„Buturuga” din Cișmigiu, cârciuma pitorească din centrul Bucureștiului, locul unde vechii servitori maimuțăreau ifosele stăpânilor

Când a apărut în Parcul Cișmigiu, cârciuma Buturuga a fost considerată o grozăvie kictchioasă.

Mulți se declarau oripilați de această „grosolană imitație” a unui trunchi de copac, făcut din beton. Pentru că era – și este încă – la propriu o buturugă mare, doar că din beton, ceva ce pare de la distanță rămășița unui copac e puțin cam de-o seamă cu Bucureștiul.

Dar înfățișarea „inadmisibilă” n-a ținut clienții la distanță. În timp, a devenit una dintre cele mai vestite și frecventate cârciumi din centrul orașului, grație locației și prețurilor accesibile. Se spune că pe la „Buturuga” a trecut cam tot Bucureștiul măcar la o bere.

Povestea de la „Buturuga” pornește la începutul secolului XX, fiind „opera” lui C. Dumitrescu-Țăranu, cârciumar și tată al cunoscutului N.D Țăranu, co-fondator al revistei „Furnica”, înființată în anul 1904. Înainte să deschidă „Buturuga”, Dumitrescu-Țăranu mai deținuse o altă cârciumă, care se afla la mică distanță de Hanul Galben și de Mahalaua Dracului și care era printre cele mai apreciate din oraș.

Citește, pe B365.ro, cine venea la „Buturuga” la bere, spriț și alune și poveștile savuroase cu clienții nelipsiți: „high-life-ul servitorimii”.