INTERVIU Vlad Mixich: Cel puțin 54 dintre medicamentele pentru care se suspendă exportul paralel nu au fost exportate paralel. Ordinul Ministerului Sănătății e scris foarte prost și nu va rezolva toate crizele de medicamente
Cel puțin 54 de medicamente de pe lista de 172 de citostatice și imunosupresoare pentru care Ministerul Sănătății intenționează să suspende timp de 6 luni exportul paralel nu au fost exportate paralel, iar cauzele pentru care ele nu se găsesc în România ar putea fi cu totul altele, afirmă, într-un interviu pentru HotNews.ro, Vlad Mixich, expert în politici de sănătate, fost vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și membru în conducerea Alianței Europene de Sănătate Publică. Vlad Mixich a ajuns la această concluzie după ce a analizat doar 100 dintre medicamentele de pe listă (în total pe listă sunt 172 de medicamente), însă numărul celor care nu lipsesc din cauza exportului paralel, ci din alte cauze, ar putea fi mai mare. Vlad Mixich atrage atenția că proiectul de Ordin al Ministerului Sănătății, publicat vinerea trecută în dezbatere publică, „e foarte prost și nu va rezolva toate crizele de medicamente”.
Ministerul Sănătății a decis să suspende temporar – pentru 6 luni – exportul paralel de citostatice și imunosupresoare vitale pentru pacienții bolnavi de cancer sau care au suferit un transplant și care sunt insuficiente pe piața din România, a anunțat vinerea trecută ministrul Sorina Pintea. În total, 125 de citostatice și 47 de imunosupresoare nu vor mai putea fi distribuite în afara României pentru o perioadă de 6 luni, prevede un proiect de Ordin al Ministerului Sănătății publicat vinerea trecută în dezbatere publică. Motivul pentru care Ministerul Sănătății a luat această măsură este că unele firme retrag medicamentele de pe piața românească, unde acestea sunt mai ieftine, și preferă să le vândă în alte țări, pentru un preț mai bun. Sorina Pintea a precizat că măsura a fost recomandată de Agenția Națională a Medicamentului și că „vom respecta toți pașii, vom notifica Comisia Europeană și vom argumenta”. Potrivit ministrului Sănătății, 12 citostatice esențiale sunt de negăsit în acest moment pe piața din România, pentru 48 de citostatice există risc mare de discontinuitate (să dispară de pe piață) în următoarele două luni, iar pentru 65 de citostatice în următoarele 3 luni.
„Am analizat 100 din medicamentele de pe lista respectivă și 54 nu au fost nici măcar o singură dată exportate paralel din martie 2017 până în prezent. Cum se justifică atunci interzicerea exportării lor? Pe baza a ce? Fie Agenția Națională a Medicamentului, cea care înțeleg că a recomandat lista, ascunde ilegal date și nu ne spune că de fapt și acele 54 de medicamente au fost scoase din țară în ultimii trei ani. Fie este vorba de incompetență crasă pentru că interzicerea fără motive, fără date, a exportării acestor medicamente expune statul român la procese declanșate de distribuitori. Sunt procese care, dacă vor fi câștigate, vor crea o bază legală până la urmă în favoarea acestor comercianți imorali”, subliniază Vlad Mixich, fost vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului.
În ceea ce privește soluția pentru rezolvarea crizelor de medicamente mereu prezente în ultimii ani în România, Vlad Mixich spune că „e nevoie de un set întreg de măsuri care diferă de la medicament la medicament. Dacă pentru medicamente care sunt masiv exportate paralel, de exemplu Dasatinib sau Vinorelbin, interdicția poate rezolva crizele repetate, pentru cele care nu sunt deloc exportate paralel e nevoie de alte măsuri”.
În vara anului 2018, Vlad Mixich și echipa sa de la Observatorul Român de Sănătate, alături de Asociația Dăruiește Viață, au realizat „o analiză foarte amănunțită a situației, inclusiv soluțiile tehnice necesare. Am avut în urmă cu mai bine de un an o întâlnire cu ministrul Sănătății, doamna Sorina Pintea, întâlnire în care i-am prezentat pe larg datele și soluțiile propuse și dumneaei ne-a promis că într-o lună va purcede la rezolvarea situației. Asta se întâmpla în vara lui 2018. În realitate, de atunci până la publicarea acestui ordin nu s-a făcut nimic. Nimic! Și asta e o problemă pentru că în 2018 și 2019 au fost scoase din România mii și mii de cutii de medicamente destinate bolnavilor români de cancer. Nu știu dacă ministrul Sănătății a știut asta, dar președintele Agenției Naționale a Medicamentului sigur a știut pentru că datele respective ajung la el. Și întrebarea firească este: dacă în ultimii doi ani, lună de lună, mii de cutii de medicamente pentru bolnavii de cancer au ieșit din România, de ce autoritățile se decid să ia măsuri abia acum, atât de târziu? De ce autoritățile nu au făcut nimic 2 ani, timp în care distribuitorii paraleli au făcut profituri grase și pacienții români cu cancer au găsit cu greu medicamente esențiale pentru viața lor? Și din păcate chiar și măsurile propuse tardiv sunt incomplete și vor rezolva doar o parte a crizelor de medicamente.”
„Legat de incompetență”, Vlad Mixich amintește faptul că Agenția Națională a Medicamentului, „cea mai importantă instituție din domeniul farmaceutic”, este condusă, de la începutul acestui an, de Marius Daniel Șișu, care „nu a reușit să intre la Facultatea de Farmacie. Vă dați seama? E ca și cum am pune pilot al celui mai mare avion de pasageri din lume un om care a picat examenul de piloți de avion și care a mai pilotat doar avioane de jucărie. De fapt nu noi l-am pus, l-a pus doamna Pintea, în calitatea sa de ministru al Sănătății. Sau poate că i-a fost impus, cine știe? Poate că domnul respectiv are inimă bună, poate că are ochi frumoși, dar nu de asta e nevoie acolo.”
Să începem prin a explica ce este exportul paralel de medicamente – este un mecanism legal, dar imoral, așa cum ai mai spus tu.
Exportul paralel de medicamente este modalitatea prin care unii distribuitori de medicamente profită cu cinism de legislația europeană producând mult rău pacienților și medicilor. Cum se petrec lucrurile: o companie multinațională producătoare de medicamente trimite în România un număr prestabilit de cutii din medicamentul X. Numărul respectiv este calculat în funcție de anumite variabile specifice de la țară la țară. Cutiile din medicamentul X sunt cumpărate de un distribuitor român la prețul stabilit de guvernul României, care este obligatoriu cel mai mic preț din Uniunea Europeană. Dar în loc ca distribuitorul să trimită toate cutiile cu medicamentul X doar la spitale românești și pacienți din România, el revinde o parte din cutii în Germania sau în Olanda, acolo unde prețul acelei cutii este dublu sau chiar de 4 ori mai mare. Diferența intră direct în buzunarul distribuitorului pentru că nu trebuie să plătească taxe, doar să transporte cutiile în țara cu prețul mai mare decât în România. Cum medicamentele nu sunt ca pufuleții și, atunci când rămâi fără, cantitatea produsă nu poate fi suplimentată peste noapte, pacienții români rămân fără medicamente și medicii nu mai au ce să le prescrie. În ultimii ani, în România, s-a întâmplat ca pentru anumite medicamente o proporție semnificativă din necesarul național să fie exportată paralel: adică medicamente destinate pacienților români au fost trimise în afara țării. Când vorbim de boli precum cancerul, asta echivalează cu o crimă împotriva pacienților și principala cauză este lăcomia acelor distribuitori care exportează paralel medicamente.
Potrivit ministrului Sănătății, măsura suspendării pentru 6 luni a exportului paralel a fost recomandată de Agenția Națională a Medicamentului. Cum se văd proiectul de Ordin și lista celor 172 de medicamente? Pe listă figurează într-adevăr medicamente care lipsesc constant din țară, dar cauza este doar exportul paralel sau mai sunt și alte motive?
Am citit cu atenție ordinul și am fost neplăcut surprins pentru că e foarte prost și nu va rezolva toate crizele de medicamente. Am analizat 100 din medicamentele de pe lista respectivă și 54 nu au fost nici măcar o singură dată exportate paralel din martie 2017 până în prezent. Cum se justifică atunci interzicerea exportării lor? Pe baza a ce? Fie Agenția Națională a Medicamentului, cea care înțeleg că a recomandat lista, ascunde ilegal date și nu ne spune că de fapt și acele 54 de medicamente au fost scoase din țară în ultimii trei ani. Fie este vorba de incompetență crasă pentru că interzicerea fără motive, fără date, a exportării acestor medicamente expune statul român la procese declanșate de distribuitori. Sunt procese care, dacă vor fi câștigate, vor crea o bază legală până la urmă în favoarea acestor comercianți imorali. Și ei ar putea cere statului bani grei ca despăgubire, bani care până la urmă sunt tot ai noștri, din taxele noastre. Tind să cred că este vorba de varianta a doua, pentru că atât de multă incompetență la vârful Agenției Naționale a Medicamentului nu s-a adunat niciodată în istoria acestei instituții, o instituție altfel foarte importantă în Sănătate.
Legat de incompetență… De exemplu, domnul Marius Șișu care conduce Agenția Națională a Medicamentului, cea mai importantă instituție din domeniul farmaceutic, nu a reușit să intre la Facultatea de Farmacie. Vă dați seama? E ca și cum am pune pilot al celui mai mare avion de pasageri din lume un om care a picat examenul de piloți de avion și care a mai pilotat doar avioane de jucărie. De fapt nu noi l-am pus, l-a pus doamna Pintea, în calitatea sa de ministru al Sănătății. Sau poate că i-a fost impus, cine știe? Poate că domnul respectiv are inimă bună, poate că are ochi frumoși, dar nu de asta e nevoie acolo. Omul nu are studii de niciun fel în domeniul medical sau farmaceutic, nu are lucrări de specialitate publicate în domeniu, nu are experiență în instituții sau companii importante, nu a lucrat internațional, nici măcar nu vorbește bine vreo limbă străină, atribut necesar în acest domeniu. Iar dacă te uiți comparativ la CV-urile celorlalți șefi de instituții similare din Europa… păi când văd CV-ul președintelui român al ANM, mi se face mie rușine de rușinea lui. Mai rău, când jurnaliștii i-au dezvăluit subțirimea profesională, domnul Șișu i-a dat în judecată spunând că el nu a picat admiterea la Farmacie în 2018. Așa e, doar că a picat-o în 2012, după care în următorul an a intrat pe locurile destinate studenților străini dar nu a binevoit să treacă pe la cursuri așa că l-au dat afară. Patru ani mai târziu, omul conduce cea mai importantă instituție din domeniul respectiv. Nici nu știi dacă să râzi sau să plângi…
Încă ceva. Recent a fost aprobată legea de reorganizare a ANM-ului, după o amânare de trei ani. A fost aprobată o formă destul de apropiată de cea propusă în 2016 și lucrată, în bună măsură, de echipa fostului președinte al ANM, Nicolae Fotin. În noua lege se prevede, corect, ca funcția de președinte al ANM să fie ocupată în urma unui concurs. Repede, repede, după o amânare de trei ani, zilele trecute s-a publicat și metodologia de concurs. Îmi pare o grabă suspectă și mă tem ca nu cumva să se pregătească fraudarea acestui concurs repede, repede, înainte de căderea guvernului Dăncilă. Sper ca temerea mea să nu fie justificată, dar având în vedere antecedentele…
Există riscul unor sancțiuni din partea Comisiei Europene, având în vedere faptul că exportul paralel nu este propriu-zis ilegal? Dacă da, cum pot fi ele evitate?
Da, există. Conform legislației europene, exporturile paralele de medicamente pot fi interzise doar dacă măsura este justificată, rezonabilă și proporțională. Cu alte cuvinte, interdicția e legală doar dacă statul țării respective poate demonstra cu date că medicamentul respectiv a fost exportat paralel în cantități care periclitează dreptul pacienților la tratament. Mă întreb cum va face guvernul României această demonstrație pentru cele 54 de medicamente care nu au fost niciodată exportate în ultimii trei ani? În trecut s-a întâmplat ca diferite țări să fie penalizate de Comisie pentru așa ceva, Grecia fiind un exemplu. O procedură de infringement pe același subiect a mai fost deschisă împotriva României, Poloniei și Slovaciei, dar ea s-a terminat fericit pentru noi anul trecut.
Infringementul poate fi evitat doar eliminând de pe lista interdicției medicamentele care nu au fost niciodată exportate paralel. De exemplu medicamente care sunt ieftine prin cam toate țările, cum ar fi Vinblastinul sau Bleomicina. Când ele dispar din România, nu dispar din cauză că sunt exportate paralel, ci din alte motive care țin fie de politicile guvernului, fie de interesele comerciale ale producătorilor. Sau putem spera ca, din nou, Comisia Europeană să închidă indulgent un ochi la incompetența celor care au compus această listă.
Problema crizei medicamentelor, prezentă de ani de zile în România, se poate rezolva cu o singură măsură, mai ales că vorbim despre o măsură temporară, pentru 6 luni? Ce alte măsuri mai sunt necesare?
Nu, sigur că nu. E nevoie de un set întreg de măsuri care diferă de la medicament la medicament. Dacă pentru medicamente care sunt masiv exportate paralel, de exemplu Dasatinib sau Vinorelbin, interdicția poate rezolva crizele repetate, pentru cele care nu sunt deloc exportate paralel e nevoie de alte măsuri. Am publicat în 2018 alături de echipa Observatorului Român de Sănătate și de Asociația Dăruiește Viață, o analiză foarte amănunțită a situației, inclusiv soluțiile tehnice necesare. Am avut în urmă cu mai bine de un an o întâlnire cu ministrul Sănătății, doamna Sorina Pintea, întâlnire în care i-am prezentat pe larg datele și soluțiile propuse și dumneaei ne-a promis că într-o lună va purcede la rezolvarea situației. Asta se întâmpla în vara lui 2018. În realitate, de atunci până la publicarea acestui ordin nu s-a făcut nimic. Nimic! Și asta e o problemă pentru că în 2018 și 2019 au fost scoase din România mii și mii de cutii de medicamente destinate bolnavilor români de cancer. Nu știu dacă ministrul Sănătății a știut asta, dar președintele Agenției Naționale a Medicamentului sigur a știut pentru că datele respective ajung la el. Și întrebarea firească este: dacă în ultimii doi ani, lună de lună, mii de cutii de medicamente pentru bolnavii de cancer au ieșit din România, de ce autoritățile se decid să ia măsuri abia acum, atât de târziu? De ce autoritățile nu au făcut nimic 2 ani, timp în care distribuitorii paraleli au făcut profituri grase și pacienții români cu cancer au găsit cu greu medicamente esențiale pentru viața lor? Și din păcate chiar și măsurile propuse tardiv sunt incomplete și vor rezolva doar o parte a crizelor de medicamente.
- Vlad Mixich – expert în politici de sănătate, fost vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și șeful unui ONG care nu acceptă finanțări din partea industriei farma
Vlad Mixich este expert în politici de sănătate și membru în conducerea Alianței Europene de Sănătate Publică. Este fost jurnalist HotNews.ro și fost vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Vlad Mixich este și președintele Observatorului Român de Sănătate, ONG care își propune să contribuie la îmbunătățirea sistemului de sănătate din România prin desfăşurarea de studii de cercetare privind performanța politicilor si a serviciilor de sănătate. Vlad Mixich și ONG-ul pe care îl conduce nu au acceptat niciodată și nu acceptă finanțări din partea industriei farma.
În ultimii ani, Vlad Mixich a lucrat în mai multe țări europene ca expert al Comisiei Europene și în proiecte ale Băncii Mondiale, fiind activ în consolidarea și reforma sistemelor de sănătate. Absolvent al Facultății de Medicină din Timișoara, Vlad Mixich deține și un masterat în politici internaționale de sănătate de la London School of Economics and Political Science. În ultimul an, a predat și derulat activități de cercetare la Școala de Sănătate Publică a Universității Emory din Statele Unite, unde a colaborat cu Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC).
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro