România repetă aceleași greșeli în privința atragerii fondurilor europene, fiind întârzieri mari. Asta în condițiile în care și pe zona finanțării proiectelor de diversificare a surselor de energie este nevoie de investții și programe. Despre aceste lucruri și multe altele au vorbit vicepreședinții Camerei de Comerț Americane în România (AmCham Romania) Daniela Nemoianu și Dinu Bumbăcea, într-un interviu despre recomandările din noua ediție a documentului AmCham – Priorități pentru România.

PNRR ar trebui să fie un proiect de țară, dar este blocat

„Deși am avut experiența precedentelor perioade de finanțare europeană, se repetă cumva același cerc vicios și sunt întârzieri. Suntem la jumătatea celei de-a treia perioade de fonduri europene 2021-2027 și avem zero absorbție. Dacă o să întrebați, o să primiți răspunsuri oficiale cum că toate au fost pregătite, lansate, dar din păcate a durat foarte mult și durează foarte mult”, a spus Daniela Nemoianu.

Potrivit acesteia, există o comunicare destul de scurtcircuitată între anumite autorități, între anumite ministere și asta se resimte în mediul economic.

„PNRR, care pentru România este o șansă extraordinară, ar trebui să fie un proiect de țară pentru acest interval. Este oarecum blocat, întârziat, suntem cu cererea a tria încă în curs de aprobare, iar pentru noi a trecut deja un an. Deci s-a depus în decembrie 2023, suntem acum la sfârșitul anului 2024 și încă nu avem progres și se pare că ne putem aștepta acolo la o aprobare doar parțială, în condițiile în care sunt alte țări, mai puțin în nevoie decât noi, și o să vă dau exemplu Italiei, unde sunt deja la cererea a 5-a cu 8 miliarde aprobate”, a explicat vicepreședintele AmCham.

Lipsește profesionalizarea bugetarilor, dar salariile au crescut

În opinia sa, întreaga societate românească ar trebui să perceapă acest grad de absorbție pentru fondurile europene și pentru PNRR ca un criteriu de performanță al administrației și anume unde sunt obstacole, ce ne oprește.

„Mi se pare foarte important să ne uităm că dincolo de ostacolul birocrației, avem totuși această capacitate administrativă încă deficitară și lipsa de profesionalizare, fiindcă totuși salariile au crescut în mediu public. Nu mai vorbesc de sistemul de bonusare și tot ce ce se aplică acuma. Sunt totuși argumente care ar favoriza o creștere a profesionalizării, a competențelor și mai ales a performanței”, a afirmat reprezentanta AmCham.

Per ansamblu, spune ea, suntem în continuare cu PNRR-ul doar la 4 miliarde prefinanțate, ceea ce este foarte puțin.

„Și dincolo de volume în sine, îngrijorarea cea mai mare ține de calitate acestor proiecte, de randamentul lor economic. Sunt ele, într-adevăr, fiabile din punct de vedere economic? Vor putea să treacă testul economiei? Până la urmă nu sunt făcute așa în eter”, a mai afirmat Nemoianu.

Un un alt element pe care l-a subliniat și despre care consideră că este o preocupare maximă îl reprezintă bugetul de Stat.

„Este dezechilibrat și mult prea dependent de aceste fonduri europene, inclusiv PNRR-ul, deci nu este sustenabil în sine. O prioritate majoră este nevoia de politici publice bugetare, fiscale moderne care să poată să ducă la o sustenabilitate a acestui buget. Fără astfel de ajutoare, care sunt până la urmă temporare, nu sunt perene fiindcă noi vom deveni contributor net la sfârșitul acestei perioade”, a mai spus Nemoianu.

Parteneriatele public-private: să se înceapă cu școli, spitale, penitenciare

Dezvoltarea parteneriatelor public-private se regăsesc în ultimele 7 ediții ale documentului transmis mediului politic „Priorități pentru România”.

„Au fost însă schimbări legislative recente cu implicarea Fondului Monetar Internațional și a celorlalte instituții financiare internaționale. care cred că vor permite acum o flexibilizare și un debut al acestor proiecte, măcar la nivel de proiecte locale, regionale”, afirmă Nemoianu.

Potrivit acesteia, poate nu putem să facem acum autostradă în regim PPP, dar poate putem face unu-două spitale sau o școală ori un penitenciar.

„Adică exemple punctuale care totuși să deblocheze problema și să dovedească că astfel de proiecte pot deveni bancabile, fiindcă ele de obicei sunt în cofinanțare”, a mai arătat ea.

Forța de muncă și reconversia profesională în energie

„Operarea unei facilități de generare de energie electrică, fie că e vorba de parcuri fotovoltaice sau centrale eoliene, energie nucleară necesită specializări care sunt noi și care nu sunt neapărat atât de răspândite. Și ținând cont de ritmul accelerat în care se implementează astfel de proiecte, nevoia va fi extrem de mare și trebuie anticipat oarecum”, susține vicepreședintele AmCham Dinu Bumbăcea.

În general, spune el, noi trebuie să ne gândim astăzi care ar trebui să fie job-urile viitorului, fie că e vorba de energie, fie că e vorba de servicii financiare, de administrație publică ș.a.m.d.

„Programele de reconversie sau de pregătire a angajaților din diferite domenii ar trebui să fie în parteneriat între Ministerul Educației și consumatorii de resurse din viitor. Fiți convinși însă că cei care au nevoie de astfel de resurse au programele lor de pregătire profesională, pentru că altfel implementează sau construiesc active de miliarde de euro care trebuie să fie operate de oameni cu cu știință. Dar nu este suficient”, afirmă Bumbăcea.

În opinia AmCham, ar trebui să fie un efort concertat între jucători, operatori (indiferent de industrie) și Ministerul Educației în definirea acelor programe care să acopere nevoile de job-uri din viitor.

„În țară avem facilități de producție de energie electrică pe bază de cărbune în Gorj sau inclusiv exploatări miniere de suprafață pentru folosirea cărbunelui lignitului astfel rezultat în producția de energie electrică. Ținând cont că un parc fotovoltaic se implementează pe durata a 2 ani, iar o centrală pe gaz poate și mai mult – 4 ani, este o perioadă suficientă pentru a pregăti personalul, fie prin reconversie profesională din zonele respective, fie prin atragerea de personal nou, pentru că până la urmă trebuie să admitem că există și o anumită limitare”, a afirmat reprezentantul AmCham.

El nu crede că reconversia poate e făcută în orice situație și pentru oricine.

„Trebuie să fie anumite abilități care să existe deja în rândul angajaților respectivi, care să fie ulterior accentuate în așa fel încât să servească noului scop de producție de energie pe surse energie”, a mai afirmat Dinu Bumbăcea.

Suprapunerea de roluri ale Statului în energie ar trebui să se limiteze

„În momentul de față există o suprapunere de roluri. Pe de o parte, statul sau Guvernul este cel care stabilește strategia energetică, prioritățile etc., dar în egală măsură este și acționar în anumite entități care fie produc, fie distribuie, fie furnizează în final energie electrică”, a spus Bumbăcea.

Este o percepție, în opinia sa, nu neapărat de conflict de interese, dar până la urmă piața funcționează cel mai bine atunci când intervenția statului, prin măsuri de reglementare sau de orice altă natură, este limitată, în așa fel încât statul să stabilească exact direcția strategică, planul național integrat de energie și schimbări climatice.

„Aici este rolul statului: strategia de hidrogen, alinierea între ministere, între Ministerul Economiei pentru a vedea care este harta industrială a României și care vor fi facilitățile de producție, stocare de hidrogen în așa fel încât să avem o astfel de suprapunere”, a spus el.

Altfel, spune Bumbăcea, poate exista percepția că statul favorizează anumite active în care este acționar în detrimentul altor active.

„Pentru a reduce acest risc, statul trebuie să se limiteze la rol, rolul de strateg mai degrabă decât de operator. Pe de altă parte, siguranța energetică națională nu trebuie lăsată din mână, pentru că până la urmă noi trebuie să fim siguri că avem suficientă energie electrică produsă pentru a acoperi nevoile industriale și ale cetățenilor. Respectăm, pe de o parte nevoia de competiție în domeniu, dar și siguranța energetică națională”, apreciază vicepreședintele AmCham.

Cum poate fi trecută populația de la încălzirea cu lemne de foc, la alte soluții

„E un e un subiect delicat. E o schimbare de durată. De fapt, schimbarea combustibilului necesită și alte tipuri de investiții”, spune el.

Potrivit acestuia, fără finanțare sub formă de grant este extrem de complicat ca cineva să-și asume investiția.

„Pe de altă parte, acum, ținând cont că se încearcă o reducere a utilizării gazului în general, fie că e vorba de încălzire, de producție de energie electrică, este destul de complicat să mai vorbim acum de extindere a rețelelor de gaze naturale pentru a avea încălzire pe bază de gaz”, afirmă Bumbăcea.

Atunci, spun el, trebuie să fie alte soluții care trebuie să aibă în schimb partea de finanțare: poate panouri solare, stocare de energie în așa fel încât să se elimine riscul acesta de intermitență a producției de energie.

Relația furnizori-prosumatori are o problemă

Dinu Bumbăcea susține că în momentul de față problema este că un prosumator ajunge să injecteze surplusul de energie electrică produsă în timpul zilei în rețea atunci când nu este neapărat nevoie de această energie.

„Asta generează și probleme de predictibilitate, pentru că până la urmă furnizorul trebuie să știe cam care este nevoia de consum, în așa fel încât să asigure sursele pentru a asigura consumul respectiv. Dacă este o zi mai însorită și prosumatorii care produc energie electrică pe bază de panouri solare injectează mai mult în rețea, se dezechilibrează un pic”, spune el.

Potrivit acestuia, aici ar trebui să să fie un element de stocare a surplusului de energie produs, în așa fel încât să poată fi refolosit la momentele la care nu mai este neapărat dezechilibrat sistemul în zona geografică respectivă.

Mașinile electrice au nevoie de mai multe stații de încărcare

„Vânzările de mașini electrice depind foarte mult de nivelul de subvenție care este acordat în momentul de față. Dacă se dorește accelerarea vânzărilor de mașini electrice și se menține nivelul actual de subvenție o să funcționeze”, spune Dinu Bumbăcea.

El crede că asta într-adevăr generează nevoia de a avea mai mai multe stații de încărcare, mai ales pentru mașinile care sunt electrice și nu hibrid sau Plug-in hybrid care pot fi încărcate și acasă, ci mașini care să poată fi încărcate rapid.

„Stațiile trebuie distribuite și în afara zonelor tradiționale (care în momentul de față sunt centre comerciale), adică în câteva parcări publice, stații de benzină etc. Pentru cei care au mașini electrice și nu plug-in hibrid, încărcarea de acasă poate făcută doar dacă se suplimentează puterea, pentru că totuși a încărca o baterie peste noapte e nevoie de o putere destul de mare”, spune Bumbăcea.

Rețeaua de transport a energiei trebuie gândită în funcție de zonele economice

„Trebuie să fie regândită rețeaua de transport a energiei electrice în așa fel încât să fie transportată de la locurile unde este produsă, cum este energia eoliană de exemplu în Dobrogea, către zonele în care ave consum mai mare: în zona de manufacturing în pe partea de Vest a României, poate în partea centrală a României”, afirmă reprezentantul AmCham România.

El reamintește că tot în Dobrogea este și Centrala Nucleară de la Cernavodă alături de centrale eoliene.

“Rețeaua de transport trebuie să fie regândită în așa fel încât să țină cont de intermitența producției de energie electrică din surse regenerabile, pentru că soarele strălucește doar ziua, dar consumul este mai mult distribuit pe cele 24 de ore. Vântul bate când bate, iar dacă nu bate trebuie să fie alte surse de energie electrică care să fie constante și să rezolve nevoia marilor consumatori de energie electrică”, a mai declarat Dinu Bumbăcea.

Reamintim că AmCham a trimis mediului politic un document „Priorități pentru România 2024-2028” prin care încearcă să pună pe agenda decidenților recomandări de politici publice necesare pentru dezvoltarea economică sustenabilă a României, pornind de la aderararea la OCDE, echilibarea macro-bugetară, educație, atragerea de investiții strategice, fiscalitate, fonduri europene, energie, mediu, sănătate, piața muncii, guvernanță corporativă.

Articol susținut de AmCham