„Să ieșim din paradigma asta de tehnoșovinism.” Interviu cu Raluca Negulescu-Balaci, director executiv al fundației UiPath

Tehnologia poate să aibă un impact foarte mare în educație dacă este folosită cu sens, spune Raluca Negulescu-Balaci, director executiv al UiPath Foundation. O analiză făcută de OECD, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, arată impactul numărului de ore petrecute de copii pe diverse device-uri. Dacă timpul petrecut este în scop educațional, până la 5 ore pe zi, are un impact pozitiv asupra performanței educaționale. Deci utilizarea tehnologiei în școală nu e greșită. Însă dacă copilul petrece mai mult de o oră pe altceva decât conținut educațional, de pildă făcând scrolling fără sens, acest fapt generează o scădere a performanței școlare.

Tehnologia poate să deraieze foarte mult atenția copiilor, capacitatea lor de a se concentra, învățarea. Învățarea e un proces foarte emoțional, deci contează foarte mult pe cine ai în față. Profesorul întotdeauna, indiferent de cât de mult o să evolueze tehnologia, are un rol foarte important. Trecem printr-o tranziție în care profesorul devine un facilitator de conținut și un facilitator de proces educațional și mai puțin o persoană care face un transfer de informație, ceea ce din păcate se întâmpla până acum. Cred că tehnologia poate să aducă foarte mult, mai spune, în interviul Contributors.ro, Raluca Negulescu-Balaci.

Notă: „Tehnoșovinism” este un termen inventat de jurnalista Meredith Broussard pentru a descrie felul de a gândi tehnologiile digitale ca fiind soluția unei game largi de probleme sociale. Tehnoșovinismul înseamnă un optimism orb cu privire la puterea de transformare a tehnologiilor digitale și lipsa de preocuparea pentru impactul lor.

Contributors.ro: De ce a ales fundația UiPath acest scop al sprijinirii copiilor care vin din medii defavorizate? Aș vrea să-mi descrieți puțin filozofia fundației.

Raluca Negulescu-Balaci: UiPath Foundation este organizația înființată de compania UiPath, care se ocupă de automatizare și inteligența artificială. Este o organizație non-profit, înființată în ianuarie 2019 și a pornit de la dorința fondatorilor UiPath de a susține copiii din comunități vulnerabile din România, astfel încât ei să aibă acces la oportunități educaționale de calitate.

Cred că e important să ne uităm pe date. România, deși e membră a Uniunii Europene de atât de multă vreme, în continuare este țara cu procentul cel mai mare de copii cu risc de sărăcie din Uniunea Europeană. A scăzut procentul cu 2% din 2022 în 2023. Însă cele mai recente date de la Eurostat arată că 39% din copiii din România sunt în risc de sărăcie. Iar riscul de sărăcie presupune și un acces limitat la oportunități educaționale.

După cum vedem în toate rapoartele legate de educație, avem o mare provocare legată de abandonul timpuriu al școlii la nivel de sistem educațional. Din păcate, starea de vulnerabilitate socială accelerează acest fenomen și atunci fundația a apărut din această dorință de a aduce oportunități educaționale acolo unde, din păcate, calitatea proceselor educaționale este foarte redusă. Există un studiu foarte interesant care spune că există o corelație foarte puternică între nivelul de sărăcie dintr-o comunitate și nivelul educației. Deci, cu cât o comunitate e mai săracă cu atât educația e la un nivel mai redus. Din start acești copii au mai puține oportunități să depășească contextul în care s-au născut. Și vedem asta, din păcate, foarte mult în mediul rural, dar și mediul urban, pentru că această realitate legată de sărăcie, din păcate, e distribuită în întreaga țară.

Contributors.ro: Fiind  fundația unei companii de tehnologie, ați ales sau cumva era în firea lucrurilor să interveniți în societate prin anume mijloace, adică să folosiți tehnologia pentru a rezolva probleme…

Raluca Negulescu-Balaci: Cred că e foarte tentant atunci când ne gândim la educație să credem că tehnologia este soluția perfectă, și din punctul nostru de vedere evident că aduce foarte multe oportunități, dar nu este un panaceu. Și atunci vreau să ieșim puțin din paradigma asta de tehnoșovinism[1], conform căreia tehnologia aduce o soluție la orice problemă socială și să ne uităm la problema în sine și la felul în care tehnologia poate să susțină un efort pe termen lung de a transforma realitatea din teren. Noi folosim într-adevăr tehnologia și oferim oportunități educaționale facilitate de tehnologie. În acest mod ajungem în comunități foarte izolate, rurale, din 20 de județe, din România. Vorbesc de toată Moldova, tot sudul României, București și Cluj. Și am ales aceste zone tocmai pentru că ne-am uitat pe indicatorii social-economici și acolo sunt cele mai mari provocări. București și Cluj, pentru că avem birouri acolo și avem și o prezență fizică.

Însă cred că dincolo de tehnologie, cea mai importantă resursă a noastră e această comunitate globală de voluntari pe care o avem alături de noi încă din 2019 și care a dedicat peste 20.000 de ore pentru programele noastre educaționale. Acest lucru face realmente diferența în efortul nostru de a le oferi copiilor o platformă pentru a depăși dificultățile cu care se confruntă. Noi lucrăm pe mai multe dimensiuni, inclusiv pe dezvoltare de competență digitală pentru copii. Încercăm să construim un pod, zic eu, de cunoaștere pe zona de inteligență artificială, pentru că e un mare decalaj acolo. Aceasta este însă o componentă într-o intervenție mult, mult mai complexă.

Contributors.ro: Tehnologia nu înseamnă imediat o învățare mai bună. Dacă ai o tabletă mai performantă, dacă ai un laptop mai performant, nu înseamnă că ești mai bun la geografie. Dar există un decalaj în ceea ce privește anume competențele digitale ale copiilor din mediile defavorizate, și e vorba aici de o adaptare în tot decursul vieții, adică ei pleacă cu un fel de handicap, să spunem, față de cei care au acces facil la tehnologie.

Raluca Negulescu-Balaci: Da, e un decalaj care nu apare doar la competențe digitale, ci la tot procesul educațional din păcate. Vestea bună e însă că acest decalaj se poate recupera. Noi am lansat acum doi ani un raport privind starea națiunii pe competențe digitale în România, alături partenerii noștri de la Brio și atunci am constatat că într-adevăr, decalajul pe competențe digitale este unul semnificativ la nivelul copiilor din România. Este un studiu care nu s-a mai făcut pe această categorie de vârstă. Însă pe măsură ce ei cresc și ajung în zona de de liceu, nivelul de competențe e mai ridicat, ceea ce și arată că acolo unde sistemul oferă mai multe oportunități de învățare se poate recupera decalajul.

Am creat primul instrument standardizat de evaluare a competențelor digitale pentru copii de la șapte la 18 ani, un instrument care nu există în altă parte în lume și care poate fi accesat în mod gratuit. Noi îl folosim pentru copiii din programele noastre pentru a evalua nivelul de la care pornim în competențe digitale și progresul pe care îl fac. Dar, orice profesor, orice copil, orice părinte în această țară poate să folosească acest instrument, accesibil online, gratuit.

Contributors.ro: Și cam câți voluntari aveți și ce fac voluntarii când vin?

Raluca Negulescu-Balaci: Istoric, din 2019 până în prezent am avut alături de noi peste 500 de voluntari la nivel global, nu doar din România, ci și din alte părți ale lumii, pentru că compania UiPath este în peste 35 de țări. Acum ne pregătim pentru tabăra anuală pe care o organizăm pentru copiii din programul Salt către Viitor – copii de gimnaziu, din comunități vulnerabile –  avem 50 de voluntari care vor participa pe durata lunii august la această tabără și vor superviza copiii și vor fi alături de noi în acest proces. Însă voluntarii pot avea roluri foarte diferite, de pildă ei ne ajută să implementăm soluții tehnice pentru procesele noastre administrative, ca să putem să petrecem mai mult timp pe construirea unor experiențe educaționale pentru copii, în loc să stăm să gestionam chestiuni administrative. Ne ajută pe pe diverse componente legate de zona legală sau sunt alături de noi să-i inspire pe copii.

Ceea ce vedem în aceste comunități, dincolo de lipsa de resurse educaționale, e că acești copii nu au niște modele la care să aspire. Atunci și perspectivele lor sunt limitate la ceea ce văd în jurul lor când vine vorba de ceea ce își imaginează în termeni de educație, în termeni de profesii. Și atunci, pentru noi e esențial să-i expunem la povești de viață și la parcursuri educaționale și profesionale care să-i inspire și să le ofere niște exemple.

Contributors.ro: Cum ar fi?

Raluca Negulescu-Balaci: De exemplu, avem o serie de webinarii cu inspirational speakers, vorbitori inspiraționali, în care voluntari din UiPath, din diverse departamente vin și le prezintă copiilor parcursul vieții lor, de unde au pornit în viață și cum au ajuns să facă profesia pe care o au în momentul de față. Multe dintre poveștile lor sunt foarte similare cu ale copiilor pe care îi susținem, profesioniști care vin din familii cu dificultăți financiare, din comunități mici, din țară sau din afara țării și arată cum au depășit ei dificultăți, povestea lor de reziliență.

Îmi amintesc de o echipă din UiPath care a venit la una din școlile din Ferentari unde lucrăm și au interacționat cu copiii. A fost foarte interesat pentru copii, le-a fost foarte ușor să interacționeze cu voluntarii iar unul dintre puști i-a spus unui voluntar că el are o dilemă nu știe dacă să se facă inginer sau aviator și au avut o discuție despre perspective. O puștoaică la fel a început să vorbească cu una dintre una dintre voluntare în turcă, pentru că auzise la televizor și exersase. Cred că există un context în care acești copii sunt expuși la alte realități față de ce văd în în jurul lor.

Contributors.ro: V-ați propus cumva să faceți unele schimbări în politica educațională din România? Sau ați avut tentative în acest sens?

Raluca Negulescu-Balaci: Ne dorim mult ca experiența noastră din comunități și rezultatele pe care le extragem din procesul nostru de monitorizare și evaluare de impact să devină de referință pentru sistemul educațional. Însă suntem o organizație foarte tânără, avem 5 ani de când ne desfășurăm activitatea. Am contribuit acum ceva ani la o strategie de dezvoltare a competențelor digitale pentru sistemul educațional din România. Participăm atunci când suntem invitați în procese consultative și venim cu un input legat de activitatea noastră. Credem că modalitatea în care abordăm noi educația în comunități vulnerabile, o abordare pe termen lung, consistentă, cu implicarea familiei, cu implicarea școlii, lucrând îndeaproape și pe zona de capacitare a profesorilor, poate să fie un model care poate fi scalat la nivel de sistem. Avem toată deschiderea să colaborăm cu instituțiile publice, să împărtășim din ceea ce descoperim noi în comunități.

Contributors.ro: Cred că una dintre cele mai mari probleme, problema abandonului școlar. Nu știu, aveți idee cum tehnologia ar face ca copiii să nu renunțe la școală?

Raluca Negulescu-Balaci: Există o analiză de la OECD, care se uită la numărul de ore petrecute de copii pe diverse device-uri. Dacă timpul petrecut era în scop educațional, până la 5 ore are un impact pozitiv asupra performanței educaționale. Deci utilizarea tehnologiei în școală poate să aducă asta. Însă dacă copilul petrece mai mult de o oră pe altceva decât conținut educațional, și anume pe scrolling fără sens, acest fapt genera o scădere a performanței școlare. Cred că tehnologia poate să aibă un impact foarte mare dacă este folosită cu sens în context educațional. Iar atunci când vorbim de comunități vulnerabile avem această așteptare ca tehnologia să rezolve foarte repede situația de acolo și problema abandonului școlar. Însă ce trebuie să înțelegem?

Că abandonul școlar vine pe un fond de vulnerabilitate care trebuie abordată din foarte multe perspective. Vorbim de locuire precară, vorbim de nutriție care nu este potrivită pentru copii, vorbim de participare în primii ani de viață la activități educaționale, educație preșcolară de calitate, care din păcate lipsește în comunitățile vulnerabile. Atunci tehnologia poate să fie un pilon în acest proces, dar doar în complementaritate cu intervenții care să se uite cu mare atenție la dinamica din familii, la relația cu școala, la capacitatea profesorilor. Deci nu e o soluție universală, ci e parte dintr-un pachet de soluții care trebuie să vină împreună. Asta vedem și în și în munca noastră. Degeaba mă duc eu într-o comunitate săracă să dezvolt competențele digitale, dacă acei copii au dificultăți pe zona de competență fundaționale, se numesc ele, și anume literație, numerație. Trebuie să lucrezi și pe componenta respectivă în așa fel încât să-i aduc într-un nivel în care utilizarea tehnologiei să aibă această bază.

Contributors.ro: Și aveți niște modele, un proiect care poate fi exemplar, un model dcare poate fi propus Ministerului Educației spunând: asta este o chestie reușită, poate fi replicată.

Raluca Negulescu-Balaci: Chiar acum pregătim lansarea unui raport de evaluare pentru curricula de inteligență artificială, pe care am dezvoltat-o împreună cu partenerii noștri de la fundația înființată de MIT din Statele Unite, Fundația App Inventor, împreună cu ei și cu experți care lucrează pe cadrul UNESCO pentru educație. Am dezvoltat această curricula pentru elevi de liceu, am testat-o cu adolescenți din programul nostru. Ne propunem ca această curricula să devină accesibilă pentru toți profesorii din România și chiar și din alte țări. Primul modul este o Introducere în inteligența artificială – știu, acum e o inflație de resurse și vedem peste tot cursuri de inteligență artificială, dar acest curs este foarte calibrat la realitățile adolescenților din ziua de azi, cu exemple foarte concrete. E un curs foarte ancorat în realitatea lor de zi cu zi și ține cont de expunerea lor la tot ce înseamnă digital. Are și o foarte puternică componentă etică, despre cum utilizăm inteligența artificială într-un mod care să ne fie util nouă și celorlalți…

Contributors.ro: Da, există și temerea că tehnologia ar putea fi un pericol, uneori e un impediment pentru învățare, multă lume dă vina pe calculator pentru că azi copiii nu mai învață, de pildă își iau referatele de pe internet. E nevoie de un efort uman, al profesorilor în procesul de învățare. Iar școlile din comunitățile defavorizate bănuiesc că nu sunt foarte bune.

Raluca Negulescu-Balaci: Da, într-adevăr, tehnologia poate să deraieze foarte mult atenția copiilor, capacitatea lor de a se concentra, învățarea. Educația este un proces foarte emoțional, deci contează foarte mult pe cine ai în față. Profesorul întotdeauna, indiferent de cât de mult o să evolueze tehnologia, are un rol foarte important. Și cred că trecem printr-o tranziție în care profesorul devine un facilitator de conținut și un facilitator de proces educațional și mai puțin o persoană care face un transfer de informație, ceea ce din păcate se întâmpla până acum. Cred că tehnologia poate să aducă foarte mult.

Eu am crescut într-o familie care s-a confruntat cu foarte multe dificultăți financiare și am avut mult sprijin pe partea asta educațională și toată încrederea din partea părinților mei. Sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Dar țin minte cât de dificil era să găsesc resurse.  Petreceam enorm de mult timp în bibliotecă. Copiii din ziua de azi au totuși avantajul de a folosi tehnologia pentru a ajunge foarte rapid la informații și cred că e o foarte mare oportunitate. Dar ca să înțelegi această oportunitate  e important să cultivi aceste competențe digitale iar ceea ce menționați mai devreme intră în sfera de competențe digitale, să fii capabil să filtrezi informația, s-o cauți, s-o folosești într-un mod cu sens. La fel, există partea asta de sănătate psihică în mediul online și trebuie să știi cum să te protejezi, iar acest lucru intră tot în spectrul de competențe digitale.

Însă e nevoie de o conștientizare. Evident că ne e frică de ce nu înțelegem. Cred că e o mare oportunitate acolo, pe care o ratăm dacă nu introducem tehnologia în proces educațional. Pe copiii cu care lucrăm noi îi stimulează foarte mult, ei interacționează, chiar și cei din cele mai vulnerabil comunități, cu un telefon, au acces la platforme de social media. Pentru ei e important să existe acest fir roșu în procesul educațional și e esențial să-l folosim cu sens și cu măsură. Sunt studii care arată că dacă stai noaptea pe telefon între 1 și 5:00, luni la rând, ani la rând, dezvolți un risc mare de depresie. Că cred că e și important să curatoriem timpul pe care copiii îl petrec în online, pentru că ceea ce e fără măsură poate să genereze foarte mult, foarte mult rău. Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro