Partidele romanesti pot influenta deciziile europene

Influenţa familiilor politice europene se face simţită nu doar in Parlament, ci şi in Comisia Europeană şi in Consiliul European. Care este ponderea principalelor grupuri politice după alegerile europene din iunie 2004? Partidul Popular European (creştin-democraţii) şi democraţii europeni se situează pe primul loc, cu 268 de mandate.

Ii urmează Partidul Socialiştilor Europeni, cu 200 de mandate, Partidul European al Liberalilor, Democraţilor şi Reformatorilor, cu 88 de mandate, şi alte grupuri mai mici, in primul rind cele de orientare ecologistă.

Deşi ideea extinderii UE şi cu Romania era acceptată in principiu de ciţiva ani, agenda extinderii era incă neprecizată la sfirşitul lui 1996. Abia Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, a decis inceperea negocierilor cu un nou grup de state, intre care Romania şi Bulgaria.

Ţinind cont de dificultăţile economice ale celor două ţări, decizia a fost una motivată in primul rind politic. Iar partidul romanesc care a avut rolul esenţial in această decizie a fost PNŢCD, prin Alexandru Herlea, care a reuşit să convingă Partidul Popular European să sprijine Romania.

Surprinzător faţă de situaţia de azi, cind Bulgariei i se cere să aştepte Romania, intre ianuarie 1997 şi 1999 Romania (prin PNŢCD şi influenţa acestuia in Partidul Popular European) a fost cea care a „remorcat“ Bulgaria, cel puţin in privinţa deciziei politice de incepere a negocierilor.

Sprijinul pe care familiile politice europene il dau partidelor membre a fost vizibil la noi pină in 2000, prin prezenţa lui Wim van Velzen in susţinerea PNŢCD, blamată de PDSR in perioada respectivă. Banalizată acum, după ce socialiştii europeni au venit in campanie să sprijine PSD, iar liberalii europeni – pe cei romani.

Familiile politice europene

Negocierile de aderare au un caracter tehnic şi nu politic, iar Comisia nu se amestecă in politica internă. Insă in anumite momente, pe căi mai mult sau mai puţin vizibile, unele decizii pot fi influenţate.

Cum a fost intenţia declarată a domnului Verheugen de a finaliza poziţiile comune ale Comisiei şi Romaniei inainte de alegerile din 28 noiembrie, chiar dacă termenul fixat cu aproape un an in urmă pentru inchiderea politică a negocierilor cu Romania este 17 decembrie.

Pe de altă parte, este greu de anticipat care ar fi fost cursul negocierilor de aderare după 2000, dacă PSD n-ar fi reuşit să fie acceptat de Partidul Socialiştilor Europeni, in urma fuziunii cu Partidul Social Democrat condus de dl Athanasiu, actualul vicepreşedinte PSD şi ministru al Educaţiei.

Pentru că Romania a avut şi are incă probleme mari in adoptarea şi implementarea acquis-ului. La sfirşitul iernii lui 2002, se putea simţi la Bruxelles voinţa ca Romania să acceadă in UE in 2007.

Cel mai rezervat, insistind asupra condiţiilor pe care Guvernul roman trebuie să le satisfacă pentru 2007, a fost atunci Grillo Pasquarelli, fostul negociator-şef al Comisiei cu Romania. Citeva luni mai tirziu, Pasquarelli a primit o altă insărcinare.

Potrivit unor surse de la Bruxelles, această schimbare nu a fost străină de familia socialiştilor europeni.