Vacanta in cifre si mini-statistici, ganduri razlete, 42 (de Adrian Spinei)
Precedenta mea vizita in Turcia a fost acum 5 ani. Intre timp, pe o vasta campie arida nu departe de hotelul unde am stat atunci – in apropiere de orasul Antalya – s-au construit nu unul, ci 4 enorme complexuri turistice de 5 stele cu capacitati intre 800 si 1000 de persoane. Este doar un exemplu izolat al investitiilor de pe litoralul turcesc.
Ei bine, in aceiasi 5 ani, in Mamaia s-au facut cateva vilisoare sau mini-hoteluri, spuneti-le cum vreti, s-a retras apoi reintrodus taxa de statiune de cateva ori cu certuri care au facut deliciul presei, plaja s-a umplut de sezlonguri la 15 RON/zi si statiunea de bodegi unde o amarata de bere costa peste 10 RON.
Au mai fost inlocuiti cativa palmieri pitici si hotelurile s-au mai coscovit nitel – cu exceptia celor catorva “renovari” care au constat in montarea de ferestre de termopan si vopsirea fatadelor cu o vopsea de preferinta ieftina si stridenta.
Jupuiala turistului este ridicata la rang de arta in Mamaia, unde la un hotel unde luasem camera cu servicii de masa mi s-a interzis sa mananc pe terasa pentru ca “terasa este doar pentru a la carte“. Cu alte cuvinte, ti-am luat banii te-am prins fraiere acum inchide gura, bai chitrosule care ti-ai luat masa inclusa ca sa nu mai lasi spaga, nemernicule. Cred ca solutia este sa nu ne mai vindem tara. Nici macar romanilor.
Ajungem si la Turcia, tara personalului amabil si prompt. Prompt de genul “daca te ridici jumatate de secunda de la masa iti iau farfuria si paharul, pai ce ne jucam aici, umple-ti alta”. Amabil de genul no undastand, Sar. Intr-adevar vocabularul chelnerilor turci a suferit transformari vizibile in acesti 5 ani.
Fara nici o indoiala, ei au invatat limba rusa – ceea ce nu ma aranjeaza deloc. Pe de alta parte, numarul mediu de cuvinte in engleza pe care un slujbas al turismului turcesc le intelege a scazut de la aproximativ 10 pana pe la … sa zicem, 7. Important este sa nu uite ce inseamna beer, asta le va permite sa functioneze la randament maxim. Cu mine, cel putin.
Opera Mini si Hotnews PDA, un cocktail perfect ca sa te tii la curent cu stirile din tara – doar daca nu te sperie tarifele obraznice de roaming pe date. Un megabyte este scump: cam cat o bere si-un suc la Mamaia. Doar ca la turci, acestea sunt moca: all included zic ei, si se tin de cuvant. Pentru momentele mai statice in care lumea se prajeste molcom si in tacere la soare: Mobipocket Reader.
Software gratuit si exceptional ca functionalitate: pentru citit carti in format electronic. “Format electronic” insemnand tot soiul de encodari specializate dar si banalul txt. Ca se poate citi lejer pe o rezolutie de ecran modesta, stiam de pe vremea cand eram mare fan Palm.
Ca se poate si cand diagonala ecranului telefonului mobil are doar 6 centimetri si chiar cand soarele bate pe sus-mentionatul ecran, asta am aflat-o recent, lucru care m-a scutit de caratul unei mase importante de hartie in bagaje. Ocazie cu care sper ca am salvat minim un copac sau macar niscaiva stufaris.
Dezavantajul major este ca trebuie sa poti intelege bine engleza, singura limba in care este disponibila o varietate enorma de carti electronice.
Bunaoara … un … amic … mi-a imprumutat un scan text dupa editia din ‘98 de la Brief history of time, pe care recunosc spre rusinea mea ca am inceput-o de vreo doua ori (varianta hartie) dar deabia acum am terminat-o (”pe telefon”).
Nu se termina cu happy-end, va zic de-acum, e in “coada de peste”: aflam cateva ipoteze despre “cum”, dar nimic despre “de ce” si un foarte vag “incotro”.
N-as putea spune ca am terminat cartea mai luminat cu privire la Univers, iar Stephen Hawking este extrem de ambiguu cu privire la Dumnezeu, osciland intre scientifically correct si “nu vreau sa-l deranjez pe domnul care da/nu da cu zarul”.
Admit ca pasagerii unui charter care merge spre Turcia nu sunt cel mai reprezentativ esantion din populatia Romaniei. si totusi, nu ma pot impiedica de la a face oarece comentarii pe marginea dotarii acestora cu aparatura electronica. Acum 5 ani, gadgetul omniprezent – dar unic – era telefonul mobil. Zilele acestea, am vazut o noua “specie electronica” in plina expansiune.
Playerul MP3. Incepand cu varful de gama Apple iPod si terminand cu “trompetele” sub 50 RON “luate de la hypermarket”, minim 8 playere erau vizibile intr-un charter plin pana la refuz cu aproximativ 220 de pasageri.
Doua laptopuri am vazut deschise in avion (da, nu le-a spus nimeni sa le inchida decat inainte de aterizare), dar banuiesc ca un numar mai mare de laptopuri au stat cuminti in bagajele de mana. Surprinzatoare pentru mine a fost prezenta consolelor portabile de joc, nu ma refer la micile Tetris-uri chinezesti de talcioc ci chiar la Nintendo DS Lite si Sony PSP.
Si la dus si la intors am vazut copii cu ambele tipuri de console, 2 spre Turcia si 4 la intoarcere. DS Lite-ul “dota” odraslele mai tinere de ambe sexe, in vreme un baietel de 8-9 ani butona un PSP. Dupa usurinta cu care schimba jocurile fara sa manipuleze vreun disc UMD, am dedus ca PSP-ul era “hackuit” si incarca jocuri piratate direct de pe extensia de memorie.
Taticul trebuie sa fie un domn foarte bine informat si la curent cu progresele tehnologice. M-am simtit un pic inapoiat, cu doar doua telefoane mobile in dotarea familei din care doar un singur smartphone. Nu-i nimic, la anul ma pregatesc mai bine … promit. Trebuie doar gasita o explicatie coerenta pentru prezenta laptopului intr-un sejur in care trebuie sa ma odihnesc, deconectez, etc.
INTERVIURILE HotNews.ro