Din gospodarie la muzeu

Muzeul taranului roman din localitatea Rusii Munti, ne-a surprins prin varietatea si frumusetea exponatelor, unele vechi de sute de ani. Structura interiorului casei taranesti traditionale, este reprezentata fidel, toate obiectele existente aici provenind de la localnicii care, pana nu demult, le foloseau in viata de zi cu zi.

Blide, linguri, stergare

Blidarul, piesa de rezistenta a bucatariei taranesti, incarcat de blide de lut, liunguri si liunguroaie din lemn, modelate si sculptate, in general, de stapanul casei, este cel care atrage mai intai privirile.

„Interiorul bucatariei vechi, de la tara, a fost unul foarte viu, atat prin materialele din care erau confectionate, cit si prin coloritul deosebit de variat. Dealtfel, pofta de culoare se regaseste in toate obiectele casei”, ne spune Lucian Colceriu, custodele muzeului.

Covoarele, scoartele, carpetele si paretarele, din lana toarsa si vopsita de „boreasa” casei, au fost tesute in serile lungi de iarna, in sezatorile satului, cand frumusetea povestilor, spuse la gura sobei, s-a impletit armonios cu itele razboiului de tesut.

Fetele de perna, fetele de masa, stergarele si servetelele tesute si ele „in cinci ite”, costumele populare cu iile de borangic subtire cusute pe fir, au pus la grea incercare imaginatia fiecarei „creatoare”, deoarece aceste „cusaturi” urmau sa fie o parte importanta a zestrei, pe care fetele o primeau la maritis.

In ziua nuntii, zestrea fetei era incarcata pe un car de lemn (prezent si el in muzeu) si plimbata prin sat, odata cu alaiul de nuntasi, pentru ca toata suflarea sa poata vedea ca „fata nu e doar frumoasa, ci e vrednica si pregatita cum trebuie pentru maritis”, ne spune Lucian Colceriu.

Fiecare exponat in parte este unicat, dar valoarea este in primul rand una spirituala, deoarece la inceputul fiecarei activitati, taranul roman, om credincios, invoca ajutorul lui Dumnezeu.

Icoane vechi, cruci si cruciulite, candele cu ulei sfintit, rozare, precum si o Biblie cu scriere chirilica, datata 1844, sunt si ele prezente in acest muzeu. Ca si in casa taranului, aceste obiecte de cult sunt pozitionate pe peretele de la rasarit.

Stana satului

Una dintre activitatile vaii Muresului, oieritul, este bogat reprezentata.

Galetile de lemn pentru muls, „bodarlaiele” in care se facea untul, „budaca” in care se inchega laptele pentru branza, „liungura” cu care urda era pusa in „sacuiet”, „stertul” din nuiele de mesteacan, folosit pentru amestecat laptele dat la fiert, atunci cand au devenit „desuete pentru viata la tara” nu au fost aruncate, ci si-au gasit adapost in muzeu.

Astazi ciobanii s-au modernizat, iar de la stane au disparut pana si proverbialii magarusi.

Totusi pastorii nu au renuntat la cojocul lung din blana de oaie, la „pieptarul cu canaci” si la balanta cu brate de lemn, care, considera ei, „este mai de incredere decat noile cantare electronice”.

Dar oriunde s-ar fi aflat oamenii, orice activitate ar fi avut, o parte a timpului zilnic, era (si este) destinat carciumii, locul unde se faceau schimb de informatii, unele din ele considerate strict confidentiale, pana cand licorile ajunse de pe rafturi in pahare, dezlegau limbile.

Dar cum mai trebuiau dezlegate si baierele pungii, au aparut si unele probleme…

…si asa au aparut conturile

Caietul carciumarului, de acum un secol, este si el un exponat pus la loc de cinste in muzeu. In cele peste 100 de pagini ingalbenite de vreme, pe langa intrarile de produse pe care si le nota cu mare grija, pe litere, in functie de comerciantii cu care facea afaceri, erau notate si numele celor care „beau pe datorie”.

In dreptul fiecarui nume era trecuta data, cantitatea si valoarea consumatiei, dupa care „consateanul” era pus sa semneze de luare la cunostinta. Sumele adunate in „contul” fiecarui musteriu difera in functie de increderea de care se bucura in comunitate, dar si de disponibilitatea de plata.

„Rau platnic”, patalamaua pusa odata, insemna ca respectivul nu mai primea nimic pe datorie. Totusi, cum reiese din insemnari, se pare ca in loc de bani carciumarul accepta si produse. Lemnul de foc era primul acceptat. Apoi, urmau produse ca, porumb, grau, faina, oua. Cand se ajungea la egalitate o luau de la capat.

Fascinanta poveste a vietii, traita de taranul roman, cu grijile si bucuriile lui, cu activitatile zilnice, este stralucit redata in acest muzeu din Rusii Munti. Spatiul destinat acestei povesti? Doua incaperi.

Dar am realizat ca spatiul efectiv nu mai conteaza atunci cand viata cuprinsa intre pereti este una care starneste imaginatia.