De la sacale la țâșnitoare – povestea apei de băut din București. În ce an a apărut prima cișmea din oraș

Acum poate pare de neconceput, însă în București, cândva, lumea chiar bea apă din Dâmbovița, râul care despică orașul și care la fiecare ploaie se umplea de noroi și purta boli, mai ales pe parcursul verii.

Primarul Dem I. Dobrescu a instalat primele cișmele-țâșnitori și spunea că „Dâmboviţa e mai mult moarte dulce, decât apă dulce”.

Apa potabilă și proaspătă era cândva un lux în București, fiind accesibilă îndeosebi boierilor și altor oameni înstăriți de pe la secolul al XVIII-lea. În acele vremuri apa se vindea pe străzile orașului în care locuim de către sacagii, care fie umblau cu sacalele în spate, atârnate de-o prăjină, fie se ajutau de un cal care trăgea bidonul pe roți, potrivit Andreei Mâniceanu / Casa Filipescu Cesianu. Totuși, despre puțuri cu apă potabilă se vorbește în București încă de prin secolul al XVI-lea.

Una dintre, dacă nu chiar prima sursă directă de apă potabilă a fost amplasată chiar în buricul târgului, la Curtea Veche, și purta numele de „casă de apă”. „Vistiera apelor” datează din 1570.

Cu toatea acestea, prima cișmea din București a apărut ceva mai târziu, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să bea apă din Dâmbovița, mult prea tulbure și murdară în perioadele ploioase.

Citește, pe B365.ro, detalii despre cum făceau rost bucureștenii de apă potabilă în secolele trecute.