George Washington sau prudenţa întemeietorului

În era digitală, stăpânită de relativism moral şi de  nelinişte mesianică,  George Washington pare o statuie alcătuită dintr-o marmură ce ne pare inaccesibilă, celor de astăzi. Se află cuprinse în destinul pe care şi l-a  făurit, sieşi şi  patriei sale, înţelepciunea echilibrului şi  curajul prudenţei. Celor trăind în prezentul postărilor efemere şi al celebrităţii facile, viaţa sa le înfăţişează un tablou alcătuit din  culorile modestiei şi ale temerităţii.

Întemeietor de republică, patriot, soldat şi om de stat, Washington este întruchiparea acelei revoluţii conservatoare  evocată de Russell Kirk: o revoluţie americană al cărei ţel nu este alcătuirea unei cetăţi a visului, ci zidirea unei ordini a libertăţii şi egalităţii în faţa legii. Mai mult decât oricare dintre contemporanii săi Washingon a trasat drumul de urmat. Prin reţinere, prin luciditate, prin justă măsură, el a oferit noii republici soclul pe care s-a ridicat majestatea sa viitoare.

A construi o naţiune

Întelepciunea este virtutea în care se adună toate celelalte virtuţi ale lui Washinghton.  Modelat de experienţă,  marcat de un cursus honorum  militar şi civil deopotrivă,  primul preşedinte a ilustrat tenacitatea vizionară a unui republican roman. Washington nu a dorit să fie nici rege şi nici despot. El nu aspirat la constituirea unei dinastii, ci a contribuit la  naşterea unui stat al libertăţii.  Renunţarea la putere este cea din urmă lecţie pe care  o predă contemporanilor săi.

Washington  trăieşte, ca întemeietor, într-unul din acele rare momente  din istoria umanităţii în care luciditatea intelectuală se aliază cu curajul moral. Generaţia care  dă naştere Statelor Unite  refuză elanul utopic , atentă la maşinăria de echilibru a constituţionalismului. Aceşti oameni de stat sunt la antipodul celor care, în Franţa, pun în mişcare teroarea. Prudenţa este valoarea cardinală a  revoluţionarilor americani.

În această galerie de portrete Washington  nu deţine  profunzimea de gândire şi de speculaţie intelectuală a unor Thomas Jefferson, John  Adams,  James Madison sau Alexander  Hamilton. Educaţia de gentleman  îi oferă, însă,  reperele care să îl îndrume în  ceasurile de cumpănă. El este un iluminist bine temperat, pentru care guvernarea trebuie  să se adapteze  naturii umane imperfecte. Ca preşedinte  al convenţiei constituţionale Washington este forţa fără de care marele compromis nu ar fi fost posibil. Simpla sa prezenţă unifică, îndrumă şi luminează.  Republica se modelează după chipul celui care o întemeiază.

Washington şi cei care îl urmează inaugurează un drum pe care nici o altă naţiune nu îl mai încercase până atunci. “The federalist papers” clarifică,memorabil, natura acestui edificiu : sinteza de federalism, domnie a legii şi moderaţie este materia din care se naşte un  domeniu al  libertăţii.  Ca prim preşedinte Washington creează cutumele şi precedentele  de care urmaşii săi se vor servi. El este, în fermitate şi în simplitate, un consul roman.

Întelepciunea sa i-a conferit capacitatea, unică, de a uni energiile celor care erau rivali. Independent şi sobru, el a  reuşit să  adune pe cei care ar fi putut fi dezbinaţi.  Între Jefferson şi Hamilton doar el a putut întinde o punte . Şi nici un alt preşedinte de atunci încolo, cu excepţia lui Lincoln, nu a mai deţinut această autoritate  cu care să conducă patria sa în clipe de primejdie.

Primul preşedinte moare în anul în care Bonaparte  devine prim consul. Peste un deceniu America Latină va fi mişcată de energia lui Bolivar. Cele două mandate ale lui Washington  sunt anii în care Franţa coboară în teroare:  Marat, Saint-Just şi  Robespierre sunt astrele acestui univers al radicalismului sângeros. – Citeste intregul articol pe Contributors.ro