Lista lui Turcu

Au trecut deja mai multe saptamani, de cand pe ecranele televizoarelor a aparut Liviu Turcu, un personaj, despre care in mod normal nu ar mai fi trebuit sa auzim niciodata. Lumea, in general neavizata, se intreaba cine este acest om, cine si de unde l-a scos la suprafata si mai ales de ce, in numele cui vorbeste si mai ales cine ii este stapanul.

La unele intrebari se poate da un raspuns, la altele mai greu, sau se pot face simple presupuneri. Dar nimic nu este intamplator, totul se desfasoara dupa un scenariu stabilit din timp, toata facatura, caci despre o facatura este vorba, are un scop.

Liviu Turcu este un esec al serviciilor de informatii romanesti de dinainte de 1989. Nu a fost nici primul si nici ultimul defector (tradator), asemenea situatii s-au intalnit chiar si la case mai mari. Indiferent ce va spune oricine, Liviu Turcu nu l-a tradat pe Ceausescu. El a tradat Romania.

Este greu de spus daca acest personaj a fost recrutat anterior defectarii sau pur si simplu s-a saturat de Romania si pentru un pumn de dolari a decis sa treaca in alta tabara. Un tradator, ramane un tradator, indiferent cate eforturi s-au depus si se vor depune pentru spalarea acestuia. Totusi, dupa un asemenea gest, acesta vine acum cu pretentia sa dea lectii de asanare morala a societatii.

Traiectorie periculoasa

Dar s-o luam cu inceputul. In luna ianuarie a anului 1989, Liviu Turcu era seful unui serviciu din cadrul Departamentului de Informatii Externe, responsabil de culegerea de informatii in interesul tarii pe spatiul America de Nord si Canada, precum si pe unele spatii ale Europei Occidentale.

Trimis in misiune la Viena, a defectat, adica a trecut in tabara adversa, tradand Romania si interesele Statului Roman de atunci. Toate informatiile clasificate detinute de acesta au ajuns in tabara adversa. Este o practica curenta, in asemenea situatii. Vorba aceea, toti iubesc tradarea, dar pe tradatori mai putin sau deloc.

In conformitate cu legile de atunci, pentru fapta comisa, Liviu Turcu a fost condamnat la moarte. Evenimentele din decembrie 1989 l-au salvat, ulterior, sub anumite presiuni a fost reabilitat si repus in drepturi etc. Daca tacea si nu mai auzea nimeni de numele lui, poate ca nu era nici o problema.

Dar, nemaifiind stapan pe el insusi, a primit o noua misiune din partea stapanilor actuali si a venit in Romania sa tulbure apele care nici asa nu erau prea limpezi. A scos la iveala din memoria lui prodigioasa o lista cu persoane din prima linie a politicii romanesti, dar selectiv, aproape toti fiind din opozitie, a bagat vreo doi si din alta parte, care provin de fapt tot din actuala opozitie.

Fara falsa modestie, o asemenea lista o putea face orice persoana care cat de cat a mai citit presa in ultimii 16 ani. Nu este exclus nici ca lista lui Turcu sa fie falsa sau cel putin intocmita cu rea intentie. Liviu Turcu a fost ofiter de securitate. Institutia in care a lucrat era considerata redutabila de serviciile de informatii adverse.

Una din regulile de fier ale acestei institutii era secretizarea si compartimentarea muncii, ceea ce presupunea ca un sef de serviciu de nivelul lui Turcu, maior, isi cunostea doar ofiterii din subordine, pe orizontala si persoanele din legatura acestora. Pe verticala, isi cunostea seful care il coordona si, desigur, alte cateva persoane din centrala.

Atentie, pe toti acestia ii cunostea numai cu numele conspirativ. El a facut parte din cadrul UM 0544, cunoscuta sub titulatura de Centrala de Informatii Externe, (CIE) unde secretizarea si compartimentarea muncii erau duse pana la extrem.

Cand il vedem acum ca jongleaza cu indicativele militare a unor unitati secrete, UM 0110 – unitatea care se ocupa de contraspionajul impotriva serviciilor de informatii de pe spatiul socialist, UM 0195 – unitatea de contraspionaj pe spatiul occidental, acesta lasa impresia ca a fost nu stiu ce mare sef in securitate si le cunoaste pe toate. Nu este adevarat.

Liviu Turcu fabuleaza, el nu stie si nu a stiut mai mult decat a fost necesar pentru indeplinirea misiunii cu care a fost insarcinat. Ceea ce face el acum in Romania este o actiune tipica de dezinformare. Din ceea ce s-a vazut pana acum, aceasta contine toate ingredientele unei asemenea operatiuni.

Se folosesc elemente reale, de exemplu numele pe care le vehiculeaza, toate sunt de notorietate, au ocupat functii publice de prim rang, unitati secrete ale securitatii, termeni ca fond informativ, sau fond retea, apoi acestea sunt combinate cu aspecte ireale si aruncate pe piata, iar in final se asteapta rezultatul.

Avand in vedere functia de sef de serviciu in cadrul CIE pe spatiul America de Nord, Canada si unele segmente ale Europei Occidentale, la vremurile de atunci, logic si tinand cont de regula de fier a muncii de informatii – compartimentarea si secretizarea muncii, Liviu Turcu nu avea cum sa stie date de interes operativ despre persoanele care le-a pus pe lista lansata pe piata.

Interesant este faptul ca pana la aceasta data, in sprijinul celor sustinute, Liviu Turcu nu a adus nici cea mai mica dovada. Si nu are cum sa aduca, deoarece nu le detine. Insa, cei care-l controleaza pe Liviu Turcu au mizat pe notorietatea pe care acesta o are, pe aura de superagent creata si de faptul ca ceea ce spune el este credibil, sau pare credibil.

In rest s-a mers pe principiul ca din tot ce s-a aruncat pe piata, ceva va ramane. Scopurile reale ale operatiunii inca nu pot fi intrezarite, dar ea nu poate avea decat un nume, DEZINFORMARE.