Klaus Iohannis retrimite spre reexaminare legea pensiilor speciale pentru parlamentari

Presedintele Klaus Iohannis a retrimis vineri Parlamentului, spre reexaminare, lege privind pensiile speciale pentru parlamentari. Potrivit Presedintiei, necesitatea reexaminarii „este motivata, pe de o parte, de caracterul excesiv si arbitrar al noii indemnizatii de care ar urma sa beneficieze deputatii si senatorii, iar pe de alta parte, de faptul ca acest drept ar urma sa se acorde tuturor parlamentarilor care au savarsit fapte de coruptie potrivit vechiului Cod penal, precum si celor al caror mandat a incetat pentru incompatibilitate”.

• Vezi aici ce presupune legea pensiilor speciale pentru parlamentari

Un comunicat difuzat de Administratia Prezidentiala informeaza ca „Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, a retrimis Parlamentului, vineri, 10 iulie a.c., spre reexaminare, Legea pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor prin care se instituie o indemnizatie pentru limita de varsta ce se acorda, la momentul implinirii varstei standard de pensionare, atat deputatilor si senatorilor aflati in exercitarea mandatului, cat si celor care au avut calitatea de parlamentar anterior instituirii acestui drept”.

Potrivit sursei citate, „necesitatea reexaminarii este motivata, pe de o parte, de caracterul excesiv si arbitrar al noii indemnizatii de care ar urma sa beneficieze deputatii si senatorii, iar pe de alta parte, de faptul ca acest drept ar urma sa se acorde tuturor parlamentarilor care au savarsit fapte de coruptie potrivit vechiului Cod penal, precum si celor al caror mandat a incetat pentru incompatibilitate”.

Presedintele afirma in cererea de reexaminare ca „similitudinea intre parlamentari si magistrati, invocata de legiuitor, este fortata, intrucat acestia din urma constituie un corp de profesionisti, iar drepturile lor speciale decurg din contributivitatea pe parcursul intregii cariere. Aceasta ratiune nu poate subzista in cazul parlamentarilor care, in virtutea mandatului reprezentativ, au o relatie cu alegatorii pe care, in mod liber si acceptand rigorile demnitatii publice, aleg sa ii reprezinte”.

„Totodata, indemnizatia pentru limita de varsta care se acorda deputatilor si senatorilor este de natura a crea confuzii cu privire la natura juridica a acestui drept. Dreptul introdus prin legea transmisa la promulgare nu are insa ca temei, nici macar in parte, vreunul dintre principiile ce stau la baza stabilirii pensiilor, fiind lipsit de orice legatura cu contributia la sistemul de asigurari sociale”, mai arata seful statului.

In plus, semnaleaza presedintele, pentru mandatele incomplete, indemnizatia pentru limita de varsta urmeaza a se calcula proportional cu perioada de mandat efectiv exercitata, dar nu mai putin de 6 luni de activitate parlamentara. „In lipsa precizarii caracterului de continuitate a celor 6 luni de mandat, se poate deduce ca legiuitorul recompenseaza activitatea sporadica, inclusiv desfasurarea acesteia in mandate diferite, cu singura conditie a insumarii a 6 luni, fie chiar si neconsecutive. In raport cu durata mandatului, astfel cum este stabilita de art. 63 alin. (1) din Constitutie, termenul de 6 luni apare ca derizoriu si in contradictie cu jurisprudenta Curtii Constitutionale”, arata seful statului.

Textul integral al cererii de reexaminare:

____________________

Bucureşti, 10 iulie 2015

Domnului Călin Popescu-Tăriceanu, Președintele Senatului

Domnului Valeriu Ştefan Zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor

În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE asupra Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor

Legea pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor are ca obiect de reglementare instituirea unei indemnizații pentru limită de vârstă acordată, la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, atât deputaţilor şi senatorilor aflaţi în exercitarea mandatului, cât și celor care au avut calitatea de parlamentar anterior instituirii acestui drept. Absența oricărei fundamentări a rațiunii instituirii acestui drept, precum și caracterul excesiv și discriminatoriu al acestuia impun reexaminarea de către Parlament a Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor pentru considerentele prezentate mai jos.

În ceea ce privește fundamentarea noii reglementări, această indemnizaţie are – potrivit expunerii de motive – un rol compensatoriu pentru perioada de activitate parlamentară, justificat de gradul sporit de responsabilitate şi de interdicţiile şi incompatibilităţile ce decurg din statutul deputaţilor şi senatorilor similare celor impuse magistraţilor. În opinia noastră însă, drepturile speciale instituite de legiuitor pentru magistrați ori alte categorii de personal au la bază, pe de o parte, contributivitatea acestora pe parcursul întregii lor cariere, iar pe de altă parte, nevoia statului de a asigura în serviciile publice un corp de profesioniști care, în absența acestor beneficii, prin expertiza și experiența acumulate ar putea fi tentați să părăsească serviciul public. Or, această rațiune nu poate subzista în cazul parlamentarilor care, în virtutea mandatului reprezentativ, au o relație cu alegătorii pe care, în mod liber și acceptând rigorile demnității publice, aleg să îi reprezinte.

În al doilea rând, considerăm că indemnizația pentru limită de vârstă ce se acordă deputaților și senatorilor este de natură a crea confuzii cu privire la natura juridică a acestui drept. Astfel, prin faptul că dreptul la această indemnizație se naște la momentul îndeplinirii condițiilor vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-ar putea înțelege că această indemnizație este asimilată cu o pensie. Spre deosebire de pensie – indiferent dacă aceasta este stabilită potrivit legii generale sau altor legi speciale – dreptul introdus prin legea transmisă la promulgare nu are însă ca temei, nici măcar în parte, vreunul dintre principiile ce stau la baza stabilirii pensiilor, fiind lipsit de orice legătură cu contribuția la sistemul de asigurări sociale.

Pe de altă parte, instituirea acestui drept este legată de exercitarea unei funcții de demnitate publică, respectiv cea de parlamentar, cuantumul indemnizației fiind calculat ca produs al numărului lunilor de mandat. Din această perspectivă, și având în vedere faptul că indemnizația pentru limită de vârstă nu este legată de o contribuție la sistemul de asigurări sociale, aceasta apare cu atât mai mult ca nejustificată cu cât pentru perioadele respective parlamentarii în cauză au beneficiat ori beneficiază de indemnizații lunare pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului. Așadar, dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă poate fi considerat un drept arbitrar și aleatoriu instituit deoarece, pe de o parte, acesta se naște la împlinirea vârstei de pensionare (element fără relevanță pentru mandatul de parlamentar, a cărui exercitare nu este condiționată de vârsta de pensionare), iar pe de altă parte, nu are în vedere nici importanța demnității de parlamentar de vreme ce cuantumul său se acordă în limita a trei mandate deținute.

În al treilea rând, fiind un drept instituit în considerarea calității de parlamentar, indemnizația prevăzută de legea transmisă la promulgare instituie un tratament juridic diferențiat pe criterii de vârstă pentru parlamentarii aflați în exercițiul mandatului. Astfel, unii deputați și senatori, respectiv cei care au împlinit vârsta de pensionare, vor beneficia în exercitarea mandatului de drepturi suplimentare față de ceilalți parlamentari. Așadar drepturile bănești cuvenite unui parlamentar, potrivit legii, vor fi diferite după cum aceasta a împlinit vârsta de pensionare sau nu, aspect ce intră în contradicție cu dispozițiile art. 69-72 din Constituție, care prevăd un statut nediferențiat între membrii Parlamentului.

În al patrulea rând, pentru mandatele incomplete, indemnizaţia pentru limită de vârstă urmează a se calcula proporţional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puţin de 6 luni de activitate parlamentară. În lipsa precizării caracterului de continuitate a celor 6 luni de mandat se poate deduce că legiuitorul recompensează activitatea sporadică, inclusiv desfăşurarea acesteia în mandate diferite, cu singura condiţie a însumării a 6 luni, fie chiar şi neconsecutive. În raport cu durata mandatului, astfel cum este stabilită de art. 63 alin. (1) din Constituţie, termenul de 6 luni apare ca derizoriu și în contradicție cu jurisprudența Curții Constituţionale ce a statuat că asigurarea unei indemnizaţii şi a altor drepturi de natură să prevină deturnarea opţiunii politice către interese de ordin personal poate apărea ca o garanţie a independenţei parlamentarului. În aceeaşi măsură însă obţinerea unor astfel de drepturi nu trebuie să constituie criteriul obţinerii unui mandat parlamentar, ceea ce ar reprezenta, de asemenea, o îndepărtare de la scopul existenţei acestuia. (Decizia Curții Constituționale nr. 105/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 13 martie 2012).

Nu în ultimul rând, considerăm că dispoziţiile referitoare la excluderea din sfera beneficiarilor indemnizaţiei pentru limită de vârstă a parlamentarilor care au fost condamnaţi definitiv pentru comiterea, în calitate de deputat sau senator, a unei infracţiuni de corupţie prevăzute la Titlul V, Capitolul I din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, ar trebui corelate şi cu dispoziţiile ce reglementează încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată pierderii drepturilor electorale prin hotărâre judecătorească definitivă sau incompatibilităţii (art. 7 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, cu modificările şi completările ulterioare). Astfel, un deputat sau un senator căruia i-a încetat mandatul pentru motive ce îi sunt imputabile nu va putea beneficia de indemnizația pentru limită de vârstă, ceea ce în opinia noastră răspunde, cel puțin, exigențelor de ordin moral ale exercitării mandatului de parlamentar. Pe de altă parte, excluderea de la beneficiul acestui drept doar a parlamentarilor care au fost condamnați definitiv pentru comiterea în această calitate a unei infracţiuni de corupţie prevăzute de noul Codul penal (Titlului V, Capitolul I din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) nu îşi găseşte justificare, cu atât mai mult cu cât de acest drept urmează să beneficieze şi acei senatori ori deputaţi cărora le-a încetat mandatul ca urmare a unei condamnări definitive pentru o infracţiune incriminată de un alt text de lege. Din această perspectivă, este cel puțin paradoxală posibilitatea acordării acestui drept parlamentarilor care au fost condamnaţi pentru o infracţiune de serviciu sau chiar de corupţie în temeiul vechii legi penale.

Având în vedere necesitatea clarificării aspectelor de mai sus şi ţinând cont de competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, KLAUS-WERNER IOHANNIS