VIDEO Interviu cu Peter H Frank despre gandirea critica in afaceri. Prost e acela ce alege sa fie prost
Cartea lui Peter H. Frank “M-am saturat sa fiu prost. Incursiune in gandirea critica pentru oamenii de afaceri”, aparuta de curand la Editura Humanitas merita toata atentia. Exista cateva motive foarte solide pentru care merita aceasta atentie. Mai intai nu este o carte schematica, nu este o carte scrisa dupa o reteta. Exista multe carti de gandire critica pe piata, majoritatea au o stuctura previzibila, analizeaza cu mai mult sau mai putin talent scriitoricesc diferite argumente sau erori in gandire. Daca vrei o asfel de carte schematica probabil e mai indicat sa citesti un curs universitar bun de retorica si unul de management. Muncesti odata si bine. La Peter H. Frank miza este sa reuseasca sa te faca sa te concentrezi pe ceea e esential, pe intrebarile fundamentale, sa intri intr-un proces de chestionare a propriilor tale actiuni si sa iti dai seama ce e cu adevarat important. Nu seamana cu un curs, mai degraba cu un seminar de afaceri. Foloseste mai multe exemple din filosofi, din mari scriitori, intamplari personale, aduce critici unor scriitori pe teme economice, ilustreaza cu teorii – ce conteaza este insa sa te faca sa reusesti sa gandesti clar, sa iesi din zona “aparentelor”. Cititorul va gasi si studii de caz pe care va fi pus sa le analizeze, sa ajunga la propriile concluzii. Si incet-incet ajungi sa te gandesti la propria afacere, incepi sa iti pui singur intrebarile importante pe care nu ti le-ai pus poate niciodata. Este o carte ce deschide orizonturi pentru omul e de afaceri, mai ales pentru cel care vrea mai mult decat o satisfactie imediata, pentru cel ce care vrea sa construiasca pe termen lung. Sau, cum spune John Kenneth Galbraith, citat in carte, pentru cel ce vrea maretia in afaceri.
Cine e Peter H. Frank? Poate ca cei mai multi il stiu de la emisunile The Frank Show in limba engleza The Money Channel. A studiat filosofie, a absolvit Universitatea Georgetown, după care a fost, vreme de vreo 12 ani, jurnalist specializat pe economie, semnând articole în The New York Times, apoi editoriale în The Sun şi The News Journal. Din 1996, a deţinut pe rând, în SUA, Mexic şi Europa, funcţiile de director de comunicare şi relaţii cu mass-media, director de vânzări, director de marketing şi director al departamentului de carduri bancare pentru corporaţii la MBNA America Bank şi Bank of America. În 2009 s-a stabilit la Bucureşti, devenind producătorul şi prezentatorul emisiunii The Frank Show al postului de televiziune The Money Channel. Un an mai târziu a fost numit director de marketing în cadrul trustului de presă Adevărul Holding. A ţinut numeroase cursuri şi prelegeri, în Marea Britanie şi nu numai, pe teme precum operaţiunile bancare, dezvoltarea produsului, vânzările, marketingul şi etica profesională. De asemenea, a ţinut cursuri de gândire critică, strategie şi redactarea materialelor de afaceri în cadrul Maastricht School of Management din România. În ultimii ani a publicat articole în Capital, DoR, Dilema veche, Esquire şi Elle şi a fost consultant pentru grupul Ringier România. Are în pregătire un roman, o carte de bucate şi o nouă incursiune în gândirea critică, adresată tuturor celor care vor să-şi îmbunătăţească viaţa şi afacerea.
In ce masura este o carte scrisa pentru cititorul roman?
Cred ca este o carte de care pot beneficia toti cititorii, de oriunde. Experienta mea in Romania este insa unica, mai ales ca am tinut cursuri pentru studentii la MBA din Romania. Felul in care am raspuns chestiunilor de programa curriculara a fost diferit fata de felul in care as fi raspuns in Statele Unite, Anglia sau Mexic. Nu este o carte adresata doar cititorilor romani, pot beneficia de aceasta carte toti cititorii, de oriunde, dar am scris-o avand in minte viata pe care mi-am petrecut-o in Romania.
Cunoasteti bine mediul de afaceri din Romania. Ce vi se pare ca lipseste din cultura antreprenoriala, economica, de afaceri? Carei nevoi presante ii raspunde cartea?
Aici am doua exemple de spus, in functie de oamenii despre care vorbim – antreprenori sau angajati. In mediul antreprenorial am intalnit foarte des recunoasterea faptului ca e nevoie de oameni din alte tari care sa vina aici sa creeze sau sa ajute la crearea de afaceri. Si e firesc ca atunci cand vezi o afacere de succes intr-o alta tara sa vrei sa o aduci si aici. Ceea ce nu e corect este sa presupui ca daca vei construi ceva ce seamana si opereaza ca in alta parte vei avea automat si acelasi succes. Intelegerea afacerii ca atare, dincolo de aparentele “vizuale”, intelegerea principiilor esentiale ale acelei afaceri vor duce sau nu la dezvoltarea ei. Daca nu studiezi ratiunile pe care se bazeaza acea afacere, daca nu dezvolti strategii care sa te faca sa iti dai seama incotro vei merge macar trei ani de acum inainte, daca nu ai parte de claritatea pe care ti-o da formularea misiunii acelei afaceri – aceasta formulare reprezinta realmente un exercitiu de clarificare privind natura afacerii si de ce trebuie ea sa existe, daca doar copiezi ceea ce vezi in alte tari – nu este suficient.
In ceea ce-i priveste pe angajati, exista, din cate am inteles, o surprinzatoare inchidere fata de confruntare. Nu spun ca o sa caut sa angajez pe cineva caruia ii place sa se confrunte, ci pe cineva care sa intrebe: “de ce?”, “de ce facem asta?”, “de ce vrei ca eu sa fiu parte a acestui proiect?”, “explica-mi, te rog, rolul meu aici si de ce facem lucrurile in felul acesta”. Opusul este angajatul care sta linistit, acceptand ceea ce se intampla, caruia nu ii este permis sa interactioneze cu managerul, sa-l intrebe sau chiar sa dezbata cu el probleme. Este vital pentru angajatul care vrea sa aiba succes sa inteleaga exact care este contributia ce i se cere in firma.
Daca citesti Platon, nu vei deveni un om de afaceri. Dar daca esti deja un om de afaceri si citesti Platon vei avea un avantaj important. Este adevarat acest lucru?
Exista in carte un citat extins din John Kenneth Galbraith, un economist american celebru, care spune ca daca citesti “Business Week” esti sortit faimei, dar daca citesti Proust esti predestinat maretiei. Pentru ca, citind Proust, vei avea o intelegere larga asupra lumii si asupra naturii umane si iti vei putea plasa afacerea in aceasta intelegere. L-am folosit pe Platon in primul capitol al cartii ca sa duc cititorul inapoi la lucrurile fundamentale. Primul capitol este unul de incalzire, este pregatitor, ca atunci cand faci game la pian; in el veti gasi exercitii de baza ale gandirii. Si nimic nu e mai de baza decat a invata sa formulezi o definitie despre un lucru despre care vorbesti si, de aici, o definitie a unei afaceri, a unei tranzactii. Il folosesc pe Platon – cat pot de putin – ca sa te ajute sa stabilesti definitii, dar ai nevoie neaparat de acest exercitiu.
Discutiile despre economie sunt foarte aprinse in Romania de la o vreme; nu mai e o problema doar a economistilor, este o problema a tuturor. Acum vreo sase-sapte ani politica economica inca nu era ceva atat de dezbatut. De unde acest interes crescut?
Intelegerea modului in care functioneaza mecanismele economice a fost mereu un lucru important. Interesul pentru problemele economice a crescut odata ce Romania a trecut prin fazele unei cresteri economice si prin fazele unei crize. Si va confruntati cu lucruri absolut noi, pe care vreti sa le intelegeti. Romanii se confrunta acum continuu cu obstacole, provocari, oportunitati cu totul noi si care mereu par uimitoare. Cand ai o economie in expansiune, cum s-a intamplat din 2004 pana in 2007, este usor sa treci cu vederea intrebari importante. Cum ar fi, de pilda, felul cum planuiesti sa-ti extinzi afacerea si ce se va intampla cand va veni o recesiune. Sau, pentru finantele personale, ce se poate intampla cand iei credite cu dobanda mica in valuta. Nici unul dintre cei care au luat astfel de credite nu avea vreo experienta privind o fluctuatie brusca a francului elvetian, de exemplu. A venit criza economica din 2008; iar eu eram aici in 2009 -2010, cand media tot vorbea de criza economica si incercam sa atrag atentia asupra faptului ca nu mai era vorba de criza propriu-zisa. Criza a durat doar vreo trei luni, cand bancile nu mai aveau fonduri, dupa aceea a fost recesiune. Iar eu am vazut in viata cel putin patru sau cinci recesiuni. Stiam exact la ce sa ma astept. Recesiunea insa trece, oamenii vor supravietui, corporatiile isi vor regasi suflul, va creste iar numarul angajarilor. Recesiunea e, bineinteles, dureroasa, dar nu e o criza, nu e o chestiune de viata si de moarte. V-ati lovit pentru prima oara de recesiune. Acum se petrece o fascinanta schimbare structurala a societatii, depaseste o economie “sociala”, bazata pe o retea de prieteni, rude, colegi de scoala – care e destul de diferita de modelul cerere/oferta, competitivitate, intelegeri contractuale. Vine momentul schimbarii in urmatorii doi ani. Cum va arata economia va depinde mai ales de politicieni, guvern si de cine va fi ministru de finante. Va conta ce aspecte economice vor fi promovate, de exemplu “Prima Casa”. Schimbarile vor continua. Apoi de felul cum vor evolua cursurile de schimb si asa mai departe. Vor aparea mereu lucruri noi, la care nu v-ati gandit si nu aveati cum sa va ganditi acum cativa ani. Oamenii cu venituri medii se vor confrunta cu o alta realitate economica, li se vor schimba obiceiurile de consum si de cumparare. Asa ca daca, pe de-o parte, este distractiv si instructiv sa dezbati diferite teorii economice, iar aceasta dezbatere poate sa aiba ca rezultat o directie in care sa mergi, realitatea e ca niciodata nu ajungi unde crezi ca vei ajunge si nu exista un drum drept. Mereu vor aparea lucruri neasteptate.
Avand in vedere ca vor aparea tot felul de modificari in economie, cred ca oamenii vor fi din ce in ce mai interesati de o educatie financiara solida, de o educatie privind finantele personale, vor vrea sa fie mai destepti in a sti cum sa-si gestioneze ipotecile, asigurarile, impozitele, mai destepti in ceea ce priveste creditele, relatiile cu banca etc.
Ce inseamna a fi prost, cum definiti prostia in cartea dvs?
Ignoranta si prostia sunt lucruri diferite. Socrate vorbeste despre ignoranta ca fiind agnozia, lipsa cunoasterii. Prostia, este tot o ignoranta, dar o ignoranta consimtita, o ignoranta care se considera importanta. Prostia, amathia la Platon, vine de la “mathia”, “a invata”, si are aceeasi radacina ca si “matematica” – a-mathia, adica “a nu invata”. Este tot o ignoranta, dar o ignoranta in care intri de buna voie. De pilda – mi s-a intamplat recent -, am fost la un doctor; acesta, uitandu-se la o pata de pe piele, mi-a spus imediat: “Stiu exact de ce ai aici pielea uscata.” A luat imediat o decizie, fara sa mai stea sa analizeze alte simptome. La fel ca mecanicul auto care iti spune prin telefon ca masina nu iti merge din cauza bateriei. Dar nu bateria e de vina. Sunt oameni care se cred mult prea destepti ca sa stea sa mai asculte. In afaceri, poate mai mult decat in alte domenii, te lovesti de prostie. Poate ca vei ajunge intr-o companie care este condusa de nepotul patronului. El nu stie prea multe lucruri, dar prostia apare cand nici nu vrea sa stie prea multe lucruri, nu asculta pe nimeni, nu vrea sa se confrunte cu altii pentru a nu iesi la iveala faptul ca nu stie prea multe. Prin urmare, nu va lua decizii bazate pe informatii si cunostinte reale, pentru ca nu va vrea sa le stie. Se considera prea important, e prea multumit de sine ca sa le afle. Aceasta e prostia.
Cand spui “nu vreau sa fiu prost” asta inseamna si ca “nu vreau sa fiu un robot”, “nu vreau sa fiu un tip care merge pe baza unui algoritm unic in cap”… “vreau sa fiu o persoana”?
Da, intr-un fel. Te gandesti probabil la acele mii de ore de sedinte in care asculti corporatisti vorbind la nesfarsit in jargonul lor. Stai si iti spui: habar n-am despre ce vorbesc oamenii acestia si cred ca nici ei nu stiu. Daca ar sti nu s-ar ascunde in spatele unei asemenea terminologii goale. Sunt acei oameni prinsi in plasa unor asumptii pe care nu le-au examinat niciodata si a unor idei pe care nu le-au inteles cu adevarat. Ei sunt ca niste roboti. Le introduci in cap informatia A si B si primesti inevitabil ca rezultat C si D. Oamenii care ii asculta se intreaba: oare ce inseamna C si D? Si de ce mereu ies C si D? Oare nu se poate face si ceva diferit? Daca nu faci lucruri genuine, nu vei avea o companie de succes, ci una care copiaza succesul. Nu e acelasi lucru.
Deseori, faptul de a gandi critic si a te intoarce la fundamente are ca rezultat concluzii foarte diferite de cele ale simtului comun. In carte ai mai multe exemple de astfel de concluzii…
Mi-am dorit sa fie mai mult o calatorie, decat o carte-ghid: sa o tii in mana si sa discuti cu tine insuti, sa mergi de la definitiile simple catre lucruri mai complexe. E o carte nu doar despre afaceri, ci si despre viata ta. Cred ca oricine ajunge la un moment dat – mai ales la maturitate – sa-si dea seama ca nu poate fi fericit copiind la nesfarsit pe cineva. Nu poti fi fericit incercand sa fii cineva care nu esti, incercand sa fii altcineva. Multe afaceri copiaza alte afaceri, incercand sa fie altceva decat sunt. Un exemplu bun din carte este cel al unui presedinte al unei importante banci care se afla in pragul falimentului. Avea credite neperformante enorme, clientii plecau, se anuntau disponibilizari, autoritatile de reglementare nu mai conteneau cu amenintarile. Iar acest presedinte era nou in acea functie. L-am intrebat cum o va scoate la capat si mi-a raspuns: “Stii, Peter, o banca este ca un avion. Avionul e proiectat sa zboare, asa e si o banca. Iei cu imprumut de undeva, dai cu imprumut altundeva. Asa este construita. Daca nu incurci lucrurile, daca nu faci greseli, daca inlaturi ceea ce o impiedica sa mearga, va functiona. O sa ne intoarcem la lucrurile esentiale.” Iata ce insemana intoarcerea la ceea ce e fundamental.
In afaceri lucrurile nu sunt foarte diferite de viata ta personala – scriu despre acest lucru in carte. Afacerile sunt doar o parte mai mare sau mai mica a aceluiasi lucru. Daca un prieten se zbate intr-o relatie care il trage in jos, te duci la el si-l intrebi: “Ce vrei de fapt?” Si daca vorbesti cu el si analizezi lucrurile, veti ajunge la o concluzie neasteptata. La fel si in afaceri. Ce vrei sa fie afacerea ta? Raspunsul o sa fie: vrem sa vindem mult si sa facem o gramada de bani. Nu, nu aceasta era intrebarea. Prietenul iti va raspunde: vreau sa fiu fericit. Nu, nu aceasta e intrebarea, bineinteles ca vrei sa fii fericit. Ce vrei tu de la viata, ce vrei sa fii? Si daca raspunsul nu va fi surprinzator, va fi cel putin unul nou, pentru ca nu suntem obisnuiti sa gandim in termeni de baza.
Cred ca este o carte remarcabila – nu este o simpla alta carte de gandire critica, este vie, este critica la adresa altor autori care scriu despre afaceri, nu este o carte scrisa din alte carti. Si nu este scrisa de pe pozitia unui expert distant, ci a unui om care a invatat sa gandeasca critic in diferite contexte si continua sa gandeasca astfel… Ce parere aveti despre experti? Sunt ei de ajuns ca o afacere sa mearga bine? Poate ca uneori sunt supraevaluati…
INTERVIURILE HotNews.ro