Romania si Turcia, viziune comuna la Marea Neagra
Cu toate acestea, atrage atentia Bryza, Romania ar trebui sa coopereze mai strans cu Turcia, celalalt mare stat NATO de la Marea Neagra, pentru a-si armoniza pozitiile.
Oficialul american considera ca proiectul conductei de gaz South Stream, a carei constructie a fost convenita in luna iunie de compania rusa Gazprom si cea italiana ENI, reprezinta o incercare din partea Moscovei de a torpila constructia conductei Nabucco, sustinuta de Uniunea Europeana si din care Romania ar urma sa detina 20%.
Bryza critica atitudinea toleranta a Bruxelles-ului fata de Gazprom, impotriva caruia nu a luat nici o masura, in vreme ce a fost extrem de intransigent cu alte companii acuzate de comportamente monopoliste, precum Microsoft.
Politica Rusiei fata de statele europene ar fi guvernata de principiul divide et impera, deoarece Moscova forteaza statele europene sa semneze contracte energetice bilaterale cu Gazprom, sub presiunea santajului cu taierea gazului sau neinnoirea contractelor.
In acest mod, europenii sunt impiedicati sa isi contureze o pozitie comuna, ceea ce le slabeste forta de negociere si le diminueaza optiunile.
Rep: Cum apreciati rolul Romaniei in ce priveste politica energetica la Marea Neagra?
Matthew J. Bryza: Este nemaipomenit ca Romania demonstreaza a fi un leadership puternic, cu un fost capitan pe Marea Neagra ca presedinte, care simte si respira aerul Marii Negre. Este o evolutie minunata ca Romania, ca nou membru al Uniunii Europene, doreste sa-si exercite pozitia de lider la Marea Neagra.
Desigur ca sunt si alte tari care doresc acest lucru, de aceea este foarte important ca Turcia si Romania sa lucreze la o viziune comuna.
Cred ca in aceasta privinta lucrurile stau mai bine acum fata de cativa ani in urma, cand Turcia era mult mai sensibila si ingrijorata referitor la ce se intampla in Irak si in zona kurda si la dorinta NATO de a aduce mai multe nave in Marea Neagra.
La acea vreme, cand Romania promova atat de activ cresterea rolului NATO la Marea Neagra, relatia cu Turcia s-a tensionat si mai tare. Nu ca Romania nu ar trebui sa articuleze aceste puncte de vedere, ci doar ca vrem sa ne asiguram ca acesti doi aliati NATO colaboreaza pentru a avea o viziune comuna.
Romania trebuie sa-si urmareasca interesul de a deveni un lider regional, este insa important ca acest lucru sa se intample in contextul detensionarii relatiei cu vecinii.
Rep: Turcia a semnat recent un acord cu Iranul privind furnizarea de gaze naturale, iar autoritatile de la Teheran vorbesc deja de alimentarea conductei Nabucco cu gaz iranian, cel caspic nefiind considerat suficient. Care este pozitia SUA in aceasta privinta?
Matthew J. Bryza: Nu consideram ca e obligatoriu sa se realizeze acest lucru. Ceea ce a spus guvernul turc este ca a semnat un acord de principiu pentru urmatorii zece ani.
Modul in care au explicat acest acord este ca spera ca eforturile internationale cu Iranul vor avea succes si in 5-6 sau 10 ani lucrurile vor sta diferit si vom putea merge mai departe.
Este de inteles, dar, conform legii si politicilor noastre, desigur ca ne opunem unor asemenea investitii in Iran – este impotriva legii adoptate de Congres privind sanctiunile impuse Iranului. Dar acum nu as da prea multa atentie acestui acord de principiu. Sistemul actual iranian nu a stimulat investitiile in exploatare.
In 1999 Gazprom, Total si Shell au semnat un acord cu Iranul privind exploatarea campului de la South Pars, investitie ce nu s-a putut insa realiza din cauza conditiilor imposibile pe care le impune Iranul si in ziua de azi.
Asa ca nu consideram deloc ca Iranul pericliteaza in acest moment proiectul Nabucco si suntem convinsi ca Azerbaidjanul are destul gaz si-l va avea la timp pentru a lansa prima componenta a proiectului in urmatorii 5-7 ani, in functie de investitori.
Rep: Investitorul principal, OMV, este ingrijorat ca gazul caspic nu este suficient, mai ales ca a avut un acord cu Iranul pe ale carui resurse se baza initial in proiectul Nabucco, iar acum acest acord e inghetat…
Matthew J. Bryza: Pozitia noastra este ca sprijinim Nabucco ca ruta de transport pentru gazul caspic, dar nu investim direct, asa ca e la latitudinea partenerilor implicati in proiect sa decida cum vor sa o structureze.
Suntem determinati sa facem tot posibilul pentru a obtine destul gaz din Azerbaidjan si de pe cealalta parte a Marii Caspice, dar si din Irak, pentru a umple conducta Nabucco.
Daca in viitor situatia din Iran va fi diferita, daca vom avea succes cu politicile noastre si vom avea oportunitatea de a lucra in parteneriat cu Iranul, va fi un lucru bun – va curge si mai mult gaz spre Europa. Dar acum este prematur sa ne gandim la asta.
Suntem increzatori ca putem obtine suficient gaz doar din regiunea Caspica – Azerbaidjan si Asia Centrala -, precum si Irak, pentru a acoperi necesarul pentru Nabucco.
Rep: Vedem insa ca Rusia demareaza proiecte paralele, precum conducta South Stream prin Marea Neagra, pentru a submina Nabucco. Nu va ingrijoreaza acest lucru?
Matthew J. Bryza: Este clar ca in spatele conductei South Stream se ascunde intentia de a inlocui Nabucco si conducta Turcia-Grecia-Italia.
Planul lor, din cate am inteles, este sa aiba doua ramificatii – una spre Vest si Nord, pe ruta Nabucco, alta spre Sud, catre Grecia si Italia. Vestea proasta este ca Gazpromul incearca sa submineze aceste proiecte.
Vestea buna e ca aceasta demonstreaza ca proiectele sunt reale si stimuleaza concurenta. Iar concurenta e un lucru bun. Suntem absolut convinsi ca cel mai viabil mod de a transporta gaz in cantitati mari catre Europa este pe ruta conductei Nabucco.
Ne-am uitat la mai multe studii de specialitate si toate arata ca cel mai ieftin mod de a aduce gazul din regiunea caspica, pe care si Rusia doreste sa-l transporte prin South Stream, este pe ruta pe care o propunem noi: Marea Caspica-Azerbaidjan-Georgia-Turcia.
Asa ca e bine ca Gazpromul vrea sa concureze, dar proiectul lor nu este la fel de viabil din punct de vedere economic precum Nabucco si conducta Turcia-Grecia-Italia.
Rep: Italia a semnat insa si ea un acord cu Gazpromul, privind constructia South Stream, iar Ungaria a dat semnale ca ar prefera South Stream in loc de Nabucco. Cat de ferm e angajamentul europenilor pentru acest proiect?
Matthew J. Bryza: In Italia exista doua mari companii care concureaza pentru rutele de transport – ENI, partenerul Gazpromului in Bluestream (conducta Rusia-Turcia prin Marea Neagra, n.r.) si poate in proiectul South Stream.
Cealalta e Edison, care construieste conducta Turcia-Grecia-Italia, luand foarte activ in considerare Azerbaidjanul ca furnizor pentru acest proiect.
Chiar azi (joi, 26 iulie 2007 – n.r.) are loc un eveniment major: Turcia, Grecia si Italia semneaza un acord interguvernamental pentru construirea acestei conducte care sa aduca gazul din Azerbaidjan catre Europa.
In ce priveste Ungaria, ei doresc foarte mult sa vada finalizarea proiectului Nabucco cu gaz caspic. Premierul a pus doar public intrebarea daca acest lucru se va realiza.
Asa ca este sarcina noastra, a partenerilor europeni si a companiilor implicate sa aducem acest proiect la indeplinire. Noi nu cerem aliatilor nostri europeni sa aleaga fie Gazprom, fie optiunile noastre. Noi spunem „lucrati cu amandoi!”. Puteti avea o relatie pe termen lung cu Gazpromul, indiferent de ce se intampla. Foarte bine.
Dar pentru o relatie sanatoasa aveti nevoie de alternative care sa va dea parghii de negociere. Nu ne ingrijoreaza Ungaria si in nici un caz nu ne ingrijoreaza Romania, care si-a exprimat sprijinul puternic pentru Nabucco cu gaz caspic.
Rep: Este Gazpromul un concurent corect pe piata energetica europeana?
Matthew J. Bryza: Gazpromul se comporta exact ca ceea ce este prin lege: un monopol. Duma de stat a votat o lege prin care confera Gazpromului acest statut, contrar Constitutiei ruse care spune ca este de datoria statului sa previna aparitia monopolurilor. E oarecum straniu.
Dar, lasand la o parte chestiunea constitutionala, monopolurile prin definitie cauta sa blocheze concurenta si e clar ca asta se intampla acum in Europa: Gazpromul incearca sa obtina prin diferite asocieri cat de multe infrastructuri strategice poate. Corect sau nu, e pur si simplu o realitate.
Dar UE are mecanismele necesare pentru a preveni dominatia monopolurilor pe piata europeana, prin Comisariatul pentru Concurenta din cadrul Comisiei Europene.
Am spera ca aceia care se ocupa de concurenta in cadrul UE sa trateze companiile energetice din tari straine la fel cum trateaza alte companii, de exemplu Microsoft. A existat un caz antimonopol impotriva Microsoft, ceea ce a fost corect.
Dar de ce nu fac acelasi lucru cu companiile energetice? Toti trebuie tratati in mod egal. si simt nevoia sa ma intreb de ce nu se intampla asa. Nu am un raspuns, dar este ingrijorator.
Rep: Vedem ca Rusia prefera contracte bilaterale cu statele membre. Credeti ca e o strategie de a submina politica energetica comuna pe care incearca sa o coaguleze Comisia Europeana?
Matthew J. Bryza: N-am auzit niciodata ca reprezentantii sectorului energetic rusesc sa mearga la Bruxelles si sa spuna Comisiei Europene:
„Ca partener de afaceri, am dori sa negociem cu intreaga comunitate europeana pentru a dezvolta politici pe termen lung in domeniul furnizarii, investitiilor si distributiei de gaze naturale care sa fie benefice pentru ambele parti”.
N-am vazut asta, ci doar ce ati spus – Gazpromul merge in fiecare tara in parte, retragandu-se undeva cu liderii tarii si semnand acorduri individuale. si foarte des liderii spun ca se afla sub presiuni enorme, ca daca nu semneaza va fi taiat gazul sau contractele nu vor fi reinnoite. Observ ce observati si dvs.: divide et impera.
Rep: Daca exista aceste presiuni asupra unor tari puternice sau macar membre ale Uniunii Europene, cum pot face fata state precum Georgia sau Moldova?
Matthew J. Bryza: Este prima data cand aud aceasta intrebare si este una excelenta. Este ironic ca atat de multe state membre nu rezista presiunii si par ca doresc sa fie divizate si conduse. Te intrebi ce stimulente fac posibila aceasta situatie. Georgia s-a luptat atat de activ sa-si diversifice sursele si sa puna capat dependentei energetice.
Iar Azerbaidjanul a facut iarna asta un lucru remarcabil: oficialii azeri se temeau ca Rusia va intrerupe furnizarea de gaze naturale in mijlocul iernii. In decembrie, presedintele Aliev a anuntat ca „suntem satui de presiune, nu vom mai cumpara deloc gaz din Rusia”.
Azerbaidjanul a tinut piept presiunii, desigur, are propriile rezerve naturale, dar pana atunci nu si le exploatase.
Iar acum face tot posibilul sa devina independent energetic si sa poata exporta gaze naturale si in Vest, ajutand astfel si Georgia sa-si realizeze politica de a nu mai fi dependenta de gazul rusesc. Asa ca statele din Caucaz lucreaza impreuna, in ciuda faptului ca sunt cele mai vulnerabile dintre statele europene.
Si ma uit la colegii europeni cautand un raspuns de ce Europa nu poate face acelasi lucru. Este un mister absolut pentru mine.
INTERVIURILE HotNews.ro