Oamenii de știință au observat cea mai înalt energetică erupție detectată vreodată emanând de la o gaură neagră supermasivă, aparent cauzată de faptul că această bestie cerească a sfâșiat și înghițit o stea uriașă care s-a apropiat prea mult de ea, scrie Reuters.

Cercetătorii au declarat că erupția a fost la apogeul ei de 10 trilioane (10.000 de miliarde) de ori mai strălucitoare decât Soarele. Ea a fost emanată de o gaură neagră de aproximativ 300 de milioane de ori mai masivă decât Soarele, aflată într-o galaxie îndepărtată, la circa 11 miliarde de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, adică 9,5 trilioane de kilometri.

Găurile negre sunt obiecte extrem de dense, cu o forță gravitațională atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa din ele. Se crede că majoritatea galaxiilor au o gaură neagră în centru. Gaura neagră din această cercetare este extrem de masivă. De exemplu, cea din centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, are o masă de aproximativ 4 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.

Cum cred cercetătorii că a ajuns steaua să cadă în gaura neagră supermasivă

Cercetătorii afirmă că cea mai probabilă explicație pentru erupție este tragerea unei stele mari în interiorul găurii negre. Pe măsură ce materialul provenit din steaua sortită pieirii cade spre interior, el provoacă o erupție de energie atunci când ajunge la punctul fără întoarcere al găurii negre.

Oamenii de știință cred că steaua avea cel puțin de 30 de ori, și poate chiar până la 200 de ori, masa Soarelui. Ea ar fi putut face parte dintr-o populație de stele care orbitau în vecinătatea găurii negre și, cumva, a fost deviată prea aproape de aceasta printr-o interacțiune cu un alt obiect din apropiere, potrivit cercetătorilor.

„Pare rezonabil să presupunem că a fost implicată într-o coliziune cu un alt corp mai masiv aflat pe orbita sa inițială în jurul găurii negre supermasive, coliziune care, practic, a aruncat-o în interior”, a declarat astronomul Matthew Graham de la Caltech, autorul principal al studiului publicat marți în revista Nature Astronomy.

„A fost plasată pe o orbită mult mai eliptică, care a adus-o mult mai aproape de gaura neagră supermasivă în timpul trecerii ei celei mai apropiate – prea aproape, după cum s-a dovedit”, a adăugat Graham.

Găurile negre supermasive sunt înconjurate de un disc de gaz și praf care este atras spre interior, după ce a fost capturat de forța lor gravitațională.

„Oricum s-a întâmplat, steaua s-a apropiat suficient de mult de gaura neagră supermasivă încât a fost «spaghetificată» – adică întinsă până a devenit lungă și subțire, din cauza intensificării gravitației găurii negre pe măsură ce te apropii foarte mult de ea. Acel material a început apoi să se rotească în spirală în jurul găurii negre supermasive în timp ce cădea în interior”, a explicat astronomul K.E. Saavik Ford, coautor al studiului, pentru Reuters.

Erupția ar fi rezultatul încălzirii gazului provenit din steaua sfâșiată și al luminii emise în timp ce acesta cade în neant.

Steaua devorată de gaura neagră era la rândul ei neobișnuit de masivă

„Stele atât de masive sunt spectaculos de rare, atât pentru că stelele mai mici se formează mai des decât cele uriașe, cât și pentru că stelele foarte masive au vieți foarte scurte”, a spus Ford.

Cercetătorii suspectează că stelele care orbitează în apropierea unei găuri negre supermasive își pot crește masa atrăgând o parte din materialul care se rotește în jurul găurii negre, devenind astfel anormal de mari.

Ei au observat erupția folosind telescoape din California, Arizona și Hawaii. Au luat în considerare și alte cauze posibile, precum explozia unei stele aflate la sfârșitul vieții sale, un jet de material expulzat din gaura neagră sau un fenomen numit lentilă gravitațională, care ar fi putut face ca un eveniment mai slab să pară mai puternic. Niciunul dintre aceste scenarii nu s-a potrivit cu datele.

Din cauza timpului necesar luminii pentru a călători, atunci când astronomii observă astfel de evenimente îndepărtate, ei se uită, de fapt, înapoi în timp, către o epocă timpurie a universului.

Erupția s-a intensificat de 40 de ori pe durata observațiilor, aparent pe măsură ce tot mai mult material din stea cădea în gaura neagră, și a atins vârful în iunie 2018. A fost de 30 de ori mai luminoasă decât orice altă erupție de gaură neagră observată anterior. Ea continuă încă, dar luminozitatea scade, iar întregul proces se estimează că va dura aproximativ 11 ani până la finalizare.

„Erupția încă se estompează”, a spus Graham.