VIDEO Bobby Paunescu: Noi nu suntem pusi aici sa facem filme de propaganda. Povestea Francescai s-a nascut odata cu criza emigrantilor romani din 2007

Bobby Paunescu si Monica Barladeanu vorbesc intr-un interviu acordat HotNews.ro despre povestea filmului Francesca, cum a fost realizat si care au fost reactiile lor fata de pozitiile luate de senatoarea italiana Alessandra Mussolini. „Filmul este o culegere de experiente personale atat lucruri care mi s-au intamplat mie, cat si prietenilor mei din copilarie, scoala, liceu, vecini. Am intalnit foarte multi emigranti romani in Italia care m-au inspirat si care mi-au dat impresia de demnitate, desi conditiile erau mai vitrege”, spune regizorul filmului, Bobby Paunescu.

Cele mai dificile momente din timpul filmarilor

Care au fost reactiile lor vizavi de declaratiile senatoarei Alessandra Mussolini

Povestea filmului Francesca spusa de Bobby Paunescu

„Am copilarit in Italia si o consider a doua casa. Datorez foarte mult tarii respective. Criza emigrantilor romani din Italia din 2007 a avut un efect foarte puternic asupra mea. Am incercat sa facem ceva, sa produc ceva, un film pe tema asta. Era imposibil ca sa gasesc pe cineva care sa scrie si sa regizeze pe tema asta. Am incercat cateva luni sa gasesc pe cineva care sa scrie, e o poveste destul de personala si e greu ca un autor sa vina si sa-ti ia povestea s-o duca mai departe. Sau cel putin a fost greu atunci.

Mi-am dat seama ca singurul mod in care povestea mea putea sa se transforme intr-un film era daca ma apucam eu s-o scriu si s-o regizez. Nu prea aveam experienta de scris, mai scrisesem doar un scurt-metraj, pe care l-am si regizat.

Au fost vreo 6 luni de research pe subiectul respectiv, asa am ajuns si la numele Francesca. El vine de la numele Francesca Cabrini, sfanta emigrantilor, care a trait la sfarsitul anilor 1800, si a avut o poveste absolut extraordinara. Lua bani de la biserici din Italia si se ducea in America de Nord si de Sud si construia biserici, spitale, gradinite pentru emigrantii italieni de acolo. M-a impresionat tare povestea. Francesca Cabrini a murit pe 22 decembrie 1917 si mi s-a parut special ca sfanta emigrantilor a murit in ziua in care romanii si-au redobandit dreptul de a emigra mai mult sau mai putin legal.

Am inceput sa aprofundez subiectul luni de zile ma gandeam cui sa-i spun sa-l scrie, pentru ca n-aveam pretentii de scenarist, nici acum n-am.

M-am mobilizat, am luat povestea care era pe carnetele, am dus-o la Los Angeles, m-am asezat in fata unui computer, stiam sa lucrez pe final draft din cursurile pe care le-am facut la School of Cinema and Arts. Incepusem sa scriu din avion, cam o pagina si jumatate. Am ajuns la hotel si in ziua respectiva am scris vreo 40 si ceva de pagini, sigur, am taiat din ele vreo 30 la sfarsitul zilei, dar am scris c-o viteza incredibila. Eu aveam mici asteptari de la povestea cu scenariul. Am zis ca-l termin, i-l dau lui Cristi Puiu sa-l citeasca, si daca spune ca e foarte prost il ard, daca zice ca e doar prost, il pun undeva intr-un sertar si-l mai citesc o data.

Prima care a citit scenariul a fost producatoarea Anca Puiu, sotia lui Cristi, ea i l-a dat lui Cristi, m-am intalnit cu el dupa vreo 2 saptamani si mi-a spus ca i se pare interesant, curge povestea. Nu ma asteptam si reactia lui a dus povestea mai departe. Cristi i l-a trimis profesorului si regizorului Andrei Ujica, care m-a sunat si mi-a spus ca e un scenariu bun pentru un debut.

La ora respectiva totul era impotriva, oricine auzea spunea „ce ma, asta face film, si regizeaza si l-a si scris? Si cine joaca? Iubita lui din reviste?”

Am trecut la a doua faza, sa-l facem si toata lumea spunea ca e prea repede: cum ai terminat scenariul la sfarsitul lui mai si vrei sa te apuci de filmari in iulie? Am ajuns in situatia in care vroiam neaparat sa spun povestea asta si am ajuns in prima zi de filmare.

A fost o experienta foarte intensa, nu reuseam sa dorm, ajungeam si ma intrebam ce trebuie sa modific din scenariu pentru a doua zi. Erau si foarte multe semne de intrebare, eram la o prima experienta de acest fel. Am avut noroc de oameni extraordinari care au fost foarte aproape de proiect: actorii, producatorii.”