Cum ajunge Andrew Tate „prietenul tău”

Ce probleme poți avea la 15 ani?” întreabă adesea adulții. Dincolo de ecrane, însă, mulți tineri se confruntă cu singurătatea și dificultăți pe care adulții nu le observă. Cinci adolescenți, rapperul Cojo și psihologi vorbesc pentru site-ul Snoop despre nevoia de apartenență, riscurile atunci când aceasta nu este împlinită și soluțiile posibile.

• Acesta articol face parte din seria „Snoop Educativ”, un proiect de educație media digitală creat pentru tineri, care abordează teme majore din viața lor: de la inteligența artificială la criza climatică, singurătate, adicție sau amenințarea la adresa democrației. 
• Fiecare episod este însoțit de o animație și de un kit pentru profesorii din programul de Educație media, realizat împreună cu Centrul pentru Jurnalism Independent.

Izolarea din pandemie, plecarea surorii ei la studii în străinătate și tranziția de la generală la liceu i-au adus Cristianei o stare de singurătate necunoscută până atunci. Când colegii râdeau de ea că era scundă și introvertită, fugea la sora ei cu patru ani mai mare, își amintește tânăra de 19 ani din Iași.

„Aveam o siguranță că e ea lângă mine. În copilărie nu pot să zic că am simțit singurătatea, având-o și pe sora mea. Am petrecut mult timp împreună, împărțeam aceeași cameră și am mers și la aceeași școală”, spune ea. 

Aproape un sfert dintre adolescenții din lume și 17% dintre tinerii sub 29 de ani se simt singuri, arată un raport din 2025 al Organizației Mondiale a Sănătății. Organizația a declarat singurătatea drept o problemă mondială în 2023. 

Atunci, mass-media a început să vorbească despre o „epidemie de singurătate”.

„Voiam să am un grup mare de prieteni”

În liceu, Cristiana și-a continuat prietenia cu o fată de care era apropiată în gimnaziu. A legat și alte prietenii, dar nu „atât de strânse”. Pentru că în pandemie a făcut școala online, și-a cunoscut fizic colegii abia în clasa a X-a. 

A încercat mereu să găsească un echilibru între nevoia de-a petrece timp cu ea însăși, fiind introvertită, și nevoia de-a sta cu prietenii. Părinții, își amintește ea, o întrebau de ce nu iese mai des din casă: „Deveneau singurele subiecte de discuție. Începuse să fie stresant”, spune ea. 

Pe deoparte, rețelele sociale o ajutau să păstreze legătura cu sora ei aflată peste graniță și cu cei câțiva prieteni. Pe de altă parte, amplificau singurătatea. Mai ales când își vedea colegii în fotografii cu mulți oameni. 

„Cumva voiam să am și eu experiența asta și să fiu acel gen de persoană care are un grup mare de prieteni și pleacă peste tot și se înțelege cu toată lumea”, povestește Cristiana. 

Pentru ea, soluțiile pe termen scurt împotriva singurătății au fost să citească, să se uite la filme și să se joace online. 

La începutul facultății îi era teamă că nu va avea prieteni, dar n-a fost așa. A cunoscut oameni noi și a petrecut mai mult timp afară. „Am ajuns să am parte de experiențele la care mă uitam la începutul liceului”, explică ea. 

Citește în continuare pe Snoop poveștile altor tineri.