Partidul-stat si-a pierdut masca

Este, dupa stiinta mea, pentru prima data in istorie cand stenogramele discutiilor purtate timp de doi ani in staff-ul unui partid aflat la guvernare ajung pe mana presei. Si pot fi lecturate de orice cetatean interesat. Iar materialul este senzational.

Ne-am obisnuit sa-i vedem pe liderii acestui partid – care, dupa ce a stat patru ani la guvernare, reuseste uluitoarea performanta de a ramane in top la alegeri – fie in postura lor de activisti, fie ca ministri, dar numai in circumstante alese de ei. Adica asa cum au vrut sa apara si sa se prezinte la televizor, la conferinte de presa si briefinguri ori cu ocazia unor manifestatii publice.

Scosi din carapacea lor, descoperim oameni framantati, ca toti ceilalti, de griji, de patimi, de nevoia de a ocupa o pozitie mai buna, fiecare in parte si toti impreuna, obsedati de nevoia de a castiga. De a invinge, din nou, in competitia politica.

Volumul urias al stenogramelor, pe care nu le-am putut parcurge decat pe sarite si pe diagonala si din care nu selectam decat scurte pasaje, mai interesante la prima vedere decat altele, reprezinta, pana la urma, cea mai substantiala cronica a unui partid care, deseori, s-a confundat cu puterea executiva. De aici si stampila aplicata PSD, de partid-stat.

Nu ne-au cazut in mana – inca – si stenogramele sedintelor de guvern.

Dar discutiile de la sediul PSD, care acopera perioada atat de framantata a anilor 2003 si 2004, ne arata ca, de multe ori, ministrii membri ai Delegatiei Permanente erau atat de framantati de chestiuni guvernamentale, incat uitau unde se afla, iar discutia se cantona exclusiv asupra unor probleme care ar fi trebuit discutate doar la Palatul Victoria.

Si cinstit este sa spunem ca, asa cum se va vedea din aceasta editie speciala a ziarului ZIUA, nu de putine ori interesele de partid s-au confundat cu interesele de stat. Ceea ce poate reprezenta o lovitura de imagine pentru PSD.

Daca nu am fi identificat informatii, luari de atitudini, actiuni si tentative, in raport cu care tacerea ar reprezenta o crima de presa, aceste stenograme, extrem de interesante, si-ar fi putut gasi locul intr-o carte si atata tot. O carte care, cu certitudine, s-ar vinde foarte bine. Si pe care o vom si edita.

Numai ca am descoperit ca, la sediul PSD, nu se face pur si simplu politica de partid. Nu se adopta doar strategii vizand mentinerea la putere. Acolo se intampla nu doar lucruri bune, ci si mizerii. Daca unele actiuni puse la cale de lideri ai acestui partid s-au si produs si daca se va dovedi corelatia dintre anumite fapte si masurile luate in Delegatia Permanenta, atunci scandalul va fi urias.

Si va trebui, in unele situatii, sa intervina si Justitia. In cele ce urmeaza, multumit ca imi pot face datoria fata de cititor, punandu-i la dispozitie informatii de interes public de prima marime, voi enumera unele dintre temele incitante dezbatute in ultimii doi ani in staff-ul PSD.

S-a vorbit mult despre coruptie. Se pare ca cel mai bine informat este Octav Cozmanca. De altfel, asa cum arata stenogramele, el s-a si transformat, alaturi de Nastase, in arhanghelul razboiului declansat la inceputul acestui an impotriva unora dintre baroni. A fost insa si o reglare de conturi. Unii au fost menajati si pastrati in sistem, iar acum avem aceasta certitudine.

Veti citi si va veti convinge ca, departe de a fi inocenta, conducerea PSD are informatii serioase din teritoriu. Se va vedea si cum decurge lupta pentru putere in interiorul partidului. Uneori, ea este nemiloasa. Sunt membri ai Delegatiei Permanente care nici macar nu au putut deschide gura. Unul singur isi permite sa-l ia de cate ori doreste peste picior pe Nastase. Cititi si il veti descoperi.

Un alt capitol interesant este manipularea voturilor in Parlament. Atunci cand masina de vot PSD nu este suficienta, se jongleaza cu voturi ale unor peremisti, liberali si pedisti. O interesanta mobilizare si chiar veritabile campanii de lobby s-au produs in momentele cruciale ale bataliei pentru intrarea in UE.

In ciuda unor siretlicuri puse la cale de partid, pentru a obtine bunavointa socialistilor europeni, efortul in acest domeniu este notabil. Si chiar de aplaudat. Nu insa si dispretul cu care este tratata transparenta. Legea care obliga institutiile statului sa ofere populatiei informatii de interes public.

Veti descoperi cum, la scurt timp de la aparitia legii, staff-ul PSD facea planuri cum sa o ingradeasca. Si scandaloasa este si atitudinea fata de presa. Nu monitorizarea ei. Nu faptul ca s-a ajuns atat de departe, incat PSD ajunge sa analizeze si formatul unor emisiuni TV. Si nici macar nu este atat de scandaloasa existenta unor cartite PSD in interiorul unor case de presa scrisa si radio-TV.

Cu adevarat revoltator este dispretul pe care unii dintre fruntasii PSD – interesant, insa, Nastase face exceptie – il manifesta fata de presa, chiar in timp ce se lafaie zambindu-ne seducator pe ecranele televizoarelor sau pe primele pagini ale ziarelor.

Una peste alta, publicam nu „o scrisoare pierduta”, ci o ditamai banca de date PSD.