Bucur Obor de Dublin

“Trei farduri la 5 euro”! Va suna cunoscut? “Un mic – un euro si jumatate!”. Cam scump? E si normal, fiindca ne aflam in Irlanda, mai exac t – la Fairyhouse, un hipodrom situat la 20 de kilometri de centrul Dublinului.

Un adevarat paradis pentru iubitorii de curse hipice, foarte iubite in Irlanda, si un loc perfect pentru dependentii de pariuri. Acesta este Fairyhouse. Numai ca duminica, atunci cind nu au loc intreceri de cai, aici apare din senin o babilonie comerciala, cu multiple elemente est-europene, la care participa romani, moldoveni, polonezi, lituanieni dar si tipicii irlandezi: familii compuse din El – barbatul de 45 de ani, usor grizonat, tuns scurt, ten rozaliu si burta mare, Ea – femeia de 45 de ani, blonda, usor neingrijita, si Ei – micii copii dracusori, in adidasi albi, neastimparati, obligatoriu cu un tricou pe ei al unei mari echipe britanice de fotbal.

O parcare cu mai bine de 500 de masini aranjate regulamentar, dupa ce fiecare a platit taxa de doi euro. Imediat de linga masini, incep tarabele si standurile comerciale. Un Bucur Obor de Dublin, ceva mai curat, e drept.

Cosuri de plastic intinse pe jos, pline cu produse de curatat, fie pentru bucatarie, fie pentru casa, plasme de doi metri scoase la vinzare, minifintini arteziene de apartament – in cele mai kitschoase combinatii posibile. Si spectacolul produselor ieftine continua la nesfirsit. E adevarat ca daca ai un ochi atent, poti pleca de aici cu ceva de trebuinta pentru propria casa: fie ceva util la baie sau la bucatarie, fie ceva de pus in curte (fiindca in Irlanda, oamenii locuiesc preponderent la casa).

Sa facem o scurta pauza si sa prezentam situatia: in Dublin imigrantii majoritari sint polonezi, urmati de cei din tarile baltice (Lituania, Letonia, Estonia) si de romani. Dintre cei prezentati, doar romanii mai au nevoie de permis de munca pentru a cistiga bani legal in Irlanda. Ceilalti sint la liber. Daca e sa auzi vorbindu-se in romaneste prin Dublin, vei auzi in cele mai multe cazuri accentul moldovenesc: statistic, cei mai multi romani veniti in ultimii 10 ani in Irlanda sint din zona Moldovei. Alaturi de ei, cei din Republica Moldova.

Revenind la tirg, sint mai bine de o mie de persoane care misuna in stinga si in dreapta printre standuri. Intram intr-o sala imensa, sub tribuna principala a hipodromului, dotata cu zeci de monitoare si panouri electronice de afisaj, mobilierul de baza al pariorului irlandez in zilele de curse hipice. Acum insa, sala e ocupata de chinezi (cu clasicele betigase parfumate, ceasuri micute de pat si de birou) si de romani. Ai nostri au acaparat chiar intrarea si si-au intins trei mese largi pe care au etalat sute de telefoane mobile si de carcase de telefoane.

Ieftin, ieftin… Foto: Hotnews

Iesim din nou la lumina si sintem izbiti de un miros cunoscut, chiar de “Bucur Obor”. Mici! Inaintam 20 de metri pina la o mica rulota alba, deschisa pe lateral. In interior, doi barbati se invirt pe linga tigai, farfurii si plite incinse. La coada, vreo cinci persoane. Doi dintre ei vorbesc poloneza, doi in romana: “Zi ma, citi luam?”, intreaba unul dintre ei, cu un puternic accent moldovenesc. “Pai citi, doi, n-ajunge 3 euro?”, i se raspunde.

Intr-adevar, un mic romanesc de Dublin, tradus pentru localnici “teeny weeny”, face un euro si jumatate, ceafa (Barbeque Pork Gigot) – 3 euro, muschi la gratar (Barbeque Loin Pork) – 4 euro. Daca n-ai chef sa-ti maninci micii in picioare, la patru metri de standul de “Romanian Fast Food” incepe tribuna hipodromului. Asezat jos, pe ciment, la un nivel superior standurilor, poti urmari in voie spectacolul oferit de sutele de curiosi aflati in cautare de “ceva ieftin”.

Dupa ce-ti astimpari foamea romaneasca, pe stil romanesc, poti reveni la standurile unde sint mai multi gura casca decit cumparatori. Uite si clasicul “Orice produs la doi euro”. De altfel, acest tip de magazine e multiprezent in Dublin: de la dulciuri la produse chimicale de curatat, de la parfumuri de mina a doua la felicitari, cu doi euro ai sansa de a pleca acasa cu vreun chilipir. Pe care insa trebuie sa-l cauti cu multa rabdare.

Si uite asa se duc citeva ore, timp in care reusesti sa intelegi de ce acest loc, sau locurile de acest fel, vor atrage mereu sute sau chiar mii de oameni. Nu e doar dorinta de a veni in cautarea unui lucru mai ieftin (nici nu ai prea multe sanse – marile centre comerciale, zecile de parcuri comerciale reprezinta Mecca cumparatorului tipic irlandez), ci e dorinta unei parti importante a imigrantilor de a da peste oameni de nationalitatea lor, de a mai auzi “ce-a mai facut ala sau ala”. Nu conteaza ca poti face si 50 de kilometri dus-intors pina in acest loc.

Important e cu ce ramii dupa ce pleci de aici. La mine a fost simplu, ca proaspat ajuns in Irlanda: am ramas cu o tabla dubla de darts, foarte buna pentru a o fixa in curtea casei. A fost la oferta: doi euro.