Sari direct la conținut

In transeele fronturilor pro si anti- Basescu (de Alexandru Lazescu)

Revista 22

Cei care citesc zilnic ziarele, care urmaresc constiincios puzderia de dezbateri gazduite seara de seara, pina spre miezul noptii, mai ales de catre televiziunile de stiri sau parcurg listele de discutii de pe Internet asociate canalelor media sau independente (precum HotNews.ro) pot avea senzatia ca toata Romania e conectata la criza politica care se consuma de citeva saptamini, la cote

incendiare, in spatiul public. In realitate lucrurile stau insa diferit. Spectatorii care participa cu adevarat la aceste adevarate show-uri mediatice sint relativ putini. Doar citeva sute de mii. Iar o parte dintre ei sint chiar parte a bataliei, sint actori politici, din afaceri sau din administratie, direct interesati de rezultatul confruntarii.

Omul obisnuit de pe strada, adica cea mai mare parte a electoratului, are cu totul alte subiecte cu care isi bata capul. Dupa cum chiar si pentru o parte importanta a celor din mediul de afaceri prioritare sint alte preocupari.

Sigur, cea mai mare parte a populatiei are informatiile de baza: Tariceanu se se afla in conflict cu Basescu, PSD vrea sa-l suspende pe presedinte, Vadim s-a dat in spectacol in Parlament cind s-a citat raportul de condamnare a comunismului. Dar asta doar in plan general.

La nivelul opiniei publice nuantele se pierd. O parte a romanilor sint cu totul pasivi. Nu-i intereseaza aproape nimic dincolo de universul lor imediat. Asa se intimpla mai peste tot in lume, si inca in proportie sensibil mai mare in tarile cu democratie asezata. Ceilalti se plaseaza in functie de simpatii , antipatii sau perceptii generale in tabara pro-Basescu sau anti-Basescu.

Pentru primii, care formeaza conform sondajelor o majoritate consistenta, presedintele este atacat de mafie, adica de o coalitie a oligarhiei de afaceri, care controleaza si o buna parte din presa, si a politicienilor, mai ales a celor legati de fosta securitate si de fostele structuri comuniste.

O coalitie monstruoasa, se vorbeste deja de „patrulaterul negru” (PSD – PRM – PC – PNL) care vrea sa blocheze si sa compromita batalia anticoruptie. Cea de-a doua tabara considera ca actualul sef al statului e principalul vinovat pentru scandalurile de pe scena politica.

Motivatia concreta care ii face pe unii sau pe altii sa adere la unul din cele doua puncte de vedere e foarte diferita. De exemplu, dintre adversarii presedintelui unii sint liberali sau taranisti puristi care il vor asocia intotdeauna cu FSN-ul, altii din contra sint simpatizantii lui Vadim.

Ce e important insa, ca observatie de principiu, e faptul ca in situatia actuala de degradare generala a credibilitatii mass media opiniile impartasite pe acest subiect de cele doua mari categorii mentionate mai sus sint greu de modificat prin mijloace obisnuite. Intre altele si pentru ca doza de implicare emotionala e una deosebit de ridicata la nivelul opiniei publice.

Iata de ce in aceasta conjunctura creste importanta unui segment din populatie care desi nu are o pondere spectaculoasa in ansamblul electoratului, e vorba probabil de citeva sute de mii de persoane, exercita o influenta majora asupra celorlalti. I-am putea numi lideri de opinie, dar intr-un sens destul de larg.

Nu e vorba despre cei care de regula populeaza cu regularitate spatiul media, din categoria ziaristilor, analistilor sau comentatorilor politici. Ci de oameni cu profesiuni din cele mai diverse dar care sint activi, sint conectati la realitatea politica, participa afectiv la evenimente.

Unii, mai ales dintre cei tineri, scriu pe forumuri de pe Internet sau trimit SMS-uri in timpul emisiunilor de televiziune. Ei sint singurii care intrind in contact direct cu cei din jurul lor au capacitatea de a le influenta cu adevarat opiniile, determinindu-i sa adere la una sau la alta din cele doua tabere.

De aceea, mai ales intr-o batalie de lunga durata cum se prefigureaza a fi cea la care asistam acum, acest segment cheie va juca un rol important in felul in care se vor aseza in final, ca pondere, cele doua tabere.

Pentru a intelege despre ce vorbim e poate bine sa spunem ca soarta alegerilor din 2004 care l-au adus pe Traian Basescu la Cotroceni a fost in buna masura hotarita de activismul dezinteresat si exploziv a acestui amestec de oameni notorii si anonimi din societatea civila, mass media, din diferite segmente sociale, care au dat peste cap redutabila masinarie electorala a PSD cu resurse financiare si logistice incomparabil mai mari.

Daca e sa analizam dinamica bataliei devine evidenta diferenta de strategie generala de comunicare adoptata la Palatul Cotroceni, pe de o parte, si de frontul anti-Basescu, pe de alta.

Presedintele se bazeaza in principal pe capacitatea sa de a trimite mesaje cu impact catre public, exploatind ocaziile care i se ofera in acest sens: discursuri in Parlament, declaratii de presa si, uneori, interventii surprinzatoare in emisiuni televizate.

El se bazeaza in mare masura pe capacitatea sa de a mobiliza atit lideri de opinie proeminenti (Apelul Intelectualilor, la care s-au raliat pe Internet aproape 4000 de semnatari, e un exemplu tipic in acest sens) cit si segmentul de lideri de opinie anonimi de care am pomenit mai sus.

Daca ar fi sa facem o incadrare academica am putea vorbi de o campanie de comunicare din categoria asa numitului marketing viral, cu mesaje penetrante, puternice, ce raliaza afectiv un numar mare de sustinatori entuziasti, activi, care nu se asteapta la nici o recompensa concreta si nu o fac sub bagheta cuiva anume.

Din aceasta perspectiva frontul anti-Basescu se afla la polul opus. A fost pusa la punct o uriasa masinarie de asalt, cu multiple guri de foc. Nimic nu pare sa fie lasat la voia intimplarii. La dezbaterile televizate desi pentru a da impresia de credibilitate mai apar si unii analisti care sprijina pozitia presedintelui participa in dispozitiv complet gazetari si invitati ostili acestuia.

Unii pentru ca asa cred, altii pentru ca asa au primit sarcina de serviciu. E suficient sa va uitati, de exemplu, de unde provin cei in cauza pentru a sti din start ce vor spune. Nici discutiile de pe forumurile de Internet nu sint deloc neglijate. Cu putina atentie se vad care dintre interventiile anti-Basescu sint autentice si care sint comandate.

Mai mult, daca urmaresti traseele adreselor de Internet descoperi cazurile in care se intra sub nume diferite din aceeasi locatie, de regula pentru mesaje anti-Basescu.

Ultimul scandal lansat in media, „biletelul pentru Bucsaru” la fel ca si un atac recent lansat pe Internet impotriva unui consilier prezidential, prefigureaza destul de clar maniera in care va fi condus in continuare atacul impotriva presedintelui.

Chestiuni perfect legale, pentru ca oricita analiza semantica am face o rezolutie de genul „analizati memoriul si dispuneti masurile legale” intra sigur in aceasta categorie, sint plasate abil sub o aura de suspiciune.

{i asta desi o constatare de bun simt ar spune ca daca avea de facut trafic de influenta in favoarea lui X sau Y Traian Basescu putea sa utilizeze cu totul alte cai decit rezolutii pe acte oficiale care intra in arhive. La fel e si cu trimiterea obsesiva la cazul „flota”.

{i asta desi in 1995 Traian Basescu a fost, si este inca in acest moment, singurul politican care a renuntat la imunitate pentru a se pune la dispozitia justitiei. Initiatorii atacurilor spera insa ca in ciuda evidentelor credibilitatea sefului statului va fi erodata in timp, pe masura ce astfel de acuze se acumuleaza.

Principala problema de care se loveste insa o astfel de strategie de intoxicare concertata este aceea ca ele vizeaza un om politic deja victimizat in ochii opiniei publice. In aceste conditii chiar si atacuri de presa mai consistente decit cele de pina acum vor fi privite cu mare suspiciune. Asa s-a intimplat si in 2004 cind PSD a incercat aceleasi procedee impotriva actualului presedinte.

In plus, o parte importanta din mass media sint deja ineficiente ca vectori de atac. „Antenele” lui Dan Voiculescu sint in prezent total discreditate si in ciuda eforturilor proprietarului sef de partid au devenit intre timp total inutile ca arme in razboiul mediatic. Ceea ce nu inseamna insa ca Traian Basescu nu poate avea si el probleme.

Sprijinul masiv de care se bucura e conditionat si perisabil. El exista doar atita vreme cit lumea este convinsa ca seful statului merge cu adevarat pe agenda pe care si-a asumat-o public. De aceea, seful statului nu-si poate permite nici o abatere substantiala de la acest traseu si doar foarte putine replieri tactice.

Pentru ca in caz contrar efectele ar fi cu adevarat devastatoare in ceea ce il priveste.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro