Around the Black Sea: Zugdidi, Georgia – Sukhum, Abkhazia

Am primit documentele necesare din Abkhazia asa cum ni s-a promis, nici o zi mai devreme. In saptamana petrecuta la Zugdidi orice persoana intalnita care a aflat ca vrem sa tranzitam Abkhazia a avut grija sa ne comunice ca suntem inconstienti si ca zona este extrem de periculoasa. Am fost informati ca in raionul Gali, imediat dupa trecerea raului Inguri, exista trupe neregulate care vamuiesc trecatorii. Chiar inainte sa plecam au aparut stiri in presa georgiana in care se relata despre focuri de arme, trase in timpul noptii din padure, care au ranit politisti georgieni.

Am plecat cu noaptea in cap, in ideea ca orice bandit care se respecta actioneaza pe timpul noptii si se odihneste in zori. Am trecut din nou prin exercitiul georgian de comunicare a riscurilor la care ne supunem: banditi, crima organizata, focuri de arma, lipsa oricarui control. Dupa zece minute, pe partea cealalta a drumului, aceiasi soldati care ne-au respins cu cinci zile in urma s-au aratat destul de bucurosi de perseverenta noastra. Hartiile au fost in regula, in cateva minute am terminat formalitatile care constau in trecerea numelor noastre si a numarului masinii intr-un caiet de matematica. Sprijinit de un gard, un ofiter tocmai termina de fumat si arunca chistocul la picioare, pe un covor de pietre si cartuse goale, unele ruginite, altele destul de noi. Vlad ii comunica ce ni s-a spus despre zona asta in Georgia si-l intreaba daca totul e in regula. Ofiterul ne asigura surazand ca nu avem de ce sa ne facem griji. Face o pauza sa dea fumul afara, incepe sa se unduiasca in fata si in spate si adauga parerea lui despre georgieni: pederasti.

Drumul de la granita trece pe la marginea orasului Gali si ajunge la marginea marii undeva in dreptul localitatii Ochamchira. Sunt 30 de km de drum distrus, gropi enorme si sate parasite. Gali este un oras fantoma, totusi locuit. Este o zona trista, casele nu au fost distruse in totalitate, dar totul este in paragina. Mare parte din populatia raionului s-a refugiat in Georgia dupa terminarea razboiului. Orice gard sau semn de circulatie a fost luat la tinta si transformat in sita. Ar fi o zona ideala pentru organizat ambuscade asupra transportatorilor de marfa, insa in afara de contrabandistii locali nimeni nu transporta marfa pe aici. Trecatorii granitei sunt localnici de ambele parti care se deplaseaza cu microbuze. In rest intalnim politie, patrule de armata, o multime de camioane ale Spetzstroi, compania de constructii a armatei ruse si masini de teren ale diverselor organizatii internationale. Aflam din surse abkhaze ca in zona au fost mai multe rafuieli armate intre contrabandisti, in care un politist a fost ucis si mai multe persoane sechestrate.

Intre Georgia si Abkhazia se desfasoara de foarte mult timp un razboi informational sustinut. Am citit tot felul de dezvaluiri pe internet in care ambele regiuni sunt puse intr-o lumina foarte proasta. Campaniile de dezinformare si lipsa jurnalistilor locali pe teren, de ambele parti, isi fac efectul. Traseul nostru prin Zugdidi produce rumoare printre receptionerii hotelului din Sukhum – in Abkhazia oricine a fost invatat ca de partea georgiana a raului Inguri este o zona periculoasa. Atat pentru abkhazi, cat si pentru rusi.

Teritoriul Abkhaziei se intinde intre raurile Psou la nord si Inguri la sud si a fost atestat ca fiind locuit de abkhazi de mai bine de doua mii de ani. In ultimul secol abkhazii musulmani au emigrat in Turcia, iar grecii minoritari au fost deportati. In timpurile sovietice, in zona a fost deplasata masiv si obligatoriu populatie georgiana, in mare parte mingrelieni, astfel incat populatia abkhaza a pierdut statutul de majoritate. In propriul teritoriu, abkhazii au ajuns o minoritate de 20 de procente. Conflictul intre abkhazi si georgieni a izbucnit violent la mijlocul lunii august 1992. Dupa desprinderea de Uniunea Sovietica a Georgiei, abkhazii au vrut sa-si declare si ei independenta, insa georgienii nu s-au aratat prea toleranti cu minoritatile.

Trupele georgiene conduse de fostul ministru de externe sovietic Eduard Sevarnadze au ocupat rapid orasul Sukhumi si au bombardat plajele din elicoptere. Guvernul abkhaz s-a retras la Gadauta de unde a organizat rezistenta. Cu un sprijin logistic masiv din partea Rusiei, trupele abkhaze au reusit sa respinga armata georgiana de partea cealalta a raului Inguri. Razboiul a durat un an, iar cele mai multe lupte s-au dat in orasul Sukhum, aflat sub bombardamente intense. Au murit aproape 8 mii de persoane si 200 de mii de georgieni si-au parasit casele si s-au refugiat in Georgia. De partea abkhaza, cot la cot cu rusii, au luptat un detasament de musulmani din Caucaz condusi de liderul cecen Samil Basayev, dar si detasamente de armeni. Mai putin de un an mai tarziu, aceleasi forte s-au gasit pe baricade opuse in Karabach – armenii si rusii impotriva cecenilor care au venit sa-i sprijine pe azeri. Si in Abkhazia atrocitati s-au comis de ambele parti. Armata georgiana a avut grija sa distruga sistematic tot ce a putut gasi in muzeul de istorie si biblioteca centrala ca dovada a atestarilor istorice abkhaze.

Am iesit din raionul Gali pe drumul de coasta care incepe in Ochamchira. La marginea orasului ne-am oprit sa discutam cu Nina, o pensionara care pescuieste impreuna cu fiica ei; de foame. Desi Rusia plateste pensii pensionarilor abkhazi care au lucrat pe timpul Uniunii Sovietice, Nina nu are hartiile in regula si nu primeste nici macar pensia echivalenta cu 50 de euro. Nina se plange ca razboiul a distrus orice intreprindere functionala si ca in zona nu e de lucru. Il indeamna pe Petrut sa nu-si piarda vremea facandu-i poze ei, ci sa mearga la Sukhumi sa pozeze tinerele turiste.

Abkhazii au reusit sa-si castige un teritoriu care de aproape 20 de ani functioneaza independent de Georgia. Dar jumatate de tara este pustie, iar restul este transformata intr-un resort ieftin pentru singurii turisti care vin deocamdata cu incredere – turistii rusi.​

Citeste si comenteaza pe Around the Black Sea.