Cum a scăpat de demolare Hanul lui Manuc, martor al vechiului București. Aici a murit generalul Magheru

La începutul secolului al XIX-lea, în București existau 43 de hanuri, 15 mari, opt mănăstirești și 7 civile, iar, din toate, Hanul lui Manuc era unul din cele mai mari și mai bogate în istorie. 

Aici s-a semnat Pacea de la București, tratatul din 16 mai 1812 încheiat între turci și ruși, și tot aici a murit Gheorghe Magheru, generalul revoluției de la 1848. 

Spre deosebire de hanurile înșirate de-a lungul drumurilor, locuri de popas și odihnă pentru drumeți,  cele din marile orașe ofereau nu doar camere de închiriat, ci și prăvălii și pivnițe pentru vânzarea și depozitarea mărfurilor negustorești.

Prima mențiune despre existența hanurilor în București o face călătorul turc Evliya Çelebi, care a vizitat orașul la jumătatea secolului al XVII-lea și carea scris că orașul avea „șapte hanuri pentru negustori” și „un caravan-serai, asemenea unui han, cu 50 de odăi, așezat dincolo de râul Dâmbovița”. 

Hanul era descris drept,,un loc înconjurat cu ziduri, iar jur împrejur sunt dugheni boltite […] ținute de negustori creștini sau turci, cari plătesc o chirie lunară intendentului, care are și însărcinarea să încuie, seara, porțile hanului pentru siguranța mărfurilor”.

 În general, hanurile  purtau numele celor care  le-au construit – Hanul Șerban Vodă, Hanul Constantin Vodă, Hanul lui Manuc, Hanul Damaris, Hanul Filipescu sau după mănăstirea căreia îi aparțineau – Sf. Gheorghe, Sf. Ioan cel Mare, Sf. Ecaterina, Sf. Spiridon. 

Estimarea istorică este că Bucureștiul ar fi avut 145 de hanuri, dar extrem de puține și-au lăsat amprenta în istorie.

Hanul lui Manuc este unul dintre acestea. Citește, pe B365.ro, despre aproape că miraculoasa lui supravieșuire.