Clasa mijlocie, ca si inexistenta

A aparut din nou Topul 300, din care aflam ca milionarii in dolari ai patriei au devenit si mai bogati. Chiar daca, de data aceasta, a fost o grija mai mare in a compara averile si cu datoriile la buget ale protagonistilor, clasamentul ramane discutabil. Pentru ca legea in Romania de astazi lasa inca loc de tocmeli nu tocmai onorabile, ba chiar cu iz penal.

Nu sunt simpatizantul curentului „sarac, dar cinstit”.

Consider ca intr-o societate de tranzitie, chiar schiopatanda ca a noastra, exista suficiente oportunitati ca oamenii inteligenti, cu initiativa sau/si cu un dram de noroc sa poata acumula, prin munca pe branci, averi consistente in mod onest, sa genereze la randul lor zeci de mii de locuri de munca si sa verse la bugetul de stat sute de miliarde de lei curati.

Exista insa si o serie de asa-zisi multimiliardari care invart milioanele de dolari prin tot soiul de „suveici”, acumuland datorii halucinante, pe care, prin bunavointa oculta a celor ce ar trebui sa vegheze la aplicarea riguroasa a legii, ajung sa le faca disparute prin esalonari, reesalonari, scutiri, falimente suspecte s.a.m.d.

Inca nu s-a facut „separarea apelor”, iar acest lucru este extrem de nociv pentru consolidarea unei economii de piata autentice, ale carei reguli trebuie sa fie valabile pentru toti, spre a permite relansarea tarii pe baze sanatoase, iar nu pe statistici contrafacute.

Dincolo de toate acestea, observam ca Romania se situeaza pe locul secund, dupa Rusia, in clasamentul celor mai bogati oameni din spatiul ex-comunist.

In acelasi timp, se afla departe la coada tarilor aspirante la integrarea europeana, stationeaza intre statele bananiere la capitolul coruptie, pierde teren in clasamentul libertatii presei si ramane o tara cu o mare majoritate de saraci, salariul mediu pe economie fiind undeva la 150 de euro lunar.

Supravietuirea, pentru milioane de romani, e dependenta de nenumaratele pomeni guvernamentale si, mai nou, de rudele care reusesc sa gaseasca ceva de munca in strainatate. Ceea ce-i lipseste Romaniei este clasa mijlocie, coloana vertebrala a oricarei societati normale. Ea este inca foarte firava, desi au trecut 15 ani de la caderea sistemului comunist.

Principalele piedici pentru formarea clasei mijlocii, care ar trebui sa cuprinda majoritatea populatiei, sunt arhicunoscute: fiscalitatea impovaratoare, coruptia endemica, birocratia ucigatoare etc. Solutii de iesire din cercul vicios exista. Spre exemplu, sistemul unic de impozitare.

Sunt si altele, insa nu se observa interes pentru aplicarea lor, asa cum nu exista interes pentru „separarea apelor” in zona marilor averi. De ce? Pentru simplul fapt ca o clasa mijlocie puternica ar reduce drastic posibilitatile de manipulare a maselor, ca si multele metode de fraudare a legilor in beneficiul grupurilor oculte cu „spate” politic.

Oamenii bogati care nu si-au strans averile in mod onest sunt santajabili si trebuie sa cotizeze puternic la pusculitele de partid sau chiar la cele individuale ale potentatilor de pe scena politica, altfel li se arata „sperietoarea” cu dosarele penale, iar uriasa masa a saracilor este usor de manipulat prin puzderia de „ajutoare” cu clara tenta electorala.

In loc sa se mareasca pensiile si salariile spre a-i da omului posibilitatea unui trai decent si demn, se prefera virarea respectivilor bani catre „ajutoarele” care sa-i faca dependenti de cei ce le impart. In concluzie, tot la clasa politica e buboiul. Devine astfel clara, pentru a cata oara?, necesitatea asanarii acesteia. Acum, iata, e posibil, pentru ca din nou a venit vremea votului.

Si trebuie votati cei ce pot intr-adevar asigura bunastarea natiunii, nu cei ce promit cu carul pomeni mai mult sau mai putin iluzorii spre a-si asigura doar lor si numai lor perpetuarea bunastarii.