Sari direct la conținut

Jan Palach, Agnieszka Holland si imortalitatea adevarului

Contributors.ro
Vladimir Tismaneanu, Foto: Arhiva personala
Vladimir Tismaneanu, Foto: Arhiva personala

Recunosc ca sunt un fan al regizoarei poloneze Agnieszka Holland, ca socot “Europa, Europa” unul din marile filme despre supravietuire in conditiile infioratoare ale fratilor gemeni totalitari care au fost comunismul si fascismul. Tocmai de aceea am asteptat cu infirgurare sa vad filmul ei despre destinul celui care, in ianuarie 1969, a protestat impotriva ocupatiei sovietice a Cehoslovaciei devenid o torta vie. Asteptarea mea a fost pe deplin rasplatita. Filmul “Rugul aprins” (“Burning Bush”, “Hořící keř”) pe care l-am vazut ieri seara la cinematograful “Avalon” din Washington, prezentat sub auspiciile ambasadei Republicii Cehe, este mai mult decat un omagiu adus eroului auto-imolat. Este un document estetic si etic, o pledoarie pentru adevar, demnitate si libertate.

Sacrificiul studentului Jan Palach in acele luni care pregateau deplina “normalizare” de dupa invazia care avuse loc in august 1968, a fost deopotriva un strigat de disperare si o afirmare a necesitatii de a lupta, cu orice pret, pentru adevar. Activa ea insasi in miscarea studenteasca din Polonia (martie 1968), Agnieszka Holland s-a aflat la Praga in acea primavara de neuitat. Sa mai adaug ca, pentru cei care cunosc istoria rezistentei intelectuale din Romania, titlul filmului trezeste tulburatoare asociatii…

Filmul se petrece in perioada cand, reveniti de la Moscova, unde fusesera transportati imediat dupa invazie, Alexander Dubcek si camarazii sai reformatori, intre care, in primul rand, Josef Smrkovsky, Oldrich Cernik si Jan Piller, incercau sa mai salveze ceva din ceea ce fusese marea promisiune a Primaverii de la Praga. Comunismul tancurilor (Panzerkommunismus) zdrobise socialismul cu chip uman, dar Dubcek nu fusese inca debarcat si excomunicat ca “dusman al partidului”, instrument al unei contrarevolutii sustinuta de imperialismul american si revansismul vest-german. Exista o miscare studenteasca inca legala, nu se anulasera toate supapele de exprimare a renascutei societati civile. Orizontul politic si cultural era insa extrem de sumbru. In aceste conditii, Jan Palach a decis sa se jertfeasca pentru a nu lasa speranta sa se stinga. Filmul este focalizat pe saptamanile si lunile care au urmat, pe luptele dintre diversele factiuni din partid si pe reactiile celor care refuzau sa devina complicii minciunii. In acea perioada s-a configurat conceptul disident al libertatii si al vietii traita in adevar.

Sovieticii, reprezentati la Praga de ambasadorul Serghei Cervonenko si de trimisul special Vasili Kuznetov, prim-adjunct al lui Andrei Gromiko la ministerul de externe, faceau presiuni dure pentru depistarea oricaror posibili conjurati ai lui Palach. Mai mult, cum tanarul martir devenise simbolul refuzului de a ingenunchea, era nevoie de compromiterea sa. Rolul de calomniator i-a revenit lui , militant din ilegalitate, aflat la Londra in anii razboiului, cunoscut jurnalist comunist. In anii 50, Novy a fost arestat si condamnat la moarte pentru “spionaj”. Sentinta i-a fost comutata, dar a fost eliberat abia dupa moartea lui Stalin. Reabilitat in timpul lui Antonin Novotny, Novy a fost unul dintre cei mai virulenti membri ai factiunii conservatoare din CC al PC din Cehoslovacia in perioada reformelor declansate de alegerea lui Alexander Dubcek inca prim-secretar in ianuarie 1968.

Dupa toate datele, Novy devenise agent KGB inca din anii de inchisoare, acesta fusese pretul comutarii sentintei capitale. A aplaudat “interventia”, adica invazia din august 1968. Ca redactor-sef al cotidianului oficial al partidului, “Rude Pravo”, a contribuit la denigrarea reformatorilor si la justificarea restalinizarii tarii. A devenit unul din apropiatii factiunii capitularde condusa de Gustav Husak. La cateva saptamani dupa moartea lui Palach, intr-un discurs tinut la hoitelul “Merkur” din localitatea Česká Lípa. A reluat cu acel prilej aberanta legenda pe care o mentionase anterior intr-un interviu cu AFP: ca Palach de fapt nu dorea sa moara, ca studentul crezuse ca lichidul folosit era de fapt menit sa creeze imaginea “focului rece”, dar ca fortele maligne (agenturile, desigur) pusesera petrol real.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro