Periplu prin Colectia de istorie a Farmaciei

La Cluj-Napoca exista singurul Muzeu al Farmaciei, din tara, care este construit pe locul unei farmacii, cea mai veche din Cluj, de altfel, numita „La Sfantul Gheorghe”.

Desi prima idee despre un muzeu al farmaciei, ar putea sa ne duca cu gandul la diverse preparate folosite in secolele trecute, aduse pana astazi in prim planul vizitatorilor, in cadrul acestei farmacii nu exista doar produse farmaceutice ci in special vase in care erau depozitate aceste preparate, unelte de prelucare a lor cat si diverse carti din care se inspirau farmacistii in vremurile trecute.

Intreaga colectie de Istorie a farmaciei se afla in acesta veche farmacie, a carei prima atestare documentara dateaza din anul 1573. La originea acestui muzeu se afla colectia de obiecte farmaceutice transilvanene a profesorului Iuliu Orient, expusa in anul 1904, intr-una dintre salile Muzeului Ardelean.

Colectia a fost ulterior donata muzeului, fiind imbogatita pe parcursul timpului prin alte donatii valoroase care ilustreaza activitatea farmaceutica din Transilvania intre secolele XVI-XIX.

„Dar nici una dintre aceste exponate nu ar fi existat astazi daca profesorul Vasile Bologa, seful catedrei de Istoria Medicinei si Farmaciei a Facultatii de Medicina si Farmacie din Cluj, nu ar fi intervenit pentru obtinerea acestui spatiu, care urma sa fie nationalizat si transformat in cu totul altceva.

El este cel care a intervenit si a obtinut spatiul, pe care a fondat in 1954 acest muzeu”, a declarat Radu Crisan, muzeograf.

Structura muzeului cuprinde trei incaperi, in fiecare regasindu-se vase din diferite materiale, in care erau pastrate preparatele farmaceutice, si o camera subterana, care reprezenta laboratorul farmacistului, locul in care acesta prepara produsele, care mai apoi erau puse spre vanzare. O incursiune in acest muzeu te transpune imediat intr-o alta lume.

Pana si aerul contribuie la crearea unei atmosfere propice unei astfel de aventuri, in secolele trecute, intrucat pastreaza mirosul trecutului. „Exponatele sunt foarte vechi, vase farmaceutice pentru diferite materii medicale, provin din manufacturi din Transilvania.

Toate au etichetele pictate, iar colectia cuprinde vase din ceramica glazurata, din sticla transparenta, faianta, portelan, toate decorate cu motive vegetale si cu semnele specifice produsului care il contineau”, a mai spus muzeograful, care are in administrare muzeul de cateva decenii.

Chiar de la intrarea in muzeu un panou reprezentand harta Romaniei, cu diferite aplicatii metalice intampina vizitatorii. Sunt firmele farmaciilor care au fost atestate in Transilvania, de la sfarsitul secolului al XV-lea pana in secolul al XVIII-lea. Capete de diverse animale, vulturi inaripati, sfinti, coroane regale.

„La inceput denumirile erau cu totul altele spre exemplu, „La capul leului”, sau „La coroana” pana la „La Sfantul Gheorghe”, in care ne aflam acum”, a precizat crisan. Astazi denumirile farmaciilor difera foarte mult, cele mai multe au in componenta numelui cuvantul „farm”. De departe cea mai interesanta incapere a muzeului este Oficina – cea in care in trecut se vindeau medicamentele.

Aici se pastreaza pictura murala in stil baroc, comandata de farmacistul Tobias Maucksch si terminata in anul 1766. Este unicat si de o valoare inestimabila.

Totodata aceasta camera gazduieste numeroase preparate, aparent banale, folosite de farmacisti pentru tratarea diferitelor afectiuni, dar si vase deosebit de frumoase, cu etichetele in relief, care au continut astfel de preparate. „Calciu pentru rahitici, praful de mumie adevarata, extractul de asfalt pentru reumatism, argila si ginsengul.

Rostopasca era considerata o planta exotica, iar untura de rata era folosita ca unguent. Totodata cei instariti preferau sa inghita pulbere de diamante, pentru a fi aparati de boli, era intr-un fel similar unui totem.

Mobilierul se pastreaza din secolul XVII, iar vasele farmaceutice provin in marea lor majoritate de la Porumbacu de Sus, unele dintre ele fiind unicate”, a povestit Radu Crisan. O alta incapere se distinge din planul muzeului, aceasta adaposteste numeroase vase din lemn, cantare de diferite marimi, si mobiliere in stil baroc din secolul XVIII.

Unul dintre dulapuri, in care se tineau, sub cheie preparatele mai importante, are reprezentate etapele vietii& copilaria, tineretea, maturitatea si moartea. Cea din urma camera gazduieste vasele din sticla si faianta si cartile din care se inspirau farmacistii.

„Farmacistii de demult obisnuiau sa aiba la ei o farmacie mobila, unde aveau sticlute cu diferite preparate. Totodata doamnele aveau cu ele, cand ieseau in societate, sticlute cu saruri contra lesinurilor. Cartile sunt in limba germana sau latina si povestesc despre tehnica farmaceutica din secolele XVII-XVIII”, a adaugat muzeograful.

Subsolul muzeului te transpune intr-o alta lume. Racoarea care te intampina aminteste de temnite, dar aici isi desfasura in trecut activitatea farmacistul . Cea mai izolata incapere, care era laboratorul unde numai asistentii farmacistului aveau acces. In acest spatiu sunt expuse piese valoroase, utilizate in trecut la prepararea leacurilor tamaduitoare.

„Laboratorul se distinge prin autenticitatea obiectelor expuse, acre se incadreaza cronologic intre secolele XVI-XIX.

Soba specifica si laboratoarelor de alchimie, ustensile de lucru pentru distilare folosite de alchimisti, recipiente pentru topirea substantelor si chiar instrumente din lemn si metal care foloseau la obtinerea tabletelor si a supozitoarelor, toate se regaseau in laboratorul medieval al unui farmacist”, a marturisit Crisan.

Colectia de Istorie a Farmaciei este un imporatnt obiectiv cultural si s-a pastrat mai ales datorita deosebitei griji pe care o au cei care lucreaza tot timpul, de ani de zile, cu aceste exponate. Au grija ca lumina sa nu fie prea puternica, pentru a deteriora exponatele sau vizitatorii sa nu atinga diferitele obiecte de mobilier.

Cu toate acestea pe fiecare grupa de vizitatori muzeograful ii perinda, cu drag, prin Istoria Colectiei de Farmacie. Iar de vizitatori, cum s-ar crede, nu duce lipsa.

„Pe primul loc se situeaza studentii sau elevii adusi de cadre didacaice tinere, apoi strainii care se minuneaza cata frumusete poate exIsta intr-un vas farmaceutic si adultii, care trec in schimb, mai rar pragul muzeului”, a incheiat Radu Crisan.