Un nou test, bazat pe analiza a 11 factori, poate stabili riscul de demență cu mult înainte de apariția bolii

Demența afectează milioane de oameni la nivel global, iar statisticile indică o creștere alarmantă a numărului de cazuri în următoarele decenii. Potrivit unei estimări publicate în BMJ Mental Health, până în 2050, numărul persoanelor afectate ar putea ajunge la 153 de milioane. Pentru a răspunde acestei provocări majore, cercetătorii de la Universitatea Oxford au dezvoltat un instrument bazat pe 11 factori predictivi, menit să estimeze riscul de dezvoltare al bolii în următorii 14 ani. Iar, potrivit unui alt raport al organizației nonprofit de cercetare RAND, capacitatea cognitivă, limitările funcționale și starea de sănătate fizică pot prezice cu acuratețe riscul de dezvoltare al demenței cu până la 20 de ani înainte de debutul acesteia.

Ambele cercetări au scos în evidență atât elemente non-modificabile, precum vârsta și istoricul familial, cât și factori care pot fi influențați, cum ar fi nivelul educației, stilul de viață și sănătatea generală.

Rezultatele contribuie la elaborarea unor strategii bine țintite de intervenție timpurie, care pot diminua considerabil efectele demenței asupra indivizilor și sistemelor de sănătate. Prin identificarea clară a riscurilor, cercetătorii pun la dispoziție un instrument practic, destinat menținerii sănătății cognitive pe termen lung.

Cei 11 factori care pot prezice demența

Metoda elaborată de cercetătorii de la Universitatea Oxford, denumită UK Biobank Dementia Risk Score (UKBDRS), se bazează pe analiza unor factori care influențează riscul de demență. Dintre aceștia, 11 s-au dovedit a fi cei mai relevanți:

1. Vârsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă;
2. Nivelul educației – persoanele cu un nivel scăzut de educație sunt mai expuse riscului de declin cognitiv;
3. Istoricul familial de demență – moștenirea genetică, inclusiv prezența genei APOE, este un factor semnificativ;
4. Diabetul – contribuie la deteriorarea sănătății vasculare și cerebrale;
5. Depresia – asociată cu modificări neurobiologice ce pot favoriza declinul cognitiv;
6. Accidentul vascular cerebral – crește considerabil riscul de demență vasculară;
7. Nivelul deprivării socio-economice – persoanele cu acces limitat la resurse prezintă un risc mai mare;
8. Hipertensiunea arterială – afectează sănătatea vasculară și funcția cerebrală;
9. Colesterolul ridicat – este corelat cu riscul de afectare vasculară și neurodegenerativă;
10. Izolarea socială – persoanele care locuiesc singure au un risc mai mare de declin cognitiv;
11. Genul masculin – bărbații prezintă un risc ușor mai ridicat, conform datelor analizate.

Rolul genelor și interacțiunea lor cu factorii modificabili

Genetica are o contribuție semnificativă în privința predispoziției pentru demență. Spre exemplu, prezența genei APOE este strâns legată de un risc crescut de dezvoltare a acestei afecțiuni, în special varianta APOE-ε4, recunoscută drept cel mai puternic factor genetic non-modificabil. Studiile arată că persoanele care moștenesc o copie a acestei gene de la un părinte au un risc de până la trei ori mai mare de a dezvolta boala Alzheimer. În cazul celor care moștenesc două copii, probabilitatea poate fi de până la 12 ori mai mare.

Cu toate acestea, influența genelor nu este absolută. Mulți indivizi cu varianta APOE-ε4 nu dezvoltă demență, iar unii fără această variantă pot fi afectați de boală. Așadar, factorii de mediu și obiceiurile zilnice pot compensa sau amplifica predispozițiile genetice.

Un alt aspect important este reprezentat de efectele altor gene, cum ar fi TREM2, asociată cu inflamațiile cerebrale. Persoanele care prezintă mutații ale acestei gene se confruntă cu un risc mai mare de declin cognitiv din cauza unui răspuns inflamator exagerat care accelerează distrugerea neuronilor.

Dr. Sana Suri, coautoare studiului realizat la Universitatea Oxford, subliniază că „genetica oferă doar o parte a tabloului general. Factorii modificabili, cum ar fi gestionarea diabetului, hipertensiunii arteriale și depresiei, pot diminua riscurile asociate predispoziției genetice.” În prezent, cercetătorii explorează activ intervenții terapeutice menite să reducă inflamațiile sau să stimuleze regenerarea neuronală.

Dieta reprezintă un exemplu concret al interacțiunii dintre genetică și stilul de viață. Potrivit studiilor, o alimentație bogată în antioxidanți, precum dieta mediteraneană, contribuie la reducerea stresului oxidativ asociat cu expresia genei APOE-ε4, diminuând astfel probabilitatea dezvoltării bolii Alzheimer. 

În ce măsură poate fi prevenită demența

Cercetările arată că aproape 40% dintre cazurile de demență pot fi prevenite prin abordarea unor factori de risc precum stilul de viață. Renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool, controlul tensiunii arteriale și adoptarea unei diete echilibrate sunt măsuri care pot contribui la reducerea riscului. De asemenea, menținerea unei greutăți corporale sănătoase și implicarea în activități fizice și intelectuale regulate pot îmbunătăți sănătatea cognitivă pe termen lung.

Exercițiile fizice îmbunătățesc funcția cardiovasculară și susțin formarea de noi conexiuni neuronale, ajutând astfel la consolidarea rezervei cognitive. Participarea la activități sociale sau intelectuale, precum cititul sau învățarea unei limbi străine, a fost de asemenea asociată cu un risc redus de declin cognitiv.

Dr. Raihaan Patel, autor principal al studiului, subliniază că UKBDRS nu oferă un diagnostic cert, ci o estimare a riscului, oferind oportunitatea unor intervenții personalizate. „Aceste rezultate ne permit să identificăm persoanele aflate la risc mai devreme și să intervenim pentru a reduce acest risc,” a declarat Patel.

Utilizarea instrumentului în practică

UKBDRS poate fi utilizat pentru clasificarea persoanelor în grupe de risc, facilitând accesul la evaluări suplimentare, precum teste cognitive sau imagistică cerebrală. Astfel, persoanele cu risc crescut pot beneficia de monitorizare și intervenții timpurii, cum ar fi terapia cognitivă sau modificarea stilului de viață.

În practică, utilizarea acestui instrument ar putea deveni parte a unui screening de rutină pentru persoanele cu vârste între 50 și 70 de ani. De exemplu, un pacient cu un scor ridicat ar putea primi recomandări personalizate pentru modificări ale stilului de viață sau ar putea fi îndrumat către investigații suplimentare, cum ar fi imagistica cerebrală avansată.

Învățarea unei limbi străine întârzie declinul cognitiv

Învățarea continuă la vârsta adultă poate fi una dintre cele mai eficiente modalități de a preveni demența și de a întârzia declinul cognitiv. Un studiu realizat de Universitatea Tohoku din Senda, Japonia, a analizat datele a 282.421 de participanți la studiul UK Biobank între 2006 și 2010. Acesta a demonstrat că adulții care s-au înscris la cursuri educative după vârsta de 40 de ani au avut un risc cu 19% mai mic de a dezvolta demență în următorii cinci ani.

Deși acest studiu nu poate afirma o relație de cauzalitate directă între participarea la programe educative și reducerea riscului de demență, rezultatele subliniază o asociere clară între educația continuă și sănătatea cognitivă.

Pe lângă consolidarea rezervei cognitive, programele educative pot îmbunătăți inteligența fluidă, care implică raționamentul abstract și rezolvarea problemelor. Această capacitate, definită de Raymond B. Cattell în 1943, nu depinde de cunoștințele acumulate, ci de abilitatea de a învăța lucruri noi și de a se adapta la situații noi.

Mai mult, învățarea unei limbi străine s-a dovedit a fi un instrument puternic pentru menținerea sănătății cognitive. Un studiu publicat în Frontiers in Psychology a scos la iveală că vorbirea unei limbi străine poate întârzia debutul demenței cu până la șapte ani. Acest lucru se datorează antrenării continue a creierului prin utilizarea centrelor lingvistice, lucru care stimulează funcționarea generală a creierului și ajută la reducerea riscului de declin cognitiv.

„Efectuarea exercițiilor fizice, prelungirea activității profesionale cu câțiva ani, implicarea în hobby-uri și activități care presupun învățarea de informații noi după pensionare, precum și menținerea unei stări bune de sănătate fizică pot contribui la prevenirea apariției demenței. Cred că aceste modificări ale stilului de viață ar trebui împărtășite tuturor celor care încearcă să evite pierderile de memorie sau demența odată cu înaintarea în vârstă,” a conchis dr. Clifford Segil, neurolog în cadrul Providence Saint John’s Health Center din California, SUA. 

SURSA FOTO: Dreamstime.com