În localitatea Belin, județul Covasna, legătura dintre oameni, medic și primărie le-a adus copiilor o protecție pe care alți copii din România nu o au. Și mai există ceva, o meserie mai puțin cunoscută, care e practicată de un om care face diferența: mediatorul sanitar.
- „A fost greu, dar, după mulți ani de muncă, am câștigat încrederea oamenilor că le vreau binele și au înțeles că vaccinul este bun pentru copiii lor” – Maria Dregan, mediator sanitar, Belin, jud. Covasna
- Maria Dregan se îngrijește de programările sătenilor la analize și medici, ca mediator sanitar. Când nu-i găsește pe părinți acasă, „îi caut pe Facebook Messenger”.
- Așa au ajuns oamenii să spună că „Eu cred că medicii nu ne-ar face rău”, asta chiar dacă „în vaccinul anti-Covid nu am avut încredere și nu ne-am mobilizat. Le-am spus că fiecare face ce vrea” – Alexandru Racoltă, primar, Belin, jud. Covasna
- „Doamna doctor ne-a respectat mereu. Doar cu vaccinul îmi este frică. Că văd prea multe la televizor și mi-e frică. O fetiță am și nu pot să o pierd” – Alina, 43 de ani, Coțofănești, jud. Bacău
- Acesta este un articol al unui ciclu realizat de HotNews despre imunizare, știință și frământările concrete ale oamenilor. Primul episod este aici.
Despre cazul Belin, s-a auzit și la București: există o comună undeva în Covasna unde rata de vaccinare a copiilor este neobișnuit de mare pentru România zilelor noastre. E de ajuns jumătate de oră de plimbat prin localitatea cu casele ei mari și colorate, nou construite de localnici plecați la muncă în străinătate, să te lămurești în legătură cu atitudinea față de vaccinare.
Din cele peste 10 mame cu care am vorbit, toate ne-au spus, într-un glas și cu nedumerirea cu care răspunzi unei întrebări prostești, că și-au vaccinat copiii. Nici nu știu părinți care să fi făcut altfel.
„Eu cred că medicii nu ne-ar face rău”
„Da, cum să nu!”, exclamă Mădălina, de 25 de ani, pe care o oprim din drumul ei, pentru a vorbi despre vaccinuri. „Sunt bune la toate cele, la răceli, la gripe. Nu am avut treabă”, adaugă tânăra, mamă a doi copii.
„Suntem cu vaccinurile la zi, nu am avut niciun fel de reacții. Sunt de acord cu ele. Temeri avem fiecare părinte…”, întărește Loredana, care are doi băieți.
„Eu zic că și noi, oamenii mari, dacă avem un vaccin, poate ne apără de boli. Eu cred că medicii nu ne-ar face rău”, spune și Lenuța, care, la 56 de ani, e bunică a 18 nepoți cu vaccinurile făcute.
Potrivit datelor Direcției de Sănătate publică, în anul 2024, rata de vaccinare ROR a copiilor la vârsta de un an era la Belin de 94%, mult peste media națională, de 81% (calculată însă la 18, nu la 12 luni), dar și peste cea a județului, de 78%.
Procente mai bune în ceea ce privește acoperirea vaccinală ROR s-au înregistrat și la vârsta de cinci ani, când, potrivit schemei naționale, se face cea de-a doua doză de ROR: 85% la Belin, față de 78% în restul județului Covasna.
Când sistemul are chip: mediatorul sanitar Maria Dregan
Încercăm să descoperim ce a condus la această diferență și aflăm că nu este vorba despre „ce”, ci despre „cine”. Mulți localnici ne vorbesc de ajutorul medicului de familie. Dar cel mai des e pomenit un alt membru al comunității:
„Foarte mult ne ajută doamna mediator, cu orice problemă avem. Ne anunță tot timpul legat de vaccin”, mai spune Loredana, pe care o întâlnim pe holurile primăriei din Belin. Persoana la care se referă e Maria Dregan, care este mediator sanitar în Belin de vreo 18 ani, aproape de când există meseria în România.
Femeia care se îngrijește de programările sătenilor la analize și medici
„Eu le fac programări peste tot. Dacă au nevoie de medici specialiști, le fac programări la spital, la Sf. Gheorghe. Dacă au nevoie de două consultații, le grupez în aceeași zi, ca să nu-și piardă banii de două ori pe drum”, descrie Maria Dregan o parte a activității în comunitate.
„Vizitez vârstnicii, gravidele, lăuzele. Înscriu gravidele pe lista medicului de familie, le scot adeverințe și le depun la Casa de Asigurări, pentru că gravidele au dreptul să fie asigurate, chiar dacă nu au lucrat”, continuă mediatoarea sanitară.
În timpul vizitei prin comună, ne duce la casa fiicei sale, Laura, care a devenit din acest an cea de-a doua mediatoare sanitară a comunei.
Tânăra a văzut că, în ultimul timp, chiar și în Belin unele mame au început să refuze vaccinarea. „Venind din Anglia, unde e opțional, au început să ia exemplul de acolo și zic că se tem de reacții adverse”, spune femeia de 32 de ani. Din 2012 și până acum trei ani, a fost și ea în Anglia. Acum, e doar soțul acolo.
În astfel de conversații ezitante, le răspunde mamelor că și ea a fost în Anglia, și are, la rândul ei, copii, trei. „De obligat, nu putem să le obligăm. Dar încercăm să le explicăm beneficiile și decizia le aparține lor”.
În general, decizia se ia „pe încredere”. „Și pe mine mă ascultă părinții, dar încă nu la fel ca pe mama”, râde. „Eu trebuie să-i anunț de trei-patru ori până să vină la vaccin”.
Maria Dregan: „Dacă nu îi găsesc pe părinți acasă, îi caut pe Facebook Messenger”
O altă parte din munca mediatorului sanitar este să aibă grijă ca părinții să știe care este calendarul de vaccinare, să le facă programări și să le amintească să ajungă la ele. „A fost greu, dar, după mulți ani de muncă, am câștigat încrederea oamenilor că le vreau binele și au înțeles că vaccinul este bun pentru copiii lor”, povestește Maria Dregan.
„Contează că mediatorul sanitar face parte din comunitatea de romi, sunt romă ca și ei”, continuă ea.
Când trece timpul și părinții nu s-au dus la medicul de familie să vaccineze copilul, Maria Dregan insistă. „Dacă nu îi găsesc pe părinți acasă, îi caut pe Facebook Messenger și le spun: <<Măi, vezi că tu nu te-ai prezentat la vaccinul cutare din data X, vezi că doamna doctor te așteaptă în data Y, te-a programat. Te rog să vii>>”. De multe ori, nu vin, dar mă duc, îi mobilizez. <<Haide, să facem vaccinul, că trece timpul și, după ce depășește vârsta, nu mai putem să-l facem>>”, povestește Maria Dregan.
A văzut și părinți care se tem de efectele adverse ale vaccinurilor.
„De multe ori, s-au uitat la televizor și pe Facebook și au zis: <<Uite, am văzut pe Facebook că copilul lui nu știu cine, din cauza vaccinului, n-a mai putut să umble, sau a pățit nu știu ce>>. Și atunci vă dați seama că e o muncă colosală să le spui că nu e adevărat, că vaccinul e bun, că copiii care-s vaccinați nu mai fac boala nu știu care”, spune Maria Dregan.
Primarul Alexandru Racoltă: „Pentru un om, cea mai de preț ființă e copilul”
Atât Maria Dregan, cât și primarul comunei, Alexandru Racoltă, și el de etnie romă, au încredere în schema națională de vaccinare a copiilor.
Primarul explică succesul vaccinării din Belin prin încrederea pe care oamenii o au în mediatoarea sanitară, dar și prin faptul că au putut vedea, din experiențele lor și ale vecinilor, că vaccinul nu le face rău celor mici. Un lucru mai ușor de observat într-o comunitate de câteva mii de locuitori, în comparație cu una de câteva zeci de mii, sute de mii sau milioane.
„În primii ani a fost mai greu până i-a convins Maria. Pentru un om, cea mai de preț ființă e copilul. Dacă se întâmpla după un vaccin să cedeze un copil, să moară sau să se întâmple alte lucruri, atunci toată comunitatea zicea: <<Stop, nu mai facem!>>. Dar au decurs lucrurile pas cu pas, liniștit, calm și n-am avut evenimente. Și, automat, oamenii au prins încredere în ea”, povestește Alexandru Racoltă.
Nu e vorba de religie, ci despre încredere, acces și cine comunică
La Belin, mulți dintre locuitori sunt de religie penticostală, așa cum este și primarul Racoltă. Deseori, diverse cercetări sau articole despre ezitarea vaccinală vorbesc și despre religie ca barieră.
Cel mai recent a făcut-o un studiu publicat în martie 2025 de organizația Salvați Copiii și realizat de cercetători de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj. Un asistent medical comunitar a nominalizat aici punctual religia penticostală, ai cărei membri sunt considerați mai reticenți când vine vorba de vaccinuri. Și totuși, la Belin rata de vaccinare a copiilor este ridicată în rândul penticostalilor.
Decontăm efectele pandemiei și încrederea tot mai scăzută a oamenilor în stat
„Teologic vorbind, dacă întrebați orice pastor cu educație, va spune că, da, vaccinurile sunt un instrument medical care e util pentru că antrenează sistemul imunitar să lupte cu agenții patogeni”, explică Emanuel Conțac, teolog penticostal.
Deși penticostalii cred mult în vindecarea prin rugăciune, prin puterea credinței lor, Emanuel Conțac e de părere că reticența la vaccinare, acolo unde ea există, „nu ține neapărat de credință sau de ceva din teologia penticostală, ci dintr-un context social care cred că este mai complicat”.
E vorba aici în special de efectele pandemiei și de încrederea tot mai scăzută a oamenilor atât în stat, cât și în sistemul medical. Peste acestea se suprapun pe de-o parte accesul inegal la servicii de sănătate și prevenție, sărăcia și excluziunea socială și, de cealaltă parte, viteza cu care se răspândește dezinformarea din online pe teme de sănătate.
Vaccinarea copiilor, da, vaccinarea anti-Covid, nu
Dacă Alexandru Racoltă și Maria Dregan susțin imunizarea copiilor cu vaccinurile din schema națională și cu cel antigripal, situația stă radical diferit în cazul vaccinului anti-Covid, pe care nici unul, nici celălalt nu l-au susținut. „În vaccinul anti-Covid nu am avut încredere și nu ne-am mobilizat. Le-am spus că fiecare face ce vrea”, povestește primarul.
În anul 2021, în perioada maximă de vaccinare anti-COVID, rata de imunizare la nivel național ajunsese la 32%. Direcția de Sănătate Publică din Covasna nu are datele pentru Belin, ci doar pe cele pentru întreg județul: rata de vaccinare a fost aici de 3%, de zece ori mai puțin decât în restul țării.
Din ce știe primarul, foarte puțini dintre locuitorii din Belin s-au vaccinat atunci.
L-am întrebat pe Alexandru Racoltă cum se face că are atât de multă încredere în toate celelalte vaccinuri și atât de puțină încredere în vaccinul anti-Covid? Noutatea vaccinului anti-Covid este doar o parte a explicației pe care o dă edilul.
Primarul a fost nemulțumit de felul în care au comunicat la acea vreme autoritățile sanitare naționale, de restricții și interdicții. Povestește despre oamenii îmbrăcați în alb care veneau în comună să îi ducă pe bolnavi la spital, despre faptul că nu și-au putut îngropa morții așa cum se cuvine în tradiția lor religioasă. Toate laolaltă s-au transformat, în cazul lui, în neîncredere față de vaccinul anti-Covid.
„Propagandă”, zice primarul
Racoltă spune că s-a vaccinat atunci, pentru că era consilier local și fără certificat de vaccinare nu putea intra în nicio instituție publică. Dar a avut o frică.
Îl întrebăm ce a provocat-o. „Propaganda care a fost trimisă”, răspunde. „Dintr-o dată, nu mai ai voie să te deplasezi. Asta a fost o frică.: <<Doamne, ce se întâmplă? De ce nu am voie să mă deplasez?>> Au început să îngrădească libertatea omului. Îngrădindu-i libertatea, omul, automat, devine suspicios. Ai o frică în tine”, spune primarul.
Iar frica, odată născută, este greu de șters. „Dacă eu mă duc acuma cu vestea că vine războiul, toată lumea disperă. Pot după aceea să mă duc eu să zic: <<domn’e, nu se întâmplă războiul, a fost numai o propagandă>>, nu te mai crede”, crede primarul.
Maria Dregan spune că, la fel ca primarul, nici ea nu a avut încredere în vaccinul anti Covid. „Nu am avut încredere nici în boală, în Covid-ul făcut peste noapte”, susține ea.
În comuna Belin, din județul Covasna, încrederea și neîncrederea în sistemul sanitar coexistă în aceiași oameni. Ei răspund la felul în care acesta le vorbește și îi tratează. Acolo unde comunicarea creează siguranță, apare încrederea; acolo unde naște frică, se creează respingerea.
Povestea acestui loc arată că încrederea în sistemul sanitar nu este un dat, ci o construcție fragilă, care se clădește în timp, prin relații, experiențe și comunicare și se poate nărui într-o clipită.
Scăderea drastică a vaccinării ROR după pandemie. Cazul special al României
Impactul pandemiei asupra încrederii în sistemul de sănătate, la modul general, dar și în vaccinurile de orice fel, a fost foarte mare, spun toți specialiștii cu care am discutat. La vaccinuri, cel mai dramatic efect e la cel rujeolic, punctează dr. Aurora Stănescu, epidemiolog în cadrul Institutului Național pentru Sănătate Publică.
Pandemia, spune ea, a fost „momentul decisiv” în care legătura între medicul de familie vaccinator și comunitatea pe care trebuia s-o vaccineze „s-a pierdut”.
Criza Covid a fost un context de ambiguitate extremă peste tot în lume, amintește Diana Tăut, coordonatoarea masteratului în Psihologia Sănătății Publice și Clinice, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca: „La noi, această incertitudine a venit pe un fond de neîncredere, de nemulțumire și cu constrângeri foarte multe, cu măsuri punitive”, punctează ea.
Faptul că multe măsuri de atunci nu aveau sens în mintea oamenilor, că se schimbau întruna și erau comunicate prost „a fost un mediu de cultură perfect pentru discursuri alternative”, explică Diana Tăut.
Aceste discursuri aveau să se manifeste în diverse zone ale societății, de la politică la sănătate publică, în anii următori, cu efecte inclusiv în scăderea vaccinării copiilor, mai ales împotriva rujeolei.
România, alături de Malta și Estonia, se numără printre țările UE în care trendul a fost extrem de vizibil: un raport al OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) arată că, în aceste țări, rata de vaccinare pentru ROR era, în 2023, cu peste 10% mai mică față de anul 2019.
O comparație cu anul 2010 arată, de fapt, cât de dramatică este scăderea încrederii în vaccinul ROR în România. Potrivit în acel an, România avea o rată de vaccinare ROR de 95%, superioară mediei europene, de 93%.
Coțofănești și frica la firul ierbii
În altă parte a țării, în comuna Coțofănești, aflată la o oră de condus de orașul Bacău, am putut observa cum iubirea față de copii se amestecă cu frica pentru siguranța lor, într-un fel care le face pe unele dintre mame și dintre bunici să refuze vaccinarea celor mici.
Aici, acoperirea vaccinală pentru rujeolă, oreion și rubeolă (ROR) a fost în 2024 sub media națională: 59% pentru prima doză, iar pentru a doua, de 65%, conform datelor furnizate de DSP Bacău. Cifrele, mai mari pentru a doua doză decât pentru prima, pot părea lipsite de logică, dar nu sunt. Pentru că ele se referă la generații diferite de copii, nu la același copil care a trecut printr-una sau prin două doze.
La nivel național, acoperirea în același an a fost de 81% pentru prima doză ROR și 69% pentru doza a doua, potrivit unui raport al Institutului Național de Sănătate Publică. De precizat aici că datele diferă mult în funcție de sursă și de metodologie.
La Coțofănești, știrile despre boli și decese lasă în mintea unora dintre locuitori detalii vagi și frici de neșters: dacă oameni mai puternici și mai bogați decât ei mor prin spitale, atunci ei nu au nicio șansă. Am auzit la Coțofănești cum vaccinul este pericolul, iar salvarea stă în remediile naturale pe care părinții și bunicii de astăzi le primeau de la părinții și bunicii lor. Am văzut la Coțofănești cum, uneori, lupta se duce între groaza față de practici medicale nefamiliare și familiaritatea liniștitoare a ceaiului din bucătăria copilăriei.
Încredere în medicul de familie, neîncredere în vaccin
Copiii Lilianei, în vârstă de 57 de ani, sunt astăzi adulți, însă femeia are în grijă un nepot și o nepoată, de opt și 10 ani. Vorbim în cabinetul medicului de familie din comună, unde Liliana obișnuia să vină cu copiii la vaccin. Până la pandemie, când ceea ce a văzut la televizor a făcut-o pe Liliana să ia decizia ca nici ea, nici copiii să nu se mai vaccineze vreodată.
„Au murit o grămadă care au avut bani și tot au murit. Mâțu Stoian, artistul pe care eu l-am iubit cel mai mult, s-a dus la clinică particulară, a plătit și a murit acolo. Eu nu vreau să ajung așa. Lasă-mă cum sunt. Că suntem la țară, avem aer curat. Stăm așa cum suntem”, spune hotărâtă femeia.
Cazul artistului Petrică Mâțu Stoian
Interpretul de muzică populară Petrică Mâțu Stoian a decedat în anul 2021, în urma complicațiilor produse de Covid. Potrivit informațiilor relatate la vremea respectivă de presă, artistul ar fi avut două doze de vaccin împotriva Covid. Decesul său, dar și decesele altor personalități în timpul pandemiei i-au produs Lilianei un profund sentiment de nesiguranță.
Vedem în această reacție experiența amară a omului care se simte lipsit de resurse, într-un stat care îi ignoră pe cei vulnerabili: „Noi suntem săraci și nu avem unde să ne ducem. Dacă ei, oamenii mari, cu bani, n-au putut să trăiască, mulți dintre noi au rămas cu frică”, continuă femeia. Deși a văzut că nepoții ei nu au avut efecte adverse la vaccinurile anterioare, este decisă să nu îi mai vaccineze pe viitor și își găsește refugiul în remediile naturiste moștenite de la părinți. „Lasă, că-i dau un sirop, i-l fac cu foi de ceapă. Îi trag cu cremă, cu ulei, fierb ulei în sticlă, cum făcea mama mea. Și poate e mai sănătos”, spune Liliana.
Și totuși, chiar dacă refuză vaccinarea, Liliana spune că are încredere în medicul de familie, Ana Băncescu, care e de 35 de ani în comună și de care se declară mulțumită.
La fel și Maria, femeia care o însoțește și care este din același sat. Are 36 de ani și șapte copii, iar pe cei mai mici a refuzat să-i mai vaccineze după ce a început pandemia. Și sora ei, care are opt copii, refuză acum vaccinarea, la fel ca alte vecine, relatează ea.
„Exemplele negative prind foarte bine la public”, a văzut medicul Ana Băncescu. „Oamenii aleg în principal ceea ce este rău și, în momentul în care le spun despre vaccinare, ei zic: <<Nu știu unde, copilul cutare nu știu ce-a pățit, ce complicații a avut>>. Și tu, ca medic, încerci să contracarezi informația respectivă, dar este foarte greu, mai ales acum, cu posibilitatea de a intra pe orice site și de a accesa orice fel de informație”, spune ea.
Totuși, în ultimul an, doctorița Băncescu spune că interesul pentru vaccinare a crescut în comună. Crede că asta s-a întâmplat după ce ea a apărut într-o campanie națională a UNICEF de promovare a imunizării, care a circulat și pe grupurile de Facebook din Coțofănești.
Potrivit DSP Bacău, în primele 11 luni din 2025, acoperirea ROR în Coțofănești a crescut ușor pentru prima doză și a depășit media județului: 67% pentru doza 1 (față de 55% în județ) și 53% pentru a doua doză (față de 52% în județ).
Ani și Emil Bamboi, veniți din Spania
La Coțofănești, îi mai întâlnim pe Ani și Emil Bamboi, care au un mic magazin alimentar. Au locuit vreme de 10 ani în Spania, țară unde rata de acoperire pentru prima doză de vaccin ROR trece de 96%, și ei cred în importanța vaccinării copiilor.
„Am fata de 17 ani, băiatul de 19 și am vorbit să facă și vaccinul ăsta împotriva HPV. Eu sunt pentru. Dar lumea trebuie informată. Lumea nu e informată cum trebuie sau se informează din surse care nu sunt benefice, Instagram, Facebook, TikTok”, crede Ani Bamboi. A vorbit cu mai multe mame din comunitate care refuză vaccinarea. „Există temerea de reacțiile adverse”, spune ea.
„Nu vreau să pățească fata mea ceva!”
Alina, o femeie energică în vârstă de 43 de ani, este mamă și bunică. Are doi fii, unul de 22 de ani, care nu a fost vaccinat niciodată, altul de 25 de ani, pe care l-a vaccinat parțial, „pentru că era bolnăvicios”.
Alina mai are două fiice adoptive, de 14 și de 21 de ani, care au ajuns în familia ei după ce mamele lor au murit. Însă lumina ochilor ei este nepoata în vârstă de doi ani și jumătate, pe care o crește.
În ciuda sfaturilor medicului de familie, cu care spune că are o relație bună, Alina nu este de acord cu vaccinarea celei mici, pe care o numește „fata mea”. „Îmi este frică, că mulți copii au murit și nu vreau să pățească fata mea ceva”, spune Alina. Încercăm să aflăm mai mult despre cum s-a construit frica pe care femeia o simte atât de intens. „Pentru că văd prea multe la televizor și mi-e frică să nu pățească fata mea ceva”, continuă Alina. Povestește că a aflat „de pe telefon” de un copil care ar fi murit la spitalul din Onești, „de la vaccin, de la temperatură, nu știu de la ce!”.
Deși neclar și imposibil de identificat, incidentul a amplificat teama Alinei de vaccin, la fel ca alte lucruri aflate din auzite. „Am înțeles că o fată de aici a făcut vaccinul și a leșinat. Dacă leșină fata mea, leșin și eu cu ea”.
Când nepoțica răcește, spune că o tratează cu sirop de pin, ca pe tatăl ei în copilărie. „Nu i-am făcut injecții, nu i-am făcut nimic”, spune ea.
Să-ți fie frică de lucruri pe care nu le înțelegi pe deplin sau de incertitudini este o tendință normală, spune Diana Tăut, de la UBB Cluj. „Una este să vorbești despre ceai de tei sau despre coji de ceapă și alta să vorbești despre lucruri foarte abstracte, cum ar fi secvențe de ARN. E normal”.
Solidaritatea nu poate fi cerută în absența încrederii
Vaccinarea nu este doar o decizie individuală, ci o chestiune de siguranță colectivă. Ghidurile medicale arată că, pentru a opri circulația unei boli transmisibile, cel puțin 95% din populație trebuie să fie imunizată. Când acest prag nu este atins, boala revine și îi lovește, în primul rând, pe cei mai vulnerabili.
Un raport al INSP arată că cele mai multe cazuri de rujeolă apar la copiii sub un an, prea mici pentru a fi vaccinați, și la copiii sub cinci ani, aflați înainte de administrarea celei de-a doua doze. Cu cât mai puțini oameni sunt vaccinați, cu atât virusul circulă mai mult și îi expune tocmai pe cei care nu se pot proteja singuri, din cauza vârstei sau a unor probleme de sănătate.
De aceea, vaccinarea este și un act de solidaritate. Dar solidaritatea nu poate fi cerută în absența încrederii. Atâta timp cât o parte a societății nu crede că vaccinarea este sigură, ideea de responsabilitate colectivă rămâne abstractă. Iar o societate cu adevărat protejată este una care reușește, înainte de toate, să transmită fiecărui membru sentimentul că este în siguranță.
Articol realizat cu sprijinul și mentoratul Transitions, ca parte din programul Complicating the Narrative, care-și propune să ajute jurnaliștii să aducă în fața publicului lor discuții dificile, dar bazate pe empatie și cu grijă la nuanțe, fără să adâncească polarizarea din societate.