Cum să treci mai ușor peste o despărțire? Trei psihologi români povestesc ce a funcționat în cazul lor

Indiferent dacă tu ești cel care a inițiat despărțirea sau nu, e foarte probabil să nu fii pregătit pentru ce urmează. SmartLiving.ro a discutat cu patru psihologi care povestesc, din experiența de cabinet, dar și personală, care sunt primele lucruri pe care le poți face după încheierea relației și cum să treci mai ușor peste o despărțire.

În urmă cu ceva timp, după ce am încheiat o relație care durase în jur de patru ani, fostul iubit și-a schimbat statusul pe Facebook din „Într-o relație“ în „Văduv“. M-am înfuriat cumplit, dincolo de faptul că mi se părea infantil să îți expui așa durerea în social media. Apoi, pe măsură ce am experimentat toate complicațiile care definesc despărțirea (pentru că ea nu se termină atunci când ai hotărât să îți faci bagajele și să te muți, ci uneori chiar mult după această alegere), am înțeles. În primul rând, suferința ne-a chinuit cel mai mult când încă ne aflam amândoi între două lumi – jonglarea între „nici acolo“, „nici în partea cealaltă“ a fost mult mai traumatizantă decât despărțirea în sine. Apoi, da, o despărțire este un fel de perioadă de doliu, și tu, fie că ai fost părăsit sau ai părăsit, rămâi într-un fel văduv/văduvit. Persoana pe care ai iubit-o dispare din viața ta, din patul tău, de la masa unde mănânci, de pe scaunul de lângă tine când mergi la teatru sau la film. La terasele cu pahare de vin și prieteni zgomotoși, el/ea nu mai este, cu toate că ocupă un spațiu important din mintea ta.

„După o despărțire trecem prin etape similare doliului, indiferent de ordinea sau intensitatea succesiunii lor, iar vindecarea este un proces care începe cu compasiune față de propria persoană“, a explicat psihologul Iulia Barca pentru SmartLiving.

Mihai Voievidca, psihoterapeut, insistă și el tot pe asemănarea dintre doliu și despărțire. „Despărțirea implică un cocktail de emoții asupra cărora de multe ori avem senzația că nu deținem controlul. Iar procesul de doliu asociat cu despărțirile nu este unul etapizat, poate să fie ca un ghem de ață cu care se joacă o pisică, adică al naibii de întortocheat: azi pot să fiu în negare, mâine să trăiesc puțină acceptare, vreo două zile să stau în depresie, în altă zi să merg către furie sau negociere. În funcție de nivelul și intensitatea pe care le avea relația, procesul de doliu poate dura chiar și până la doi ani.“

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de wellbeing www.smartliving.ro