​FOTOGALERIE Expozitie de afise publicitare de la inceput de secol XX / Banca romaneasca din scrierile lui Jules Verne si restaurantul unde au fost creati primii mititei

„Reclama este sufletul comertului” – scria un ziar romanesc la inceputul secolului trecut, iar aceasta regula era inteleasa foarte bine de intreprinzatorii romanii. Expozitia de afise publicitare de la inceputul secolului XX apartine colectiei particulare a designerului Raluca Alexandru si a fost prezentata luna aceasta, la Institutul Cultural Roman.

• Afla mai jos cum aratau reclamele la un magazin de haine de pe Calea Victoriei (in anul 1912) si la Ady („ciorapul reginelor” si „regina ciorapilor”) si vezi cateva pagini dintr-o revista pentru femei (fondata in 1880).

Despre ce „vorbeau” afisele publicitare de la inceputul secolului XX: bilete la Loteria de Stat (reclama din 1940), o expozitie in cadrul primului „magazin universal” din Bucuresti („La vulturul de mare cu pestele in ghiare”), cea mai veche fabrica fotochimica din lume, costume de „bae” si pijamale de strand (anii ’30), Ady („ciorapul reginelor” si „regina ciorapilor”), „Mihai nu goni caii tei” (romanta pentru pian si voce), „Rolul principal in gospodarie il detine Aragaz”, un magazin de jucarii, Adox Foto („cea mai veche fabrica fotochimica din lume”), uzinele Dermanata (reclama din 1933), Shampoo Elida, pudrele Galejade si D’argu, parfumul Tosca (1940), Creme Simone (anii ’20), „delicioasele conserve Speranta” (anii ’30), berea Bragadiru si „rumul” Victoria.

In acele vremuri apareau pe piata publicatii precum Gazeta Noastra Ilustrata (director Victor Eftimiu), revista Veselia, Aparatorul Sanatatei („ziar ilustrat de medicina si igiena populare”), dar si Le Petit Echo de la Mode (revista pentru femei fondata in 1880 si carea avea sa dispara in 1983).

Des intalnite in afisele publicitare erau numele unor banci precum Banca Viticola a Romaniei si banca Marmorosch, Blank & Co. De altfel, numele bancii Marmorosch este pomenit in romanul „De la Pamant la Luna”, al lui Jules Verne. In cadrul acestei scrieri, banca romaneasca se afla printre marile banci ale lumii care urmau sa finanteze proiectul zborului pe Luna.

De asemenea, afisele publicitare prezinta si un magazin renumit in acea epoca: „La vulturul de mare cu pestele in ghiare„, proprietate a Theodor Atanasiu & Co. „La vulturul de mare” (cum mai era cunoscut) a fost primul magazin universal din Bucuresti.

La Iordache, locul unde s-au nascut „mititeii”

In ziarele acelor vremuri era mentionat si un restaurant apartinand „Iordache N. Ionescu & Co”. „La Iordache”, cum ii spuneau oamenii, se afla pe str. Covaci nr. 3 si fusese fondat in 1859.

Cum isi facea reclama Iordache Ionescu: „Mare depozit de vinuri din viile proprii si spirtoase indigene si straine. Bucatarie de prima ordine si straina. Saloane si cabinete particulare de iearna si de vara cu terase. In toate serile – muzica nationala”, incheia acesta si semna „Fost proprietar al carciumei romane la expozitiunea universala din Paris 1889”.

Beneficiind de inspiratia umoristului Nae Orasanu, care intocmise o lista nostima de bucate („painea era numita o abondenta; ghiata: crema de Siberia; scobitoarea: o baioneta; tuica: o idee; tacamul: un regulament; […] sticluta cu vin: o pricina”), restaurantul a ajuns sa fie foarte apreciat, spune Constantin Bacalbasa (ziarist, memorialist si om politic – volumul „Bucurestii de altadata”).

In plus, se spune ca intr-una dintre noptile petrecute de N.T. Orasanu la birtul lui Iordache, carciumarul a ramas fara matele de oaie pe care le folosea pentru pregatirea carnatilor sai traditionali. La indemnul lui Orasanu, carciumarul ar fi pus pe gratar amestecul de carne tocata si mirodenii (fara mat). Mancarea obtinuta se pare ca a fost botezata de acelasi Orasanu, care s-a gandit la numele de „mici”.

La restaurantul romanesc de la „Expozitia Universala din Paris” (1899), mititeii aveau sa inregistreze un succes deosebi si aveau sa fie numiti „saucisses a la roumaine”.

„Restaurantul dobandise supra numele „La idee”. Dar vorba nu s-a pastrat. Mititeii, bateria si protocolul s-au impamantenit. Mititeii si bateria vor trai lunga vreme in viitor”. (Constantin Bacalbasa)