​VIDEO Aura Socol, lector ASE: "Romania nu trebuie sa priveasca adoptarea Euro ca un scop in sine"

Conform Tratatului de la Amsterdam, Romania este obligata sa adere mai devreme sau mai tarziu la zona Euro. In ciuda crizei cu care uniunea monetara europeana se confrunta, niciun politician roman nu a adresat public intrebarea daca mai este fezabil sau oportun termenul 2015 pentru adoptarea monedei unice. Ce se intampla cu zona Euro in cazul in care Grecia va decide sau va fi fortata sa o paraseasca? Cum va evolua zona monetara daca va ramane in forma ei actuala? Si la ce trebuie Romania sa fie atenta in acest context? Aflati aici. Si descoperiti si ce spune presa germana despre criza europeana.

Vom mai avea in 2015 (atunci cand Romania s-a angajat sa adere) o zona Euro?

Daca vorbim despre Romania, exista o serie de pasi formali si informali pe care Romania trebuie sa-i faca. Daca vorbim strict despre zona Euro, lucrurile stau altfel. Deocamdata nimeni nu poate spune cu certitudine ce se va intampla cu zona Euro. Certa este incertitudinea ce planeaza de ceva vreme si, in mod evident, asta se intampla din cauza Greciei care pare ca nu se decide. Cu cat se va decide mai curand cu atat va fi mai bine.

Grecia se poate decide in doua feluri: oficial, la nivelul marilor puteri europene, se transmite mesajul „vrem ca Grecia sa ramana in zona Euro”, de cealalta parte se vorbeste din ce in ce mai des si mai deschis despre o iesire controlata a Greciei din uniunea monetara.

In opinia mea, grecii nu au de ales. Austeritatea fiscala nu are alternativa. Ce s-ar intampla in situatia in care Grecia s-ar decide sa iasa din zona Euro. Asta ar presupune ca ei vor trece la vechea moneda nationala. Primul lucru care se va intampla, va fi o depreciere masiva a monedei nationale ceea ce va conduce la inflatie exploziva. Inflatia duce la cresterea dobanzilor. Asta inseamna afectarea investitiilor private. Exista studii care au estimat impactul asupra zonei Euro dar si asupra Greciei care demonstreaza ca PIB-ul in Grecia ar scadea cu mai mult de 50%. Deci somajul va creste. Deci toata aceasta poveste va conduce, in opinia mea, la falimentul Greciei. Somajul creste, veniturile bugetare scad deci nu exista alternativa. Grecia poate sa o faca in interiorul zonei Euro sau poate sa o faca in afara. Dar afara vor disparea programele cu FMI si Banca Mondiala.

Si Grecia nu si le-ar putea negocia separat?

Sigur ca poate, dar nu cred ca FMI ar mai face asta in noile conditii si mai ales in conditiile in care Grecia va fi falimentara.

Si daca Grecia va decide sa ramana in zona Euro se pune intrebarea cat vom mai ajunge sa platim pentru Grecia?

Este clar ca se va alege intre doua rele. Este clar ca nu se doreste ca Grecia sa ramana in zona Euro in situatia asta si nici sa iasa din zona. Insa cea mai mare problema este faptul ca se va schimba insasi constructia uniunii monetare europene. Din momentul in care o tara va avea posibilitatea sa intre si sa iasa atunci cand se demonstreaza ca nu poate sa faca fata, atunci zona Euro va trebui sa se reformuleze ca fundamente esentiale pe care este construita. Zona Euro a fost construita pe baza unui proces ireversibil. Ce-ar insemna ca Romania sa decida sa intre in zona Euro dupa care sa vada ca nu-i merge bine acolo sau pur si simplu sa vada ca nu are beneficii mai mari decat costuri si peste noapte sa iasa din zona Euro? Ce-ar insemna ca maine sa iasa Spania, Italia si Portugalia?

Din punctul de vedere al fundamentelor putem spune insa ca procesul de formare a zonei Euro a fost unul politic si ca din punct de vedere economic si fiscal bazele nu au fost atat de solide. Daca se ajunge la un colaps sau la o remodelare a uniunii monetare pe baza unor fundamente mai solide, n-ar fi totusi o idee mai buna?

Categoric. De la inceput toata lumea stia, si nu ma refer aici numai la partea politica, ci si la mediile academice, ca zona Euro nu este ce se numeste o zona monetara optima. Adica o zona formata din tari sau regiuni care au aceeasi moneda unica ar trebui sa aiba anumite proprietati pe care toate tarile ar trebui sa le indeplineasca sau ar trebui sa le aiba ca alternative la renuntarea la politica monetara proprie. Toata lumea stia ca zona Euro este formata dintr-un nucleu de tari (Germania, Franta, Belgia) care sunt foarte bine fundamentate din punct de vedere al structurii economiei. Acest nucleu de tari reprezinta o zona monetara optima. O zona unde, daca se renunta la moneda nationala, exista beneficii mai mari decat costurile.

In restul tarilor, formarea zonei Euro nu mai reprezinta o zona monetara optima. Este clar ca unele tari au costuri mai mari decat beneficii ca urmare a intrarii in zona Euro din cauza nedetinerii a acestor instrumente alternative. (…) In conditiile in care nu mai ai o politica monetara proprie si nu mai poti influenta cursul de schimb in sensul devalorizarii si impulsionarii exporturilor, nu mai poti folosi dobanda pentru a stimula economia (BCE nu vizeaza particularitatile fiecarui stat in parte) trebuie sa detii alternative pentru a putea stimula sau ajusta propria economie nationala.

Care sunt alternativele?

Mobilitatea fortei de munca, asta presupune ca scapi de somaj inc onditiile in care ai o astfel de problema. Sau flexibilitatea salariilor. Si multe alte proprietati. In conditiile in care nu toate tarile din zona Euro nu au aceste instrumente, s-a decis ca politicile fiscale sa fie nationale, deci sa nu existe o politica monetara unica. La nivelul teoriei integrarii monetare, atunci cand ai o politica monetara unica, ar trebui sa ai si o politica fiscala unica. Fiscalitatea nationala a fost gandita ca unic instrument care sa ajute aceste state.

Criza prin care trece astazi zona Euro ne arata ca politica fiscala nationala nu a functionat din cauza diferentelor de competitivitate dintre statele din zona Euro. Diferentele de competitivitate vin din decalaje de competitivitate, de tehnologizare care se traduc in preturi mai mari, importuri mai mari decat exporturi, deficite de cont curent, somaj si deficite bugetare. Cred asadar ca nu finantele publice sunt, de fapt, problema numarul 1 in zona Euro, ele sunt mai degraba un efect. Cauza tine de diferentele de competitivitate care trebuie rezoltate in interiorul zonei Euro. Cat timp aceste diferente nu vor fi rezolvate, nu cred ca zona Euro are vreo sansa.

Si atunci exista vreo sansa ca zona Euro, asa cum a fost ea construita, sa devina o uniune monetara optima?

Doar in conditiile inc are zona Euro va incerca sa rezolve problemele structurale din economie. Cat timp va exista productivitate scazuta in alte tari, salariile vor fi mici, caci altfel apare inflatia. Cand ai o uniune monetara similaritatea ratelor inflatiei este o constrangere foarte puternica. Cat timp se va merge pe reformarea structurala a zonei Euro si ma refer aici la proiecte de „catching up” al statelor cu probleme, vom avea o sansa. Altfel diferentele sunt foarte mari intre categoriile de tari care formeaza uniunea.

Unde se incadreaza Romania in acest peisaj?

Romania, cel putin oficial, conform programului de convergenta, vrea sa intre in zona Euro in 2015. In primul rand, Romania este obligata sa adere la Euro conform Tratatului de la Amsterdam. Zona Euro nu mai acorda derogare unor tari cum a facut-o in cazul Marii Britanii. Deci va trebui sa o facem mai devreme sau mai tarziu.

Mesajul meu este ca Romania nu trebuie sa priveasca adoptarea Euro ca un scop in sine. Aderarea la zona Euro trebuie privita din perspectiva beneficiilor pe care le aduce cetatenilor ei. Aici cred ca o responsabilitate uriasa o au decidentii de politici macroeconomice.

In primul rand, indeplinirea criteriilor oficiale si neoficiale, dar si din punct de vedere al comunicarii catre populatie ce inseamna de fapt intrarea in zona Euro.

Si ce-ar insemna, de fapt?

Atata timp cat doar pe hartie indeplinim niste criterii oficiale de convergenta si nu avem un nivel de dezvoltare apropiat al zonei in care vrem sa intram, atunci cu siguranta vom avea costuri mai mari decat beneficii. Exista cateva riscuri pe care fiecare roman le va resimti in conditiile in care Romania ar adera la un moment nepotrivit. Romania trebuie sa aiba si ea la dispozitie acele instrumente alternative la politica monetara. Daca Romania nu va avea un nivel de trai apropiat cu cel din zona Euro, atunci romanii s-ar putea confrunta cu: somaj, salarii scazute, crestere de preturi.

Toate asteptarile romanilor vor trebui ancorate in ideea a ceea ce ii asteapta daca sunt indeplinite anumite conditii sau nu. Criteriile nominale sunt in acest moment indeplinite in Romania, si nu doar pe hartie. Pe de alta parte, aceste criterii nu sunt valoroase daca nu sunt indeplinite in mod structural.

Sa luam un exemplu: inflatia poate sa scada ca urmare a unui proces dezinflationist sau ca urmare a unui moment favorabil. Daca ne fixam ca obiectiv special rata inflatiei, sa fiti siguri ca dupa aderarea la Euro nimeni nu se va mai ocupa de inflatia Romaniei. BCE se ocupa de inflatia din zona Euro. Si daca Romania s-ar bucura doar de un moment conjunctural favorabil, atunci dupa integrarea in zona Euro am avea o crestere de preturi tipica Romaniei.

Asta va insemna pierdere de competitivitate, nimenu nu va mai cumpara de la noi pentru ca atunci vom avea Euro, nu RON. Romanii ar cumpara in Euro din afara pentru ca preturile ar fi mai mici. Apar asadar dezechilibre care nu vor putea fi indepartate decat daca exista instrumentele amintite anterior. Sau poti avea o politica fiscala ce functioneaza corespunzator.

Riscurile Romaniei in cazul unui „Grexit”

Riscurile pentru noi atata timp cat suntem in afara zonei Euro sunt mult mai mici decat pentru statele care au aderat deja. Principalul risc pentru tarile din zona Euro este acela ca, in cazul dezmembrarii uniunii monetare, sa aiba o depreciere masiva a noii/vechii valute in raport cu economia nationala. Nu ar fi cazul Germaniei, dar pericolul ar fi mare in Spania, Italia sau Portugalia care ar putea avea aceeasi soarta a Greciei.

Au fost facute mai multe declaratii ale Guvernului conform carora ar pregati un set de masuri pentru a ne proteja de posibile efecte ale iesirii Greciei din zona Euro. Care ar putea fi acestea?

Prima masura ar fi aceea de a avea grija de deficitul bugetar. In caz contrar, costul imprumuturilor pentru Romania ar exploda. Ne vom imprumuta mult mai dificil si atunci e evident ca riscurile ar fi mai mici in conditiile unui deficit bugetar mai mic. In al doilea rand, cred ca este foarte bine ca avem umbrela acordului cu FMI, BM si CE pentru ca putem sta linistiti in cazul unei deprecieri soc a monedei nationale. BNR are suficiente rezerve valutare si este suficient de profesionista pentru a administra un asemenea potential soc. De altfel vedem si zilele acestea ca leul s-a depreciat, dar prin comparatie cu alte valute din Europa de Est a fost destul de stabil datorita politicilor prudente ale Bancii Nationale.

O alta problema foarte importanta este cea a locurilor de munca, nu numai in Romania. In acest domeniu cred ca s-ar putea lua masuri. Crearea de locuri de munca nu se face neaparat prin investitii publice, dar din punctul meu de vedere nu este de prefereat. Investitiile publice in Romania au efecte de multiplicare foarte scazute. Pot fi luate insa masuri de stimulare a mediului de afaceri. De exemplu se poate scadea CAS-ul la angajator pentru tineri si persoane peste 50 de ani. Sau se poate chiar scuti angajatorul de plata CAS la aceste categorii de varsta, iar impactul asupra bugetului de stat nu cred ca ar fi atat de ridicat. Deci pot fi gasite masuri de stimulare indirecta prin mediul de afaceri si de creare in cele din urma de locuri de munca.

Reintregirea salariilor bugetarilor si returnarea platilor CAS la pensionari doreste sa stimuleze consumul. Este aceasta o solutie de relansare economica?

Pe termen lung sau mediu nu se poate pune problema de un stimul pentru crestere economica, este clar ca e o masura pe termen scurt. S-au facut simulari pe acest subiect si se pare ca efectul asupra inflatiei este aproape insignifiant, iar asupra cresterii economice efectul este moderat, dar exista. As spune, avand in vedere contextul intern si international, ca este o masura care poate influenta putin cresterea economica.

Cred ca mai degraba este o masura care va face bine la nivel psihic populatiei.

Putem traduce binele psihic in bine electoral?

Nu as spune ca da, pentru ca aici vorbim de grupuri de partide. Pana la urma unii au spus ca fac ceva si altii au facut-o. Nu as spune ca unii au vrut sa o faca si altii nu. E un consens la nivel politic. E vorba de un stimul la nivel psihic, efectiv in termeni de crestere economica efectul va fi marginal, iar pe termen mediu si lung vor trebui sa fie gandite solutii structurale de crestere economica. Din pacate suntem puternic dependenti de ce se intampla in context international.

PRESA GERMANA DESPRE SITUATIA SI VIITORUL ZONEI EURO

Cronica unei tragedii anunţate

„Ieşirea Greciei din zona euro ar fi o sinucidere comisă de frica morţii”, opina zilele trecute Die Zeit. Or, spaimele şi angoasele nu i-au cuprins doar pe grecii care-şi iau băncile cu asalt şi-şi devalizează propriile conturi. Şi „Europa tremură de frica noilor alegeri”, titra zilele trecute Die Welt, abordând anticipatele greceşti şi consecinţele lor potenţial catastrofale. Între aceste efecte comentatorii văd nu doar tot mai posibila ieşire a Greciei din zona euro, din pricina adversităţii electoratului elen faţă de politica de austeritate, ci şi eventualitatea unei enorm de costisitoare implozii a acestei zone.

Tot mai amplu e şi pericolul ascensiunii extremismului de stânga şi de dreapta la cote fără precedent. Extrema stângă ar putea deveni în Grecia principala forţă politică. Încât Europa a început să facă, la Atena, campanie electorală, ştiind că s-ar putea să ne aflăm în plină cronică a unei tragedii anunţate.

Însoţind Grecia pe drumul ei aparent irepresibil spre falimentul de stat, observatorii constată că „bursele pierd, moneda euro cedează iar statul elen a devenit pentru Europa şi politic un călcâi al lui Ahile”, după cum afirmă istoricul Michael Stürmer. Potrivit lui, omenirea le datorează vechilor greci „nu doar ideea democraţiei, ci şi noţiuni precum criza, demagogia, catastrofa şi apocalipsa. „Ideea politică a monedei comune urma să asigure Europei echilibrul, prosperitatea şi ponderea în lume. Or, criza datoriilor suverane care s-a transformat în Marea Recesiune pune moneda comună la o încercare grea, al cărei deznodământ, din cauza Greciei, e încă neclar”. Şi ar putea fi la fel de tragic precum soarta marelui erou grec al războiului troian.

Pentru a scăpa de un final tragic ne-ar trebui între altele, scrie autorul, mai multă auto-disciplină şi simţ al echilibrului”. Şi pe alţii îi chinuiesc presimţirile cele mai negre. Süddeutsche Zeitung evocă Pactul pentru creştere, hapul prescris Europei de Francois Hollande, venit la Berlin imediat după învestitură să discute, cum altfel, despre Grecia şi dorinţa franco-germană de menţinere a ei în zona euro. Pentru unii, pledoaria noului lider socialist de la Paris în favoarea renunţării la austeritate şi trecerea la stimularea creşterii economice prin eurobonduri e ultima speranţă a Greciei.