Curtea Constitutionala: Rolul Guvernului in politica externa este de executie, derivat si nu originar, cum este cel al presedintelui

Rolul Guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, de executie, asadar, unul derivat, si nu originar, cum este cel al presedintelui Romaniei, arata Curtea Constitutionala a Romaniei in motivarea deciziei din 26 septembrie prin care a constatat ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 3, art. 18 si art.19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, relateaza Agerpres.

In document, judecatorii fac trimitere si la decizia din 27 iunie prin care s-a constatat existenta unui conflict juridic intre Guvern si presedinte generat de actiunea Executivului si a primului-ministru de a-l exclude pe seful statului din componenta delegatiei care participa la Consiliul European.

Curtea arata ca a statuat cu acel prilej ca in exercitarea atributiilor constitutionale, presedintele participa la reuniunile Consiliului European in calitate de sef al statului, atributie care poate fi delegata de catre acesta, in mod expres, primului-ministru.

Atunci, Curtea a retinut, in esenta, ca regimul politic consacrat de Constitutie trebuie sa fie calificat ca fiind unul semiprezidential si ca, potrivit art. 80 alin.(1) din Legea Fundamentala, presedintele reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul.

„Acest text constitutional ii permite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor externe, tinand cont, desigur, de interesul national. O atare conceptie este legitimata de caracterul reprezentativ al functiei, presedintele fiind ales de cetateni prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat”, se arata in document.

De asemenea, se arata ca, in planul politicii externe, primul-ministru are competenta constitutionala de a asigura realizarea politicii externe a tarii [art.102 alin.(1) din Constitutie], ceea ce inseamna ca in functie de orientarea stabilita de reprezentantul statului in plan extern, care este presedintele statului, Guvernul, prin reprezentantul sau, urmeaza sa implementeze in mod corespunzator masurile fata de care statul s-a angajat.

„Prin urmare, Curtea a constatat ca rolul Guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat. Curtea observa, cu acest prilej, ca acest rol este unul de executie, asadar, unul derivat, si nu originar, cum este cel al presedintelui Romaniei. Astfel, asa cum s-a retinut prin decizia anterior mentionata, nefiind o putere delegata, ci proprie presedintelui Romaniei, reprezentarea statului poate fi delegata, printr-un act de vointa expres, de catre acesta atunci cand considera necesar”, subliniaza CCR.

Totodata, Curtea a observat ca art. 80 alin.(1) din Constitutie este un text constitutional de principiu, motiv pentru care nu trebuie interpretat restrictiv, ci in spiritul Legii fundamentale. Judecatorii sustin ca acesta trebuie coroborat cu art.91 si art.148 alin.(4) din Constitutie, acest ultim text prevazand, in mod expres, ca Parlamentul, presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca trebuie sa garanteze ‘obligatiile rezultate din actul aderarii’.

„Or, una dintre aceste obligatii este reprezentarea la cel mai inalt nivel a Romaniei in cadrul Consiliului European, respectiv de catre autoritatea publica ce are competenta de a angaja Romania la nivel de stat. Altfel, s-ar ajunge la o golire de continut a dispozitiilor art.148 alin.(4) din Constitutie in privinta presedintelui Romaniei; or, este de principiu admis ca orice norma este edictata in sensul de a produce efecte juridice. Asa fiind, pentru aceleasi motive pe care s-a intemeiat decizia din 27 iunie, Curtea constata ca prevederile art.18 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene sunt neconstitutionale, aducand atingere prevederilor art.80 alin.(1) din Legea fundamentala, care este un text constitutional de principiu, ce nu trebuie interpretat restrictiv, ci in spiritul Constitutiei, respectiv coroborat cu art.91 si art.148 alin.(4) din Constitutie”, se mai subliniaza in motivare.

Cu privire la dispozitiile art.19 din legea criticata, Curtea observa ca sunt neconstitutionale deoarece nu statueaza cu privire la atributiile presedintelui ce trebuie exercitate in procesul de elaborare si adoptare a mandatului.

Distinct de criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constata ca si dispozitiile art.3 din actul normativ criticat incalca prevederile Constitutiei deoarece Parlamentul, in exercitarea atributiilor sale prevazute de Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern, adopta ‘opinii’, iar potrivit prevederilor art.67 teza intai din Legea fundamentala ‘Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni’.

In final, Curtea retine ca, potrivit art.147 alin.(2) din Constitutie, este de competenta exclusiva a Parlamentului reexaminarea dispozitiilor constatate ca fiind neconstitutionale, pentru punerea lor de acord cu textele constitutionale incalcate, cu respectarea considerentelor care au stat la baza prezentei decizii si a celei din 27 iunie, iar, in masura in care se impune, a recorelarii celorlalte dispozitii ale legii ca operatiune de tehnica legislativa.