapievici?

Poate o sa ti se para ridicol. Am fost acum doua zile la anticariat si am gasit o carte a lui Frederic Bastiat, un economist mort In 1850, complet uitat de francezi si redescoperit de americanii libertarieni. Eu ma definesc ca libertarian In judecata economica, ca ultraliberal care crede ca singura ordine respirabila este ordinea proprietatii private.

Am gasit volumul VI din operele lui complete, Intr-o foarte frumoasa legatura, asa cum se faceau cartile pe atunci. Nu mi-a venit sa cred ! M-am dus acasa seara, am deschis cartea si m-am simtit fericit.

Nu stiu nimic despre viata lui Bastiat, nici nu stiu cum arata, dar posibilitatea de a dialoga prin intermediul cartii cu un om inteligent, curat, plin de spirit, care gandeste limpede lucruri pe care eu abia le-am Intrezarit, este suprema fericire.