Mai buni ca americanii (de Sorin Ionita)

„Reporters sans Frontieres, organizatie perfect onorabila, plaseaza Romania sase locuri deasupra SUA la capitolul libertatea presei”.

Tocmai cand televiziunile, in criza de inspiratie si personal, se refugiasera in stiri cu ambuteiaje rutiere, iata ca a aparut subiectul salvator: scandalul „Remes-Muresan”.

Multi n-au ratat ocazia sa mai dea o data dovada loialitatii de partid si de stat, deturnand discret atentia publica dinspre tema propriu-zisa (doi ministri de dreapta suspectati ca negociau o mita substantiala, batand catre valoarea de 100.000 euro) catre o alta, reala si ea, dar cu totul secundara in context (statutul si deficientele TVR).

Asa ca s-a trecut la organizarea de anchete, audieri si alte evenimente mondene, in parlament si in interiorul breslei, care sa dea impresia de vigilenta si introspectie. Sigur, Remes si Muresan sunt niste sobolani nenorociti, dar, frati romani, alta e chestia serioasa care ne intereseaza pe noi aici.

Intre altele, CTP a fost chemat rapid ca sa dea, cu incruntarile si certitudinile sale fulgeratoare, interpretarea canonica a fenomenului: o coproductie artistica DNA-TVR. Ca uite filmul cum e montat; cum are titraj cu majuscule perverse la BaSESCU si COMISIE; ca daca ar fi fost pe bune, de ce nu l-a saltat procurorul pe Remes cu plicul in mana etc. Manipulare, clar.

Intre timp, capetele de acuzare au cazut pe rand: secventele au fost montate fara denaturari, dupa cum ne-a anuntat o saptamana mai tarziu chiar CTP; titrarea nu apartinea televiziunii, iar majusculele se pare ca sunt practica uzuala la inregistrari de felul asta; impricinatii nu puteau fi arestati, ca nu era un flagrant organizat, ci doar un prim filaj in dosar, procurorul avand nevoie si de alte probe despre licitatie pentru a demonstra legatura cauza-efect.

Ce a mai ramas pe tapet, dupa atente investigatii la Clubul Roman de Presa? Pai, a ramas ca „s-au comis unele greseli redactionale”, din care am retinut reprosul fabulos ca „TVR n-a facut precizarea ca imaginile nu ii apartineau”.

Acum, faceti-mi va rog un hatar si ridicati mana toti cei carora v-a trecut vreo clipa prin minte, vazand filmuletul Muresan-Remes, ca imaginile ar fi luate cu camera ascunsa chiar de un operator TVR. Cum, nimeni? Adica noua tuturor, milioane de telespectatori, ne-a fost absolut limpede ca sunt facute de niste organe de urmarire (procurori, SRI, ce-or fi fost), si doar membrilor CRP, nu?

Pai vedeti, de aia e nevoie de o organizatie ca acest Club, ca sa apere din cand in cand publicul de pericole imaginare, ignorandu-le pe cele reale. La drept vorbind, daca ar fi aparut intr-un colt de ecran precizarea „aceste imagini nu apartin TVR”, abia atunci mi-ar fi parut ceva suspect – sau o gluma extrem de deplasata – si sunt convins ca si vigilentilor de serviciu la fel.

Dupa aceste decizii mature n-am auzit retractari ale sentintelor initiale, de o naivitate cam stravezie, date in direct la ore mici. Dimpotriva, efectele lor au ramas: avem un posibil caz de coruptie cu prezumtie de nevinovatie; si, separat, un caz Culcer creat din nimic, pe baza prezumtiei de vinovatie, imbratisata cu satisfactie de majoritatea din parlament.

Rodica Culcer a fost demisa in sus de omul politic ce conduce TVR, fara motive si fara explicatii („fiindca poate”, cum zicea Chiuariu in primavara, cand cerea concedierea lui Tulus), ca sa se invete minte succesorii ei sa mai faca chestii din astea corecte, care servesc interesul public (citat din sentinta CRP si a Comisiei de etica).

Iar ei invata repede: noua sefa de la Stiri, dna Radulescu, intrebata fiind daca ea ar fi difuzat filmul, a raspuns ca nu stie, ca e un caz delicat si sa mai vedem s.a.m.d.

In loc de concluzie, trei secvente complet suprarealiste, plutind in deriva peste cazul „Remes-Muresan”, ca intr-un film de Bunuel. In prima, toata lumea discuta neajunsurile si esecurile TVR – reale, si care nu ma surprind, ca om cu inclinatii libertariene ce nu prea pune baza pe institutiile de stat – exact intr-un moment in care redactia Stiri a avut in fine un succes profesional.

Are aerul ca tocmai succesele vizibile duc la demiteri, nu absenta lor. Iar din partea breslei, in loc de front comun in sprijinul libertatii de exprimare, ca peste tot in lume, prima reactie la noi a fost o colegiala cautare de nod in papura.

In al doilea cadru il avem pe ministrul Orban cu o remarca biblica: pe Remes l-a vandut un Iuda. Butucanosul agro-ministru e distribuit astfel in rolul lui Iisus, victima inocenta si salvator al omenirii; si transpare dezaprobarea fata de asemenea acte imorale precum tradarea in interiorul gastilor politico-economice.

In ultima secventa, de final simfonic, cade precum un capac peste toata afacerea stirea ca Reporters sans Frontieres, organizatie perfect onorabila si de aceea vag antiamericana, plaseaza Romania sase locuri deasupra SUA la capitolul libertatea presei. Dupa o jumatate de secol de sfortari, iata ca visul de aur al lui Ceasca se indeplineste macar aici: i-am depasit pe americani.