Puterea lui Putin și lunga tradiție a otrăvirii adversarilor politici în Rusia

​Fenomenul asasinatului, politic sau nu, reprezintă una dintre trăsăturile specifice spațiului post-sovietic unde frica de schimbare legitimează violența. Majoritatea politicienilor sau figurilor publice care și-au pierdut viața sau au suferit atentate au avut directă legătură cu opoziția politică, zonele strategice rusești și anchetele, respectiv acțiunile de atac public la adresa figurii prezidențiale.

Moscova este din nou sub presiunea mediatică internațională și a protestelor populare interne care contestă autoritatea lui Vladimir Putin. În weekendul ce tocmai a trecut, peste 3000 de protestatari au fost ridicați de către forțele de ordine pe tot teritoriul Rusiei.

Motivul a fost dat de arestarea pe 17 ianuarie a oponentului politic Alexei Navalnîi. Acțiunile de opoziție au fost organizate și susținute pe canalele de social-media de către Fundația Anticorupție, a cărui fondator este însuși Nalvnîi. Activiștii ONG-ului au declarat public existența unui plan de acțiune în cazul în care fondatorul ar fi fost arestat.

Pe 19 ianuarie, Fundația Anticorupție publică documentarul prin care imaginea lui Putin este pusă în legătură cu sistemul oligarhic și abuzul de autoritate, începând de la primele funcții politice până la realitatea politică de astăzi.

Rusia actuală reprezintă structura unei oligarhii, care acționează din umbră sub egida lui Putin, în rolul de actor internațional în conturarea unei lumi multipolare, astfel se justifică necesitatea intervenției în Siria și suportul pentru Bashar al-Assad, suport care a generat o investiție de 500 de milioane de USD în petrol, nevoia de a consolida o uniune EuroAsiatică ca rivală a Uniunii Europene.

Frica de opozanți sau confortul puterii?

Din punct de vedere politic rămâne de văzut dacă Navalnîi va strânge capital electoral și susținere internațională în eventualitatea candidaturii sale la președinție din 2024, asta doar în situația în care va reuși să fie achitat de cei aproximativ 14 de închisoare, așa cum își dorește Kremlinul.

În actualul context politic, dominat de criză economică și focusarea politicilor de stat pe combaterea pandemiei Covid-19, Putin a lansat un apel de modificare a Constituției prin referendum, la 1 iulie 2020, prin care a supus la vot posibilitatea de modificare și aplicare a legilor prin referendum și extinderea posibilității de a candida până în anul 2036, încă două mandate prezidențiale de șase ani.

Poziția lui Putin este însă instabilă, datorită prezenței lui Navalnîi. Pe 22 decembrie 2020 președintele Rusiei a semnat decretul prin care se acordă imunitate pe viață tuturor foștilor și actualilor președinți ai Rusiei, adică a singurilor doi rămași după căderea URSS, Dimitri Medvedev și președintele în funcție (Boris Yeltsin a murit în 2007).

Statutul președintelui rus a fost deseori combătut prin proteste care contestau al doilea mandat, ocuparea Abhaziei și Oseției de Sud, ambele în 2008, iar din 2011, când economia Rusiei a scăpat de sub control, Putin a lansat o politică dură împotriva acțiunilor de opoziție care acuzau despotismul.

„Toți cei responsabili de înaltă trădare vor da colțul”

Alexei Navalnîi împreună cu soția se întorc în Moscova de la Berlin. FOTO Kirill KUDRYAVTSEV/ AFP/ Profimedia

Sistemul de putere construit de Putin a mizat pe consolidarea fricii ca mecanism de conservare în rândul figurilor de autoritate. Imaginea liderului rus devine sinonimă cu statul, dispariția lui va duce, în final, la acapararea Rusiei de forțe inamice aflate sub controlul unei ideologii străine și pierderea definitivă a caracterului identitar rus.

Vocile care opun rezistență sunt supuse riscului de a-și pierde libertatea sau, în cele mai multe cazuri, viața. Fenomenul asasinatului, politic sau nu, reprezintă una dintre trăsăturile specifice spațiului post-sovietic unde frica de schimbare legitimează violența.

Majoritatea politicienilor sau figurilor publice care și-au pierdut viața sau au suferit atentate au avut directă legătură cu facțiunile separatiste, zonele strategice rusești și anchetele, respectiv acțiunile de atac public la adresa figurii prezidențiale.

Printre cele mai cunoscute cazuri de tentative recente de asasinat a fost Serghei Skripal, fost spion rus, acuzat de trădare și amenințat indirect în 2010 de către Putin prin formula: „toți cei responsabili de înaltă trădare, vor da colțul ”.

Declarația a survenit în contextul schimbului de spioni între SUA și Rusia, context în care spionul dublu Skripal și fiica sa au primit azil politic în Marea Britanie. Riscul reprezentat de fostul agent era dat de gradul înalt de acces la informațiile cu caracter secret, acestea putând fi folosite oricând împotriva sistemului oligarhic de putere, dar mai ales împotriva rețelei rusești de informatori la nivel global.

Agentul chimic folosit în martie 2018 este cunoscut drept Noviciok, o neurotoxină inventată de savantul sovietic Vladimir Uglev, în anul 1975, folosită ca un înlocuitor al otrăvirii cu ricină.

Avantajul Noviciok este dat de faptul că neurotoxina poate fi dozată de așa natură încât să genereze paralizie și leziuni permanente cerebrale, menținând victima totuși în viața sau poate genera asfixierea la câteva ore. Skripal și fiica sa Iulia, și ea afectată, au supraviețuit datorită faptului că agentul toxic a fost distribuit într-un spațiu exterior în formă lichidă, iar vremea specifică Marii Britanii a diminuat din potențialul letal. În prezent Skripal este pus sub protecție și se presupune că ar locui în Noua Zeelandă împreună cu Iulia.

Alexei Navalnîi însuși a fost o victimă care a supraviețuit aceleiași toxine, intrând în comă profundă pe 20 august 2020. Fundația Anticorupție a reușit să contacteze un agent de informații FSB care a admis întregul de proces de pregătire al expunerii la Noviciok.

Presupusul agent Konstantin Kudryavtsev a fost intervievat chiar de Navalnîi în cursul lunii decembrie 2020, acesta din urmă s-a dat drept un aghiotant al Secretarului Consiliului de Stat, Nicolai Pratrushev, pentru a obține o mărturie prin care agentul recunoștea existența operațiunii și a procedeelor prin care victima a fost supusă neurotoxinei în Tomsk. Întregul dialog nu a fost recunoscut la nivel oficial de nici un reprezentant FSB sau de un oficial de la Kremlin.

Un alt caz de atentat cu Noviciok eșuat a fost cel al omului de afaceri bulgar Emilian Gebrev care, în aprilie 2015, prezenta simptome similare victimelor neurotoxinei. Potențialele motive din spatele atacului împotriva magnatului bulgar țin de implicarea în comerțul cu arme în zonele fierbinți: Georgia, Ucraina și Siria].

Activitățile lui Gebrev au fost simultane cu intervențiile militare rusești, însă fără a le susține logistic direct sau indirect.

O altă modalitate de otrăvire a fost folosită în cazul Alexander Litvinenko prin utilizare de poloniu 210. Se presupune că fostul agent FSB, cunoscut pentru atacurile publice împotriva lui Putin începând cu intervenția Rusiei în Cecenia, a fost expus la agentul toxic într-un restaurant din hotelul londonez Millenium, în noiembrie 2006.

Folosirea poloniului a ținut, în cazul acesta, de o formă de declarație politică, fiindcă victima a fost expusă radiații de tip nuclear, prezentând efectele secundare specifice prin distrugerea celulelor. Litvinenko a recunoscut public, de pe patul de spital, că Putin se afla în spatele asasinatului politic.

Motivul care l-ar fi determinat pe liderul de la Kremlin să acționeze în această direcție a fost continua campanie a lui Litvinenko de a dezvălui implicarea de tip mafiot a statului rus în gestionarea zonelor de interes strategic. FSB și Putin aveau în comun față de fostul agent un sentiment de trădare națională prin dezvăluirea operațiunilor strict secrete.

În anul 2006, Putin a lansat o serie de politici cunoscute sub numele de Legi Antiteroriste, care ofereau putere directă și extrajudiciară liderului rus de a întreprinde acțiuni împotriva persoanelor considerate un risc național, indiferent de teritoriul în care aceste se aflau.

Reacția statului rus nu s-a lăsat așteptată, astfel că odată cu moartea lui Litvinenko, Serghei Abeltsev, membru al Dumei de stat, declara pe 24 noiembrie, la o zi după moartea fostului agent, că moartea lui va servi ca un exemplu pentru toți trădătorii indiferent de culoare sau locul în care se află.

Toxine neidentificate

Încă neelucidat a rămas cazul lui Yuri Shchekochikhin, care în iulie 2003 moare în urma unei boli rare, cazul în sine și informațiile aferente acestuia fiind clasificate.

Poziția lui Shchekochikhin a fost una privilegiată, fiind jurnalist de investigații și membru în Duma de stat. Majoritatea anchetelor făceau referire la intervenția FSB-ului în politică și gestionare de tip terorist a cazurilor opozanților politici, totul bazându-se pe criteriului violenței legitime a statului.

În aceeași situație s-a aflat și Pyotr Verzilov, jurnalist rus cunoscut pentru anchetele curajoase și investigațiile economice îndreptate împotriva oligarhilor, dar și un susținător al grupului Pussy Riot. În septembrie 2018, acesta este spitalizat, fiind paralizat, cu vederea și auzul puternic afectate.

Un alt caz suspect este cel al consilierului politic Vladimir Kara-Murza, recunoscut pentru pozițiile vehemente anti-Putin și influența pe care o deține în Congresul american. Kara-Murza a suferit două tentative de asasinat în 2015, respectiv în 2017, ambele petrecute în timpul vizitelor de lucru în Moscova.

Analizele ulterioare au dovedit existența unei neurotoxine, însă nu s-a putut identifica în clar agentul toxic fiindcă opozantul a fost spitalizat pe teritoriul Rusiei, iar documentele au fost clasificate, în ciuda cererilor legale de oferire a informațiilor în anchetă depuse de către SUA.

În 2006, Serghei Mokhov este spitalizat de urgență după ce a fost atacat de o persoană necunoscută, care a pătruns prin efracție în casă, în urma altercației fiind injectat cu o substanță misterioasă.

Din fericire, viața nu i-a fost pusă în pericol fiindcă el nu ar fi fost ținta directă a atacului, ci a fost vorba doar de un mesaj adresat de fapt soției lui Lyobov Sobol. Aceasta este unul dintre liderii politici care îl susține în mod constant pe Alexei Navalnîi, fiind parte din Fundația Anticorupție.

2024: Putin sau nimic?

Protest în sprijinul lui Navalnîi, Moscova, 23 ianuarie 2021. FOTO: TASS via Profimedia

Controlul prin campaniile media este întărit și de consolidarea fricii ca mecanism de conservare în rândul figurilor de autoritate, așa cum este cazul lui Putin. Imaginea liderului rus devine sinonimă cu statul, iar dispariția acestuia va duce, în definitiv, la acapararea Rusiei de forțe inamice aflate sub controlul unei ideologii străine și pierderea definitivă a caracterului identitar rus.

Vocile care opun rezistență sunt reduse la tăcere, însă indiferent dacă Putin a reușit să obțină întoarcerea mandatului prezidențial în favoarea sa, actualul context dat de eșuarea campaniei de vaccinare și emergența campaniilor populare anti-Putin determină șubrezirea autorității prezidențiale.

De-a lungul multiplelor sale mandate, Putin a reușit să scape de oprobiul public, însă întrebarea care se pune este dacă va reuși să recâștige alegerile din 2024. Mai ales în contextul unei crize economice care se preconizează a fi una dintre cele mai agresive din istoria recentă.